În prima zi a Ázimelor, când se jertfea Paștele, discipolii săi i-au spus: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paștele?”. Atunci a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: „Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeți după el și, acolo unde va intra, spuneți stăpânului casei că învățătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»! El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiți acolo pentru noi!”. Discipolii au ieșit și au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștele.
Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. Și, în timp ce stăteau la masă și mâncau, Isus a spus: „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”. Atunci au început să se întristeze și să-i spună unul după altul: „Nu cumva eu?”. El le-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.
Și, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o și le-a spus: „Luați, acesta este trupul meu!”. Apoi, luând potirul și mulțumind, l-a dat lor și au băut din el toți. Și le-a spus: „Acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți. Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu!”. Și, cântând imnuri, au ieșit spre Muntele Măslinilor.
Iar Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza, căci este scris:
«Voi bate păstorul și oile se vor risipi».
Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.
Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza, eu nu”. Dar Isus i-a zis: „Adevăr îți spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat un cocoș de două ori, de trei ori mă vei renega”. Iar el spunea și mai insistent: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți ziceau la fel.
Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsemaní” și le-a spus discipolilor săi: „Stați aici până când mă voi ruga!”. I-a luat cu sine pe Petru, pe Iacób și pe Ioan și a început a se înfiora și a se neliniști și le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați!”. Și, mergând puțin mai în față, a căzut la pământ și se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul [acela], zicând: „Abbá, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce [vrei] tu”.
Apoi a venit și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Símon, dormi? Nu ai putut să veghezi [nici măcar] un ceas? Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”. Și, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleași cuvinte. A venit din nou și i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-i răspundă. A venit a treia oară și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Ajunge! A venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
Și îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor și a bătrânilor, iar trădătorul lui le dăduse un semnal, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l și duceți-l [sub pază] sigură!”. Venind, s-a apropiat îndată de el și i-a spus: „Rabbí!”. Și l-a sărutat. Atunci ei au pus mâna pe el și l-au prins. Însă unul dintre cei care erau de față, scoțându-și sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului și i-a tăiat urechea. Luând cuvântul, Isus le-a zis: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi eram la voi și învățam în templu, și nu m-ați arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”. Atunci, [discipolii], părăsindu-l, au fugit cu toții. Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe [trupul] gol; l-au prins, dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.
L-au dus pe Isus la marele preot și s-au adunat toți arhiereii, bătrânii și cărturarii. Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curții marelui preot și, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc. Iar arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau; căci mulți dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau. Câțiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând: „Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini de om și în trei zile voi construi un altul, nefăcut de mâini de om»”. Dar nici așa mărturia lor nu se potrivea.
Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceștia împotriva ta?”. Însă el tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou și i-a spus: „Tu ești Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”. Isus a zis: „Eu sunt.
«Și-l veți vedea pe Fiul Omului
stând la dreapta puterii
și venind pe norii cerului»”.
Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a spus: „Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit blasfemia. Ce vi se pare?”. Toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. Unii au început să-l scuipe și, acoperindu-i fața, îl loveau spunându-i: „Profețește!”. Iar servitorii îi dădeau palme.
Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot și, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix și i-a zis: „Și tu erai cu Nazarinéanul, cu Isus”. Dar el a negat, spunând: „Nu știu, nu înțeleg ce zici”, și a ieșit afară în fața curții. Și un cocoș a cântat. Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo: „Acesta este dintre ei”. Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru: „Cu adevărat ești dintre ei, căci ești Galilèean”. Iar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți”. Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Atunci, Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoș să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Și a izbucnit în plâns.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
