Marcu 7:24-37

Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunea Tirului și a Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo. Dar nu a putut să rămână neobservat; pentru că imediat a venit la El o femeie care s-a aruncat la picioarele Lui. Ea avea o fetiță care era posedată de un demon. Venise la Isus pentru că auzise vorbindu-se despre El. Femeia care Îl ruga să scoată demonul din fiica ei, era de naționalitate siro-feniciană. Isus i-a zis: „Lasă-i întâi pe copii să se sature; pentru că nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci cățeilor.” Femeia I-a răspuns: „Este adevărat ce spui, domnule; dar și cățeii de sub masă mănâncă din ce rămâne în urma hrănirii copiilor.” Atunci Isus i-a zis: „Suficient! M-ai convins! Poți pleca acasă; pentru că deja demonul a ieșit din fiica ta!” Când a intrat în casă, femeia și-a găsit fetița culcată în pat și eliberată de demon. Isus a plecat din zona Tirului și a ajuns din nou la Marea Galileeii trecând prin Sidon, localitate care aparținea regiunii numite Decapolis. Acolo I-au adus un surd care vorbea cu mare dificultate; și L-au rugat să își pună mâinile peste el. Isus l-a luat separat de mulțimea de oameni, i-a pus degetele Sale în urechi și i-a atins limba cu saliva Lui. Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „Efata!”, care se traduce cu „Deschide-te!” Imediat, atât urechile, cât și gura, au funcționat normal; și acel om a vorbit foarte clar. Isus le-a cerut în mod categoric să nu spună nimănui despre ce s-a întâmplat; dar cu cât le cerea mai mult acest lucru, cu atât vorbeau mai mult despre El. Ei erau foarte surprinși și exclamau: „Este fantastic! El îi vindecă și pe surdo-muți!”