Marcu 14:12-72
Marcu 14:12-72 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Iar în prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea Paştele, ucenicii l-au întrebat: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?” Şi a trimis pe doi din ucenicii Lui, zicându-le: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om purtând un vas de lut cu apă. Mergeţi după el. Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice, Unde este odaia Mea unde voi mânca Paştele împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, gata pregătit. Acolo să pregătiţi pentru noi.” Apoi ucenicii au plecat şi s-au dus în cetate. Acolo au găsit aşa cum le-a spus lor Iisus şi au pregătit Paştele. Când s-a făcut seară Iisus a venit împreună cu cei doisprezece. Şi au şezut la masă şi au mâncat, iar Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun, că unul dintre voi Mă va vinde: cel ce mănâncă împreună cu Mine.” Ei au început să se întristeze şi să-şi zică unul câte unul: „Nu cumva eu?” El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, cel ce întinge cu Mine în vas. Pentru că Fiul Omului merge aşa cum stă scris despre El, dar vai de omul acela prin care Fiul Omului va fi vândut. Mai bine i-ar fi fost omului aceluia să nu se mai fi născut.” Pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat, zicând: „Luaţi, acesta este trupul Meu.” A luat şi paharul şi, mulţumind, le-a dat şi toţi au băut din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, al Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun: De acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi, după ce au cântat cântări de laudă, au mers afară, pe Muntele Măslinilor. Iisus le-a zis: „Toţi vă veţi poticni, căci stă scris: Voi bate păstorul şi oile se vor risipi. Dar după învierea mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Atunci Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu.” Dar Iisus i-a zis: „Adevărat îţi spun, că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul de două ori, tu te vei fi lepădat de Mine de trei ori.” El însă spunea şi mai tare: „Chiar dacă ar fi să mă ucidă împreună cu Tine, eu nu mă voi lepăda de Tine.” Şi la fel ziceau toţi ceilalţi. Apoi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani. Acolo le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-vă aici până ce Mă voi ruga.” Şi l-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan împreună cu El şi a început să se tulbure şi să se mâhnească. Apoi le-a zis: „Sufletul Meu este întristat tare, până la moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi.” Şi s-a dus puţin mai departe. Acolo a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acesta. El zicea: „Părinte, Avva, toate îţi sunt cu putinţă. Îndepărtează paharul acesta de la Mine. Dar să nu fie ceea ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu!” Când a venit înapoi şi i-a găsit dormind, i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un singur ceas? Vegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită! Duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” Apoi a mers şi s-a rugat din nou, zicând aceleaşi cuvinte. Şi din nou s-a întors şi i-a găsit dormind, fiindcă ochii lor erau îngreunaţi şi nici nu ştiau ce să-i răspundă. A treia oară a venit şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! E gata! Ceasul a sosit. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce m-a vândut s-a apropiat.” Pe când El încă vorbea, îndată a apărut Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, de la marii preoţi, de la cărturari şi de la bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse un semn de recunoaştere, zicându-le: „Cel pe care Îl voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.” Deci când a venit, imediat s-a apropiat de El şi I-a zis: „Rabbi!” apoi L-a sărutat. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins. Atunci unul din cei ce se aflau acolo, scoţând sabia, a lovit pe sluga marelui preot şi i-a tăiat urechea. Iisus le-a spus: „Ca la un tâlhar aţi venit, cu săbii şi cu bâte, ca să Mă prindeţi? În fiecare zi am fost la voi în Templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar asta se întâmplă ca să se împlinească Scripturile.” Atunci toţi L-au părăsit şi au fugit. Un tânăr îl urma înfăşurat numai într-o pânză pe trupul gol. Şi pe acela au pus mâna. Dar el, lăsând pânza, a fugit dezbrăcat. Iar pe Iisus L-au dus la marele preot. Acolo s-au strâns toţi preoţii de seamă, bătrânii şi cărturarii. Petru a mers după El, ţinându-se departe, până ce a intrat înăuntru în curtea marelui preot. Şi s-a aşezat împreună cu slugile la foc ca să se încălzească. Marii preoţi şi întreg sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L dea morţii. Dar nu găseau, fiindcă mulţi dădeau mărturie mincinoasă împotriva Lui, iar mărturiile lor nu se potriveau. Atunci s-au ridicat unii care au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: „Noi L-am auzit pe acesta spunând: Eu voi distruge acest Templu făcut de mână şi după trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână omenească.” Dar nici mărturiile lor nu se potriveau. Atunci s-a ridicat marele preot în mijlocul lor şi L-a întrebat pe Iisus: „Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva ta?” Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou: „Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” Iisus i-a zis: „Eu sunt – şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. ” Atunci marele preot şi-a rupt veşmântul şi a zis: „De ce mai avem nevoie de martori? Aţi auzit blasfemia. Cum judecaţi?” Toţi L-au judecat ca vinovat de moarte. Unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii, zicându-I: „Profeţeşte!” Iar slugile L-au luat apoi ca să Îl pălmuiască. Pe când Petru era jos, în curte, a venit la el una dintre slujnicele marelui preot. Aceea, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.” El a negat, zicând: „Nici nu-L ştiu, nici nu înţeleg ce spui.” Şi a ieşit afară, înaintea curţii. Atunci a cântat un cocoş. Dar slujnica, văzându-l, a început din nou să spună celor ce erau acolo: „El este unul dintre aceia!” Iar el iarăşi a negat. După puţin timp, cei ce erau acolo i-au zis din nou lui Petru: „Cu adevărat eşti unul din ei, fiindcă şi tu eşti galileean.” Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-L cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi voi.” Şi imediat cocoşul a cântat a doua oară. Iar Petru şi-a adus aminte de cuvintele pe care i le-a spus Iisus că: „Înainte de a cânta cocoşul de trei ori te vei lepăda de Mine.” Şi a început să plângă.
