YouVersion
Pictograma căutare

Marcu 12:1-12

Marcu 12:1-12 Noua Traducere Românească (NTR)

Apoi a început să le vorbească în pilde: ‒ Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat o presă de struguri și a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei. Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. Stăpânul a trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l-au lovit peste cap și l-au umilit. A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“. Dar viticultorii aceia și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!“. Și l-au apucat, l-au omorât și l-au scos afară din vie. Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. N-ați citit cuvântul acesta în Scriptură: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit Piatra din capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri!“? Ei căutau să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L-au lăsat și au plecat.

Marcu 12:1-12 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Isus a început apoi să le vorbească folosind parabole. El a zis: „Un om a plantat o viță de vie. A înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și i-a construit un turn; apoi a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat din țară. Când trebuia să fie adunați strugurii copți, a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei fructele viei. Viticultorii l-au prins, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis din nou la ei un alt sclav. Ei l-au rănit la cap și l-au defăimat. A mai trimis un altul pe care l-au omorât; apoi a trimis mulți alți sclavi, dintre care unii au fost bătuți, iar alții au fost omorâți de acei viticultori. Mai avea un singur fiu pe care îl iubea foarte mult. În final, l-a trimis și pe el la ei. Proprietarul viei își zicea: «Vor primi onorabil pe fiul meu!» Dar viticultorii au discutat astfel între ei: «Priviți: vine cel care este moștenitorul de drept al viei! Haideți să îl omorâm; și astfel moștenirea lui va fi a noastră!» L-au prins, l-au omorât și i-au aruncat corpul în exteriorul viei. Acum oare ce va face proprietarul viei? Va veni, îi va distruge pe acei viticultori și va da via altora. Oare nu ați citit în Scriptură că «Piatra aruncată de zidari ca fiind inutilă, a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile; Iahve a procedat astfel și ne-a uimit!»?” Ei intenționau să Îl prindă pe Isus, dar le era frică de mulțimea de oameni. În final, L-au lăsat și au plecat. Dar înțeleseseră că parabola prezentată de Isus îi viza pe ei.

Marcu 12:1-12 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Când lumea, iar, s-a adunat, Iisus, cuvântul, a luat Și-a zis: „Vă spun o pildă dar: A fost un vrednic gospodar, Care, o vie, a sădit. După ce locu-a-mprejmuit, Un teasc, în mijloc, a săpat Și-apoi, un turn a ridicat. Sfârșind munca, iar acea vie, Dorind, lucrată ca să fie, Unor vieri a arendat-o Și, liniștit, el a luat-o Spre altă țară-n treaba lui; Însă, la vremea rodului, Trimise-un rob, să i se dea, Partea ce i se cuvenea, Din roade; dar, când l-au văzut, Pe rob, vierii l-au bătut. Din vie-apoi, l-au alungat Fără ca partea să-i fi dat. Atunci, stăpânu-a trimis iar, Pe un alt rob la vie, dar, Și el a fost batjocorit, Căci, rău, la cap, a fost rănit. Alt rob, stăpânul, a trimis, Însă, pe-acela l-au ucis. Cu alți robi s-a-ntâmplat la fel. Atunci, stăpânu-și zise-n el: „Ar fi mai bine – gândesc eu – Să îl trimit, pe fiul meu, Pentru că el va fi primit, Cu cinste.” Când l-au întâlnit Pe fiu, vieri-au zis: „Priviți! Moștenitorul e! Veniți Să îl ucidem, căci apoi, Moștenitori vom fi doar noi!” Ei au făcut precum au zis: L-au prins pe fiu și l-au ucis, Iar trupul, i l-au aruncat Afară-apoi, și au plecat, Făr’ a gândi la ce-o să fie. Atunci, însă, când o să vie Stăpânul, o să îi omoare. Va șterge, astfel, de sub soare, Pe-acei tâlhari, și o să dea – În urmă – via, altuia. Dar, oare, voi n-ați auzit, Sau în Scriptură, n-ați citit Faptul acesta, niciodată, Că „Piatra ce-a fost lepădată De meșterii zidari, e-adusă Și-n capul unghiului e pusă, Iar lucru-acesta-i așezat De Domnul, și e minunat”?” Când cărturari-au auzit Aceste vorbe, au voit Să pună mâna pe Iisus; Dar L-au lăsat și-apoi, s-au dus, Înspăimântați, căci se temeau, De gloatele ce-L însoțeau.

Marcu 12:1-12 Noua Traducere Românească (NTR)

Apoi a început să le vorbească în pilde: ‒ Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat o presă de struguri și a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei. Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. Stăpânul a trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l-au lovit peste cap și l-au umilit. A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“. Dar viticultorii aceia și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!“. Și l-au apucat, l-au omorât și l-au scos afară din vie. Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. N-ați citit cuvântul acesta în Scriptură: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit Piatra din capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri!“? Ei căutau să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L-au lăsat și au plecat.