Marcu 12
12
Pilda lucrătorilor viei
(Matei 21:33‑46. Luca 20:9‑19)
1Isus a#Mt. 21:33. Lc. 20:9. început să le vorbească în pilde.
„Un om a sădit o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc și a zidit un turn # 12:1
Is. 5:2
. , a arendat‑o unor lucrători și a plecat în călătorie. 2La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să ia de la lucrători din roadele viei. 3Dar aceștia, prinzându‑l, l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 4Și din nou a trimis la ei pe un alt rob; pe acela l‑au rănit la cap și l‑au batjocorit. 5A mai trimis un altul, pe care l‑au omorât; apoi pe mulți alții: pe unii i‑au bătut, iar pe alții i‑au omorât. 6Mai avea pe cineva: pe fiul său iubit; în cele din urmă, l‑a trimis și pe acesta la ei, zicându‑și: «De fiul meu se vor rușina.» 7Dar lucrătorii aceia au zis între ei: «Iată‑l pe moștenitor; haideți să‑l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!» 8Și, prinzându‑l, l‑au omorât și l‑au aruncat afară din vie. 9Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni și‑i va omorî pe lucrători, iar via o va da altora. 10N‑ați citit scriptura aceasta:
Piatra pe care au lepădat‑o zidarii
a ajuns în capul unghiului;
11 De la Domnul s‑a făcut aceasta,
și este minunat în ochii noștri # 12:11 Ps. 118:22,23. ?”
12Ei#Mc. 11:18. Mt. 21:45,46. In. 7:25,30,44. căutau să‑L prindă, dar se temeau de mulțime. Pricepuseră că pentru ei spusese El pilda aceasta. Și, lăsându‑L, au plecat.
Birul plătit cezarului
(Matei 22:15‑22. Luca 20:20‑26)
13Și#Mt. 22:15. Lc. 20:20. i‑au trimis la El pe unii dintre farisei și dintre irodieni ca să‑L prindă cu vorba. 14Aceștia au venit și I‑au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu ții seama de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu? 15Să dăm sau să nu dăm?” Isus, cunoscându‑le fățărnicia, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți? Aduceți‑Mi un dinar#12:15 Gr. dēnárion – monedă romană ce reprezenta, de obicei, remunerația unui muncitor pentru o zi de lucru. ca să‑l văd!” 16Iar ei I‑au adus. Isus i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. 17Atunci, Isus le‑a zis: „Dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Și se mirau foarte mult de El.
Despre înviere
(Matei 22:23‑33. Luca 20:27‑40)
18Saducheii#Mt. 22:23. Lc. 20:27., care#Fap. 23:8. zic că nu este înviere, au venit la Isus și L‑au întrebat: 19„Învățătorule, Moise#Dt. 25:5. ne‑a scris că, dacă moare cineva și‑i rămâne femeia văduvă fără să aibă copil, fratele lui să o ia de soție și să‑i ridice acestuia urmași. 20Erau șapte frați. Primul și‑a luat soție și a murit fără să lase urmași. 21Al doilea a luat‑o de soție și a murit fără să lase urmași. Tot așa și al treilea. 22Și niciunul din cei șapte n‑a lăsat urmași. În cele din urmă, a murit și femeia. 23La înviere, [când vor învia,] a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut‑o de soție.” 24Isus le‑a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor#1Cor. 15:42,49,52. fi ca îngerii în ceruri. 26Cât despre faptul că morții învie, n‑ați citit în cartea lui Moise, în locul despre rug, când i‑a spus Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov#12:26 Ex. 3:6,15‑16.? 27El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!”
Cea mai mare poruncă
(Matei 22:34‑40. Luca 10:25‑28)
28Unul#Mt. 22:35. din cărturari, care‑i auzise vorbind, văzând că Isus le răspunsese bine, s‑a apropiat de El și L‑a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” 29Isus i‑a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: Ascultă,#Lc. 10:27. Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn!#12:29 Dt. 6:4. 30și: Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta!#12:30 Dt. 6:5. [Iată porunca dintâi.] 31Iar a doua este aceasta: Să‑l#Mt. 22:39. Rom. 13:9. Gal. 5:14. Iac. 2:8. iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!#12:31 Lev. 19:18. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 32Cărturarul I‑a zis: „Bine, învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul în afară de El#12:32 Dt. 6:4; 4:35. Is. 45:21. 33și că a‑L iubi pe El din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul și cu toată puterea și a‑l iubi pe aproapele ca pe tine însuți#12:33 Dt. 6:5. Ios. 22:5. Lev. 19:18. este#1Sam. 15:22. Os. 6:6. Mica 6:6‑8. mai mult decât toate arderile‑de‑tot și jertfele.” 34Isus, văzând că a răspuns cu pricepere, i‑a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și#Mt. 22:46. nimeni nu îndrăznea să‑I mai pună întrebări.
Al cui fiu este Hristosul?
(Matei 22:41‑46. Luca 20:41‑44)
35Pe când#Mt. 22:41. Lc. 20:41. dădea învățătură în Templu, Isus a zis: „Cum spun cărturarii că Hristosul este fiul lui David? 36Însuși David a zis, prin#2Sam. 23:2. Duhul Sfânt:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
până voi pune pe vrăjmașii Tăi
sub picioarele Tale!» # 12:36
Ps. 110:1
.
37 Dacă însuși David Îl numește Domn, atunci cum este El fiul lui?” Și mulțimea Îl asculta cu plăcere.
Cărturarii, condamnați de Isus
(Matei 23:1‑36. Luca 20:45‑47)
38În învățătura Lui, Isus#Mc. 4:2. zicea: „Feriți‑vă#Mt. 23:1. Lc. 20:46. de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie#Lc. 11:43. salutați prin piețe, 39să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe; 40casele văduvelor le mănâncă#Mt. 23:14. și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă.”
Văduva săracă
(Luca 21:1‑4)
41Isus#Lc. 21:1. stătea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca mulțimea bani în#2Rg. 12:9. vistierie. Mulți care erau bogați aruncau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți#12:42 Gr. leptόn (sg.), monedă din aramă ce reprezenta 1/128 dintr‑un dinar., care fac un codrant#12:42 Gr. kodrántēs (lat. quadrans) reprezenta cea mai mică monedă romană, adică 1/64 dintr‑un dinar. Acesta din urmă constituia plata pentru o zi de muncă.. 43Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: „Adevărat vă spun că această#2Cor. 8:12. văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce aruncă în vistierie, 44căci toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot#Dt. 24:6. 1In. 3:17. ce avea, tot ce‑i mai rămăsese ca să trăiască.”
Selectat acum:
Marcu 12: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.