Marcu 14:12-72 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și în prima zi a azimelor, când înjunghiau paștele, discipolii lui i-au spus: Unde voiești să mergem și să pregătim ca să mănânci paștele? Și a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: Mergeți în cetate și acolo veți întâlni un om purtând un ulcior de apă; urmați-l. Și oriunde va intra, spuneți stăpânului casei: Învățătorul spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei? Și el vă va arăta o cameră mare de sus, așternută și pregătită; acolo să pregătiți pentru noi. Și discipolii lui s-au dus și au intrat în cetate și au găsit așa cum le spusese; și au pregătit paștele. Și după ce s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece. Și pe când ședeau ei și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun: Unul dintre voi care mănâncă cu mine mă va trăda. Și au început să se întristeze și să îi spună unul câte unul: Sunt eu? Și altul: Sunt eu? Iar el a răspuns și le-a zis: Este unul dintre cei doisprezece, care înmoaie cu mine în farfurie. Într-adevăr, Fiul omului se duce așa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă el niciodată nu s-ar fi născut. Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine și a binecuvântat și a frânt-o și le-a dat și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul meu. Și a luat paharul și după ce a adus mulțumiri, le-a dat; și toți au băut din el. Și le-a spus: Acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun: Nicidecum nu voi mai bea din rodul viței, până în acea zi când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu. Și după ce au cântat un imn, au ieșit înspre muntele Măslinilor. Și Isus le-a spus: Voi toți vă veți poticni din cauza mea în această noapte, pentru că este scris: Voi bate păstorul și oile se vor împrăștia. Dar după ce eu voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea. Dar Petru i-a spus: Chiar dacă toți se vor poticni, totuși eu nu. Iar Isus i-a zis: Adevărat îți spun că: Astăzi, chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori. Dar el vorbea mai vehement: Dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Și toți au spus la fel. Și au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani; și le-a spus discipolilor săi: Ședeți aici, în timp ce mă voi ruga. Și a luat cu el pe Petru și pe Iacov și pe Ioan; și a început să fie tulburat amarnic și foarte mâhnit. Și le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneți aici și vegheați. Și s-a dus puțin mai înainte și a căzut la pământ și se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul acesta să treacă de la el. Și a spus: Abba, Tată, toate îți sunt posibile; ia de la mine acest pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc eu, ci ce voiești tu. Și a venit și i-a găsit dormind și i-a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră? Vegheați și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită. Într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere. Și din nou s-a dus deoparte și s-a rugat și a spus aceleași cuvinte. Și când s-a întors, i-a găsit din nou adormiți, (fiindcă ochii le erau îngreunați) și nu știau ce să îi răspundă. Și a venit a treia oară și le-a spus: Dormiți de-acum și odihniți-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor. Ridicați-vă, să mergem; iată, cel ce mă trădează este aproape. Și îndată, pe când el încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece și împreună cu el o mulțime mare cu săbii și bâte, de la preoții de seamă și scribi și bătrâni. Și cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe oricare îl voi săruta, el este; prindeți-l și duceți-l în siguranță. Și venind, s-a apropiat îndată de el și a spus: Rabi, rabi; și l-a sărutat. Și și-au pus mâinile pe el și l-au prins. Iar unul dintre cei ce stăteau în picioare acolo a scos o sabie și a lovit pe un rob al marelui preot și i-a tăiat urechea. Și Isus a răspuns și le-a zis: Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte, ca să mă luați? Zilnic am fost cu voi în templu învățându-vă și nu m-ați prins; totuși, scripturile trebuie să fie împlinite. Și toți l-au părăsit și au fugit. Și un anumit tânăr l-a urmat, având o pânză de in aruncată peste goliciunea lui; și cei tineri au pus mâna pe el; Și a lăsat pânza de in și a fugit gol de la ei. Și l-au dus pe Isus la marele preot; și cu el s-au adunat toți preoții de seamă și bătrânii și scribii. Și Petru l-a urmat de departe, până în curtea palatului marelui preot; și ședea cu servitorii și se încălzea la foc. Și preoții de seamă și tot consiliul căutau mărturie împotriva lui Isus ca să îl ucidă; și nu au găsit pe nimeni. Fiindcă mulți aduceau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile lor nu se potriveau împreună. Și unii s-au sculat și au adus mărturie falsă împotriva lui, spunând: Noi l-am auzit, spunând: Eu voi distruge acest templu făcut de mâini și în trei zile voi construi altul făcut fără mâini. Dar nici așa mărturiile lor nu se potriveau. Și marele preot s-a sculat în picioare în mijloc și l-a întrebat pe Isus, spunând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta? Dar el tăcea și nu răspundea nimic. Din nou, marele preot l-a întrebat și i-a spus: Ești tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat? Și Isus a spus: Eu sunt. Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului. Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: Ce nevoie mai avem de alți martori? Ați auzit blasfemia; ce gândiți voi? Și toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. Și unii au început să îl scuipe și să îi acopere fața și să îl bată cu pumnii și să îi spună: Profețește; și servitorii îl loveau cu palmele mâinilor lor. Și pe când Petru era jos în curtea palatului, a venit una dintre servitoarele marelui preot; Și când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, l-a privit și a spus: Și tu ai fost cu Isus din Nazaret. Dar el a negat, spunând: Nu știu, nici nu înțeleg ce spui tu. Și a ieșit afară în portic; și cocoșul a cântat. Și din nou, o servitoare l-a văzut și a început să le spună celor ce stăteau în picioare acolo: Acesta este unul dintre ei. Dar el a negat din nou. Și la puțin timp după aceea, cei ce stăteau acolo în picioare i-au spus din nou lui Petru: Într-adevăr, ești unul dintre ei; fiindcă ești galileean și vorbirea ta este la fel. Dar a început să blesteme și să jure: Nu îl cunosc pe acest om despre care vorbiți. Și cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și-a amintit cuvântul care i l-a zis Isus: Înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori. Și gândindu-se la aceasta, a plâns.
