Marcu 7:24-37

Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunile Tyrului și Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I-a căzut la picioare. Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia. Ea L-a rugat să alunge demonul din fata ei, dar Isus i-a zis: ‒ Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței. Însă ea a răspuns și i-a zis: ‒ Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor. Atunci El i-a zis: ‒ Pentru răspunsul acesta, du-te. Demonul a ieșit din fata ta. Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise. Atunci Isus a ieșit iarăși din teritoriul Tyrului și S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul teritoriului Decapolisului. Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el. Isus l-a luat deoparte din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „ Efata !“, care înseamnă: „Deschide-te!“. Și imediat i s-au deschis urechile, i s-a descleștat limba și a început să vorbească bine. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult. Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“.