Marcu 14:12-72 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
În ziua dintâi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea mielul de Paște, ucenicii lui Isus I‑au zis: „Unde vrei să mergem să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?” El i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le‑a zis: „Duceți‑vă în cetate și vă va ieși în cale un om ducând un ulcior cu apă; mergeți după el și, acolo unde va intra, să‑i spuneți stăpânului casei: «Învățătorul zice: ‘Unde este odaia pentru Mine, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’» Și vă va arăta o cameră mare, sus, gata așternută: acolo să pregătiți pentru noi.” Ucenicii au plecat, au intrat în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. Când s‑a înserat, Isus a venit cu cei doisprezece. Pe când stăteau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde, unul care mănâncă împreună cu Mine .” Ei au început să se întristeze și să‑I zică, unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” „Este unul dintre voi doisprezece”, le‑a răspuns El, „care întinge cu Mine în blid. Fiul Omului negreșit Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s‑ar fi născut!” Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o, zicând: „Luați, [mâncați:] acesta este trupul Meu!” Apoi, luând un pahar, după ce a adus mulțumire, li l‑a dat și au băut toți din el. Și le‑a zis: „Acesta este sângele Meu, al legământului [celui nou], care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.” După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor. Isus le‑a zis: „[În noaptea aceasta] toți vă veți poticni, pentru că este scris: Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Petru i‑a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni.” Și Isus i‑a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Dar Petru I‑a zis și mai apăsat: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți spuneau la fel. S‑au dus apoi într‑un loc numit Ghetsimani. Și Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Stați aici până Mă voi ruga!” I‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înfioare și să Se mâhnească. Și le‑a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!” Apoi, mergând puțin mai înainte, a căzut la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: „ Avva (Tată), Ție toate Îți sunt cu putință; îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă‑se nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!” Și a venit la ucenici, pe care i‑a găsit dormind. Și i‑a zis lui Petru: „Simone, dormi? Nici măcar un ceas n‑ai putut să veghezi? Vegheați și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” S‑a dus iarăși și S‑a rugat, zicând aceleași cuvinte. Apoi a venit din nou și i‑a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați; și nu știau ce să‑I răspundă. A venit a treia oară și le‑a zis: „De acum dormiți și odihniți‑vă! Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Ridicați‑vă, să mergem! Iată, se apropie vânzătorul!” Și îndată, pe când încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el au venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă, de cărturari și de bătrâni. Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care‑l voi săruta eu, acela este; să‑l prindeți!” Și venind, s‑a apropiat îndată de Isus, I‑a zis: „ Rabbí !” și L‑a sărutat. Atunci ei au pus mâna pe Isus și L‑au prins. Unul dintre cei de față și‑a scos sabia, l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea. Isus le‑a zis: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele am fost cu voi în Templu dând învățătură, și n‑ați pus mâna pe Mine. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.” Atunci, toți L‑au părăsit și au fugit. După El mergea un tânăr care purta doar o pânză de in peste trupul gol. Au pus mâna pe el, dar el și‑a lăsat pânza și a fugit gol. Pe Isus L‑au dus la marele‑preot, unde s‑au adunat toți preoții de seamă, bătrânii și cărturarii. Petru L‑a urmat de departe până înăuntru, în palatul marelui‑preot, s‑a așezat împreună cu gărzile și se încălzea la foc. Preoții de seamă și tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să‑L omoare, dar nu găseau, pentru că mulți depuneau mărturie mincinoasă împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau. Unii s‑au sculat și au depus mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: „Noi l‑am auzit zicând: «Eu voi dărâma Templul acesta făcut de mână omenească și în trei zile voi construi un altul, care nu va fi făcut de mână omenească.»” Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturia lor. Atunci, marele‑preot s‑a ridicat în picioare în mijlocul adunării și L‑a întrebat pe Isus, zicându‑I: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta?” Dar El tăcea și nu răspundea nimic. Marele‑preot L‑a întrebat iarăși și I‑a zis: „Ești tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” Iar Isus i‑a zis: „Eu Sunt. Și‑L veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului .” Atunci marele‑preot și‑a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit blasfemia. Cum vi se pare?” Toți L‑au osândit ca vrednic de moarte. Și unii au început să‑L scuipe, să‑I acopere fața, să‑L bată cu pumnii și să‑I zică: „Profețește!”, iar gărzile L‑au luat și L‑au pălmuit. Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una dintre slujnicele marelui‑preot. Când l‑a văzut încălzindu‑se, l‑a privit țintă și i‑a zis: „Și tu erai cu nazarineanul, cu Isus!” El a tăgăduit și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici!” Apoi a ieșit afară, în locul din fața curții; și a cântat cocoșul. Când l‑a văzut, slujnica a început iarăși să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este dintre ei.” Și el a tăgăduit din nou. După puțină vreme, cei ce stăteau acolo i‑au zis iarăși lui Petru: „Cu adevărat ești dintre ei, căci ești galileean [și vorba ta seamănă cu a lor].” Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu‑l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!” Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și‑a adus aminte de ceea ce îi spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a izbucnit în plâns.
Marcu 14:12-72 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În ziua dintâi a Praznicului Azimelor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci Paștele?” El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate! Acolo aveți să întâlniți un om ducând un urcior cu apă: mergeți după el! Unde va intra el, spuneți-i stăpânului casei: «Învățătorul zice: ‘Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’» Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți pentru noi.” Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. Seara Isus a venit cu cei doisprezece. Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „și anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid. Fiul Omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.” Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; și după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Luați, mâncați: acesta este trupul Meu!” Apoi a luat un pahar și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toți din el. Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.” După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor. Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toți veți avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: «Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.» Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Petru i-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ceilalți au spus același lucru. S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga!” I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare. El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!” Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: „ Ava – adică «Tată» – , Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!” Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și i-a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte. Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă. În sfârșit, a venit a treia oară și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă! Destul! A venit ceasul. Iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!” Și îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el au venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta, acela este; să-l prindeți și să-l duceți sub pază!” Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Învățătorule!” Și L-a sărutat mult. Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus și L-au prins. Unul dintre cei ce stăteau lângă El a scos sabia, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea. Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele am fost la voi și îi învățam pe oameni în Templu, și nu M-ați prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.” Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare din pânză de in. Au pus mâna pe el, dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală. Pe Isus L-au dus la marele-preot, unde s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui-preot, a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului. Preoții cei mai de seamă și tot Soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna. Pentru că mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis: „Noi L-am auzit zicând: «Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.»” Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. Atunci marele-preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, L-a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?” Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele-preot L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și-L veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului.” Atunci marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit hula. Ce vi se pare?” Toți L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Iar aprozii L-au primit în palme. Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una dintre slujnicele marelui-preot. Când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat țintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!” El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul. Când l-a văzut slujnica, a început iarăși să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” Și el s-a lepădat din nou. După puțină vreme, cei ce stăteau acolo i-au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia, căci ești galileean și graiul tău seamănă cu al lor.” Atunci el a început să se blesteme și să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!” Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.
Marcu 14:12-72 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În prima zi a sărbătorii Azimelor, când se sacrifica mielul pentru Paște, discipolii I-au zis lui Isus: „Unde dorești să Îți pregătim să servești masa pascală?” El a vorbit cu doi dintre discipolii Săi, zicându-le: „Duceți-vă în oraș. Acolo veți întâlni un om transportând un ulcior cu apă. Urmăriți-l și observați unde se duce. Vorbiți apoi cu proprietarul casei în care va intra și spuneți-i: «Învățătorul dorește să știe unde este camera de oaspeți în care va mânca Paștele împreună cu discipolii Săi.» Atunci el vă va prezenta o cameră mare la etaj deja rezervată în acest scop. Să pregătiți acolo masa de Paște pentru noi.” Discipolii au plecat și au ajuns în oraș, unde au găsit totul exact cum le spusese Isus; și au pregătit acolo cina pascală. Când s-a înserat, Isus a venit acolo împreună cu cei doisprezece discipoli ai Săi. În timp ce stăteau la masă mâncând, Isus a zis: „Vă spun adevărul: unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda…” Ei au fost foarte afectați de această veste și au început să Îi zică pe rând: „Oare eu sunt cel care va proceda așa?” Isus le-a răspuns: „Este vorba despre unul dintre cei doisprezece. Mai precis, Mă refer la cel care întinde mâna spre farfurie odată cu Mine. Fiul Omului, în mod sigur va muri, exact cum este scris despre El. Dar vai de acela care face posibilă trădarea Lui! Mai bine ar fi fost pentru el dacă nu s-ar fi născut!” În timpul mesei (pascale), Isus a luat o pâine; și după ce a rostit benedicțiunea pentru ea, a rupt-o și le-a dat-o discipolilor, zicând: „Serviți-vă! Aceasta reprezintă corpul Meu.” Apoi a luat un pahar; și după ce a mulțumit lui Dumnezeu pentru el, l-a oferit discipolilor care au băut toți din el. Isus le-a zis: „Acesta este (în mod simbolic) sângele Meu care face ratificarea Noului Legământ de care vor beneficia mulți. Să știți că din acest moment, nu voi mai bea din produsul fructului viței până când voi face acest lucru într-o nouă formă, în Regatul lui Dumnezeu.” După ce au lăudat pe Dumnezeu cântând, au urcat împreună pe Muntele Măslinilor. Isus le-a zis: „În această noapte, toți veți fi în mare dificultate; pentru că despre această situație, este scris: «Voi bate Păstorul și I se vor împrăștia oile.»! Dar după ce voi învia, voi veni la întâlnire cu voi în Galileea.” Petru I-a zis: „Chiar dacă toți ceilalți vor trece printr-un moment dificil al lașității, cu mine nu se va întâmpla așa!” Iar Isus i-a zis: „Îți spun adevărul: în această noapte, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei fi dezis de Mine de trei ori.” Dar Petru I-a răspuns și mai categoric: „Chiar dacă ar fi cazul să mor împreună cu Tine, eu nu mă voi dezice de Tine!” Și toți ceilalți au repetat imediat declarația de loialitate făcută de Petru. S-au dus apoi în Ghetsimani, care era o zonă înconjurată cu gard. Isus le-a zis discipolilor Săi: „Stați și așteptați aici până Mă voi ruga!” Apoi a luat dintre ei pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, care au mers împreună cu El. Isus a început atunci să treacă printr-o stare de profundă neliniște. El le-a zis: „Simt în suflet o durere specifică morții. Rămâneți în acest loc și să nu adormiți.” Mergând apoi puțin mai departe, a început să Se roage căzut cu fața la pământ. În rugăciunea Lui, cerea ca dacă este posibil, să nu mai treacă prin acele momente dificile. Concret, El zicea: „Ava (adică: Tată), Mă adresez Ție, Căruia toate lucrurile Îi sunt posibile: Te rog să iei din fața Mea acest «pahar»! Totuși, accept până la urmă ce vei decide Tu, chiar dacă dorința Ta nu va fi asemănătoare cu a Mea.” A venit la grupul celor trei discipoli, pe care i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon, și tu dormi?! Nici măcar o oră nu ai rezistat tentației somnului? Stați treji și rugați-vă ca să nu cădeți la probă. În comparație cu spiritul care este dinamic, corpul este mai puțin rezistent.” Ducându-Se din nou să Se roage, a repetat ce spusese prima dată. Apoi a revenit la discipoli și i-a surprins din nou dormind, pentru că oboseala îi învinsese. Dar ei nu au putut să Îi ofere nicio explicație. Când a venit a treia oară, le-a zis: „Voi tot mai dormiți?! Suficient! A venit timpul ca Fiul Omului să fie la discreția păcătoșilor. Ridicați-vă și să mergem de aici! Priviți: vine trădătorul!” În timp ce vorbea Isus cu ei, a venit Iuda care era din grupul celor doisprezece discipoli ai Lui. Împreună cu el era o mulțime de oameni cu săbii și cu bâte. Ei fuseseră trimiși de liderii preoților, de experții legii (mozaice) și de bătrânii iudeilor. Trădătorul stabilise cu ei următorul consemn: „Îl voi săruta. Acela este Isus. Și după ce Îl veți aresta, să Îl transportați bine păzit.” Când a ajuns Iuda aproape, s-a îndreptat spre Isus și I-a zis: „Învățătorule!” Apoi L-a sărutat. Atunci acei oameni L-au prins pe Isus și L-au arestat. Unul dintre cei care stăteau lângă Isus, a scos sabia; și lovind cu ea spre sclavul marelui preot, i-a tăiat urechea. Isus le-a vorbit, zicându-le: „Ați venit la Mine ca să Mă arestați înarmați cu săbii și cu bâte – ca în cazul unui tâlhar!… Ați fi putut să Mă arestați de atâtea ori când învățam oamenii în (zona de lângă) templu; și totuși nu ați făcut-o. Dar astfel se confirmă Scripturile!” În acele momente, toți discipolii L-au lăsat pe Isus singur și au fugit. Totuși, un tânăr mergea după El. Acel tânăr era îmbrăcat doar cu o pânză de in. L-au prins și pe el, dar a scăpat lăsând pânza în mâinile lor și fugind complet dezbrăcat. Isus a fost dus la marele preot. Acolo s-au adunat toți liderii preoților, bătrânii evreilor și experții legii (mozaice). Petru Îl urma pe Isus de la distanță și L-a urmărit până a ajuns în curtea marelui preot. A intrat și el acolo și se încălzea la un foc împreună cu cei care își făceau serviciul pentru marele preot. Liderii preoților și toți ceilalți care formau Sinedriul, discutau capetele de acuzare împotriva lui Isus. Ei intenționau să ceară omorârea Lui, dar încă nu găseau nimic care să justifice această dorință a lor. Deși mulți făceau declarații mincinoase împotriva lui Isus, acestea erau contradictorii și nu își puteau atinge scopul. Unii, de exemplu, au declarat despre Isus astfel: „Noi L-am auzit spunând: «Eu voi demola acest templu făcut de mâinile omului și în trei zile voi construi un altul care nu va fi făcut de mâini omenești.»!” Nici această declarație nu era adecvată scopului urmărit de ei cu privire la Isus. Atunci marele preot s-a ridicat între ei și L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic la acuzațiile care au fost făcute împotriva Ta?” Pentru că Isus tăcea, marele preot a continuat cu o altă întrebare: „Ești Tu Cristos, Fiul Celui binecuvântat?” Isus i-a răspuns: „Da, sunt! Și «Veți vedea pe Fiul Omului stând în poziția supremă de autoritate și venind deasupra norilor de pe cer.»!” Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Mai avem oare nevoie de martori? Ați auzit ce blasfemie a declarat! Care este verdictul vostru?” Toți au decis că merită pedeapsa capitală. Unii au început atunci să Îl scuipe; și lovindu-L cu pumnii după ce-I acoperiseră fața, Îi ziceau: „Profețește-ne cine Te-a lovit!” Iar gărzile L-au preluat pălmuindu-L. Una dintre femeile care lucrau pentru marele preot, a venit în acea curte unde era și Petru care stătea jos. Când l-a văzut ea încălzindu-se la foc, a privit fix spre el și i-a zis: „Erai și tu împreună cu Isus din Nazaret!” Petru a negat imediat, zicând: „Nu știu și nici nu înțeleg despre ce vorbești.” A ieșit apoi de acolo și s-a dus în fața porții. Atunci a cântat cocoșul. Când acea femeie l-a văzut din nou, a început să spună celor adunați acolo: „Acest om face parte din grupul lor!” Petru s-a dezis din nou. Dar în scurt timp, cei care erau adunați în curte, i-au zis: „Ne-am convins că ești unul dintre acei oameni; pentru că deja am observat că vorbești ca ei. Ești galileean.” Atunci Petru a încercat să îi convingă blestemând și jurându-se, în timp ce susținea: „Nu-L cunosc pe omul despre care vorbiți!” Imediat după acest răspuns, a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și-a amintit că Isus îi spusese: „Înainte să cânte cocoșul a doua oară, te vei dezice de Mine de trei ori.” Și gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.
Marcu 14:12-72 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Era în prag de sărbătoare, Iar bucuria a fost mare. Când dimineața a venit Și soarele a răsărit În praznicul Azimilor, Discipolii, la-nvățător, Veniră. Tocmai pregăteau Jertfe de Paște și voiau Ca să Îi pună o-ntrebare: „Ne spune, unde dorești, oare, Să pregătim, să ne-așezăm, Ca Paștele, să le mâncăm?” Iisus, atuncea, i-a trimis, Pe doi discipoli, și le-a zis: „Către cetate, să porniți; Când veți intra, o să-ntâlniți, De-ndată, un locuitor, Cari duce apă-ntr-un ulcior. Pe urma lui, voi să plecați, Iar unde intră el, intrați Și spuneți-i stăpânului: „Din partea-nvățătorului, Venim la tine. El a zis Să te-ntrebăm – când ne-a trimis – „Care-i odaia pregătită – Cea pentru oaspeți rânduită – Unde să pot ca să cinez, Și Paștele, să le serbez, Cu ucenicii Mei?” El are Să vă dea camera cea mare. Acolo, voi să așezați Totul, și să ne așteptați.” Discipolii, cei doi, s-au dus Și au făcut ce li s-a spus – Pe acel om, ei l-au găsit Și Paștele, le-au pregătit. Seara, cu ucenicii Lui, Iisus, la casa omului, Veni. În casă, a intrat Și cu cei doisprezece-a stat În jurul mesei, iar apoi, El le-a vorbit: „Unul, din voi, O să Mă vândă.” S-au speriat Cu toții, și L-au întrebat – Voind să știe fiecare – „Doamne, nu sunt, cumva, eu, oare?” Privind în jurul Său, Iisus, Le-a zâmbind blând și-apoi a spus: „Cel care mâna-și va întinde Cu Mine-n blid, Mă va și vinde. Să știți că Fiul omului – Cum este scris – pe drumul Lui, Va merge, către al Său țel. Dar vai va fi de omu-acel, Prin care, El este vândut! – Mai bine nu s-ar fi născut!” Iisus, o pâine, a luat; După ce-a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Pe care-apoi, la ucenici, Le-a dat, spunându-le: „Luați Această pâine, și-o mâncați: Acesta este trupul Meu.” Luând cupa, lui Dumnezeu, I-a mulțumit, apoi le-a dat-o, Iar ucenicii au luat-o Și au băut, cu toți, pe rând, Din mână-n mână, ea trecând. „Beți toți din ea”, le-a zis Iisus, „E al Meu sânge. El e pus Să întărească, pe pământ, Acuma, noul legământ, Și pentru mulți, va fi vărsat. Vă spun dar, cu adevărat, Din rodul viței, n-am să beau Până atunci când am să stau, Să îl gust, nou – la Tatăl Meu – În ceruri, sus, la Dumnezeu.” După ce masa-au terminat, Imnuri de laudă-au cântat, Spre slava Domnului, în cor. În Muntele Măslinilor, Plecară-apoi. Ajungând sus, Pe culmea lui, Domnul le-a spus: „Iată, vă dau, acum, de știre: O pricină de poticnire, În Mine, toți o să găsiți, În astă noapte. Căci, să știți, E scris: „Păstorul, îl voi bate, Și risipite vor fi toate Oile turmei.” Dar apoi, Voi învia și merge-voi, ‘Naintea voastră-n Galileea.” Petru a spus: „Chiar când aceia Cari sunt prezenți, cu noi, aici” – Și-a arătat spre ucenici – „Se-mpiedică, n-am să-Ți găsesc Pricini, ca să mă poticnesc!” Iisus i-a zis: „Adevărat Îți spun: abia va fi cântat Cocoșul, doar de două ori, Iar tu, de Mine, de trei ori Ai să te lepezi, când năpasta Veni-va – chiar în noaptea asta!” Petru-a răspuns: „Și dacă mor, Tot nu mă lepăd! Trădător, Nu sunt, și știi aceasta, bine! Nu mă voi lepăda, de Tine!” Toți ucenici-au spus la fel: Că nu s-or lepăda de El. Era un loc împrejmuit, Ce Ghetsimani era numit. Iisus a zis: „Aici să stați. Plec să Mă rog. Voi, așteptați.” Cu El, pe Petru, l-a luat – Ioan și Iacov, i-au urmat. Deodată, S-a simțit mâhnit, Căci întristarea L-a lovit Și-n Sine, S-a înspăimântat. „Sufletu-Mi este apăsat” – A zis Iisus – „de întristare. Cuprins e de-o sfârșeală mare, Și-abia mai poate să o poarte, Căci supărarea e de moarte. Voi trei, aicea, vreau să stați Și-n rugăciune, să vegheați.” Apoi, puțin, S-a-ndepărtat Și, la pământ, S-a aruncat, Rugându-Se, de-i cu putință – Și pe a Tatălui voință – Să fie-ndepărtat, de El, Paharul ceasului acel. În urmă, „Ava” a rostit – „Tată” înseamnă tălmăcit – „La Tine, toate-s cu putință! Ascultă dar, a Mea dorință, Și-ndepărtează ăst pahar, De Mine – de Ți-e voia – dar, Nu vrerea-Mi vreau să izbândească, Ci voia Ta să se-mplinească!” El, rugăciunea, Și-a sfârșit Și, la ai Săi, a revenit, Dar ei dormeau. Când i-a văzut, Lui Petru-i zise: „N-ai putut, Să-nlături somnul, de la tine, Un ceas doar, să veghezi, cu Mine? Fiți treji de-acuma, și vegheați! Neîncetat, să vă rugați, Să nu ajungeți să cădeți În vreo ispită, căci vedeți Ce mare-i râvna duhului Și neputința trupului.” Apoi, iarăși, i-a părăsit, Și-aceleași vorbe a rostit. S-a-ntors, din nou, și i-a aflat Dormind, căci li s-a-ngreunat Ochii, de somn. Când L-au văzut, Nimic, să spună, n-au putut. A treia oară, a plecat Și, Tatălui, I S-a rugat. La ucenici, când a venit, Pe toți, dormind, iar i-a găsit. Atunci, le-a zis: „Acum, dormiți! Puteți ca să vă odihniți! Timpul, Fiului omului, S-a împlinit, iar soarta Lui, La păcătoși le este dată, Și-n mâna lor e-ncredințată. Sculați! Al vost’ Învățător E căutat, de vânzător!” Pe când Iisus, încă, vorbea, Iuda, de ei, se-apropia – De gloată însoțit – să-L lege. Armați cu săbii și ciomege, Gloata aceea de strânsură – Toată acea adunătură – Trimisă fost-a la Iisus, De preoții cei mai de sus Și de bătrânii lor, din sfat. Semn, vânzătorul le-a lăsat, Celor care erau cu el: „Învățătorul e Acel, Pe care eu am să-L sărut. Când vi-L fac, astfel, cunoscut, Voi tăbărâți și-L înhățați!” Fiind urmat, de-ai săi fârtați, De la distanță, de Iisus, El s-a apropiat și-a spus: „Învățătorule!” Apoi, A mai făcut un pas sau doi, În fața Lui s-a închinat Și, pe obraz, L-a sărutat. Atunci, cei ce l-au însoțit Pe Iuda, iute-au năvălit Și, astfel, mâinile au pus, În noaptea ‘ceea, pe Iisus. Sub pază-n urmă, L-au legat. Un ucenic a încercat Să-I sară-n ajutor. Grăbit, Cu sabia, el l-a lovit Pe omul cari aprope-a stat, Și-atunci, urechea i-a tăiat Chiar robului preotului. Iisus, celor din jurul Lui, Care-L legară, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca dup-un călcător de lege – De parcă Eu sunt un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele ședeam, În Templu, unde învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și totuși, nu M-ați arestat. Toate, acum, s-au întâmplat, Să se-mplinească ce s-a zis, Și ce-n Scriptură a fost scris.” Toți ucenicii au fugit, Lăsându-L singur, părăsit, În mâna gloatei de tâlhari Și-a preoților celor mari. În urma lui Iisus, mergea Un tânăr, ce-și acoperea Trupul, cu o bucată mare, De in. Doar astă-nvelitoare Avea, drept haină, omu-acel. Când a fost prins, de gloată, el, Învelitoarea și-a lăsat Și gol, cu fuga, a scăpat. Gloata aceea, pe Iisus, La marele preot, L-a dus. Atunci, acolo, se aflau Mulți cărturari; cu ei erau Și vârstnicii norodului. Toți așteptau venirea Lui. Petru, din umbră, L-a urmat. Plin de curaj, el a intrat În curțile preotului, Șezând în jurul focului, Cu-aprozii, să se încălzească. Toți căutau ca să găsească – Preoți, bătrâni și cărturari – Pe cineva – un martor – cari O mincinoasă mărturie Să facă și motiv să fie, În contra lui Iisus, prin care, Să poată-apoi, să Îl omoare. Pe nimeni, însă, n-au găsit, Deși mulți martori le-au venit, Pentru că tot ce se spunea În contră-I, nu se potrivea. La urmă, s-a vădit să fie Și-o mincinoasă mărturie, Așa precum ei și-au dorit. Martori-au spus: „L-am auzit Spunând că „Templul Domnului, Făcut de mâna omului, Doar în trei zile, pot să-l stric Și iar, la loc, să îl ridic, Cu mâini ce nu sunt omenești!” Ce spuneți de-astfel de povești?” În tot ce au mărturisit, Spusa nu li s-a potrivit. Atunci, din jilț, s-a ridicat Marele preot și-a-ntrebat: „I-auzi pe-acești oameni ce zic? Tu nu ai, de răspuns, nimic?” O vorbă, nu a scos Iisus, Iar preotul cel mare-a spus: „Tu ești Hristosul, Te-ntreb eu?! Ești Tu, Fiul lui Dumnezeu, Al Celui binecuvântat?” „Da, sunt!” – zise Iisus, de-ndat’. „De-acum Îl veți vedea, mereu – La dreapta, lângă Dumnezeu – Șezând, pe Fiul omului, Ca dreaptă a puterii Lui! Pe norii cerului, și voi Îl veți vedea venind apoi. Curând o să-L vedeți venind, De slava-I mare, strălucind.” Marele preot s-a sculat Și, hainele, și-a sfâșiat, Strigând: „Nevoie, mai avem, De martori, când martori suntem Chiar noi? Acum, L-am auzit! În fața noastră, a hulit! Cum vi se pare? Ce credeți? Să-mi spuneți, ce părere-aveți?” Atunci, cu toți, au hotărât, Că trebuie-a fi omorât. Din sală, mulți au început Să-L scuipe. Unii L-au bătut Cu pumnii. Alții Îl loveau Și, „Prorocește!”, Îi strigau. După ce L-au batjocorit, Aprozi-n palme, L-au primit. În astă vreme, Petru sta, În curte, jos, și aștepta. Când slujnica preotului, Întâmplător, prin fața lui, Trecut-a, l-a recunoscut Și-a zis: „Pe tine, te-am văzut, Cu-Acel Nazarinean, Iisus!” Petru s-a lepădat și-a spus: „N-am fost cu El! Nu știu ce spui! Nu te-nțeleg! Nu-s omul Lui!” A-ntors spatele, tuturor, Și a ieșit iute-n pridvor. Atunci, cocoșul a cântat. Slujnica a continuat Să spună celor ce erau Aolo strânși, și-o ascultau: „Să știți că e precum v-am spus: Și-acest om fost-a cu Iisus!” Petru, din nou, s-a lepădat, Dar mulți din cei ce s-au aflat Acolo-au zis: „Fără-ndoială, Omul acesta ne înșeală! Tu ești din ceata lui Iisus. Chiar vorba-ți, iată, că te-a spus – Vorbești la fel ca-n Galileea! Dreptate a avut femeia!” Petru, atuncea, s-a jurat Și-n urmă, s-a și blestemat: „Nu Îl cunosc!”, însă, afară, Cântă, pentru a doua oară, Cocoșul. Petru s-a trezit Ca dintr-un vis: și-a amintit Ce-a spus Iisus: „Adevărat Îți zic: abia va fi cântat Cocoșul, doar de două ori, Iar tu, de Mine, de trei ori Ai să te lepezi!” Întristat, De remușcare măcinat, Pentru tot ce s-a petrecut, Petru, să plângă, a-nceput.
Marcu 14:12-72 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În prima zi a Ázimelor, când se jertfea Paștele, discipolii săi i-au spus: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paștele?”. Atunci a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: „Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeți după el și, acolo unde va intra, spuneți stăpânului casei că învățătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»! El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiți acolo pentru noi!”. Discipolii au ieșit și au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștele. Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. Și, în timp ce stăteau la masă și mâncau, Isus a spus: „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”. Atunci au început să se întristeze și să-i spună unul după altul: „Nu cumva eu?”. El le-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”. Și, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o și le-a spus: „Luați, acesta este trupul meu!”. Apoi, luând potirul și mulțumind, l-a dat lor și au băut din el toți. Și le-a spus: „Acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți. Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu!”. Și, cântând imnuri, au ieșit spre Muntele Măslinilor. Iar Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza, căci este scris: «Voi bate păstorul și oile se vor risipi». Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”. Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza, eu nu”. Dar Isus i-a zis: „Adevăr îți spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat un cocoș de două ori, de trei ori mă vei renega”. Iar el spunea și mai insistent: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți ziceau la fel. Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsemaní” și le-a spus discipolilor săi: „Stați aici până când mă voi ruga!”. I-a luat cu sine pe Petru, pe Iacób și pe Ioan și a început a se înfiora și a se neliniști și le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați!”. Și, mergând puțin mai în față, a căzut la pământ și se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul [acela], zicând: „Abbá, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce [vrei] tu”. Apoi a venit și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Símon, dormi? Nu ai putut să veghezi [nici măcar] un ceas? Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”. Și, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleași cuvinte. A venit din nou și i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-i răspundă. A venit a treia oară și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Ajunge! A venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”. Și îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor și a bătrânilor, iar trădătorul lui le dăduse un semnal, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l și duceți-l [sub pază] sigură!”. Venind, s-a apropiat îndată de el și i-a spus: „Rabbí!”. Și l-a sărutat. Atunci ei au pus mâna pe el și l-au prins. Însă unul dintre cei care erau de față, scoțându-și sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului și i-a tăiat urechea. Luând cuvântul, Isus le-a zis: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi eram la voi și învățam în templu, și nu m-ați arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”. Atunci, [discipolii], părăsindu-l, au fugit cu toții. Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe [trupul] gol; l-au prins, dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol. L-au dus pe Isus la marele preot și s-au adunat toți arhiereii, bătrânii și cărturarii. Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curții marelui preot și, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc. Iar arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau; căci mulți dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau. Câțiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând: „Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini de om și în trei zile voi construi un altul, nefăcut de mâini de om»”. Dar nici așa mărturia lor nu se potrivea. Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceștia împotriva ta?”. Însă el tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou și i-a spus: „Tu ești Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”. Isus a zis: „Eu sunt. «Și-l veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului»”. Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a spus: „Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit blasfemia. Ce vi se pare?”. Toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. Unii au început să-l scuipe și, acoperindu-i fața, îl loveau spunându-i: „Profețește!”. Iar servitorii îi dădeau palme. Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot și, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix și i-a zis: „Și tu erai cu Nazarinéanul, cu Isus”. Dar el a negat, spunând: „Nu știu, nu înțeleg ce zici”, și a ieșit afară în fața curții. Și un cocoș a cântat. Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo: „Acesta este dintre ei”. Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru: „Cu adevărat ești dintre ei, căci ești Galilèean”. Iar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți”. Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Atunci, Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoș să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Și a izbucnit în plâns.
Marcu 14:12-72 Noua Traducere Românească (NTR)
În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște, ucenicii Lui L-au întrebat: ‒ Unde vrei să ne ducem să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște? El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le-a zis: ‒ Duceți-vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați-l, și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“. El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi. Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele. Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: ‒ Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda. Ei s-au întristat foarte tare și, unul câte unul, au început să-L întrebe: ‒ Nu cumva sunt eu? Dar El le-a zis: ‒ Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine. Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut! În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu“. Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l-a dat ucenicilor și au băut toți din el. Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți. Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu“. După ce au cântat un imn, au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor. Isus le-a zis: ‒ Toți veți avea îndoieli cu privire la Mine, pentru că este scris: „Voi lovi păstorul, și oile vor fi risipite!“. Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea. Petru I-a răspuns: ‒ Chiar dacă toți vor avea îndoieli cu privire la Tine, eu nu voi avea! Isus i-a zis: ‒ Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori. Dar Petru a răspuns și mai convins: ‒ Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine! Și toți au spus la fel. Apoi s-au dus într-un loc numit Ghetsimani, și Isus le-a zis ucenicilor Săi: ‒ Stați jos aici, până Eu Mă rog! I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure. El le-a zis: ‒ Sufletul Meu este foarte mâhnit, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați! Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: „Abba, Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“. Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: ‒ Simone, dormi? N-ai putut veghea nici măcar o oră? Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este dornic, dar trupul este neputincios. S-a îndepărtat și S-a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte. A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă. Când a venit a treia oară, le-a zis: ‒ Încă mai dormiți și vă odihniți? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează. Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților, de cărturari și de bătrâni. Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să-L duceți sub pază!“. Când a venit, s-a apropiat imediat de Isus și a zis: „ Rabbi !“. Și L-a sărutat îndelung pe obraji. Atunci ei au pus mâna pe Isus și L-au prins. Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea. Însă Isus, răspunzând, le-a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile“. Atunci toți L-au părăsit și au fugit. Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el, dar el și-a lăsat pânza de in și a fugit gol. Pe Isus L-au adus la marele preot, iar acolo s-au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii. Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc. Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, dar n-au găsit, pentru că, deși mulți depuneau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau. Unii s-au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând: ‒ Noi L-am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului“. Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor. Marele preot s-a ridicat în mijlocul lor și L-a întrebat pe Isus, zicând: ‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? Dar El tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat din nou: ‒ Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat? Isus a răspuns: ‒ Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului. Atunci marele preot, sfâșiindu-și hainele, a zis: ‒ Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți? Toți L-au condamnat, considerând că merită să fie pedepsit cu moartea. Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L lovească și să-I zică: ‒ Profețește! Iar gărzile L-au luat la palme. În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot și, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el și a zis: ‒ Și tu erai cu Isus din Nazaret! Dar el a negat, zicând: ‒ Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești! A ieșit în fața porții și atunci a cântat cocoșul. Slujnica l-a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: ‒ Acesta este unul dintre ei! Dar el a negat din nou. După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i-au zis din nou lui Petru: ‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean! Dar el a început să se blesteme și să jure, zicând: ‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți! Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, gândindu-se la aceasta, a început să plângă.
Marcu 14:12-72 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci Paștele?” El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate. Acolo aveți să întâlniți un om ducând un urcior cu apă, mergeți după el. Unde va intra el, spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata; acolo să pregătiți pentru noi.” Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. Seara, Isus a venit cu cei doisprezece. Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „și anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid. Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.” Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toți din el. Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.” După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor. Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți veți avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.’ Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Petru i-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ceilalți au spus același lucru. S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga.” A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare. El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!” Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: „Ava – adică ‘Tată’ –, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.” Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte. Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă. În sfârșit, a venit a treia oară și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!” Și îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el a venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeți și să-L duceți sub pază.” Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Învățătorule!” Și L-a sărutat mult. Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus și L-au prins. Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele am fost la voi și învățam pe oameni în Templu, și nu M-ați prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.” Atunci, toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el, dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală. Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot, a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului. Preoții cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna. Pentru că mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis: „Noi L-am auzit zicând: ‘Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.’” Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. Atunci, marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?” Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit hula. Ce vi se pare?” Toți L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Iar aprozii L-au primit în palme. Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat țintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!” El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul. Când l-a văzut slujnica, a început iarăși să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” Și el s-a lepădat din nou. După puțină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia, căci ești galileean și graiul tău seamănă cu al lor.” Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiți!” Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.