Când lumea, iar, s-a adunat,
Iisus, cuvântul, a luat
Și-a zis: „Vă spun o pildă dar:
A fost un vrednic gospodar,
Care, o vie, a sădit.
După ce locu-a-mprejmuit,
Un teasc, în mijloc, a săpat
Și-apoi, un turn a ridicat.
Sfârșind munca, iar acea vie,
Dorind, lucrată ca să fie,
Unor vieri a arendat-o
Și, liniștit, el a luat-o
Spre altă țară-n treaba lui;
Însă, la vremea rodului,
Trimise-un rob, să i se dea,
Partea ce i se cuvenea,
Din roade; dar, când l-au văzut,
Pe rob, vierii l-au bătut.
Din vie-apoi, l-au alungat
Fără ca partea să-i fi dat.
Atunci, stăpânu-a trimis iar,
Pe un alt rob la vie, dar,
Și el a fost batjocorit,
Căci, rău, la cap, a fost rănit.
Alt rob, stăpânul, a trimis,
Însă, pe-acela l-au ucis.
Cu alți robi s-a-ntâmplat la fel.
Atunci, stăpânu-și zise-n el:
„Ar fi mai bine – gândesc eu –
Să îl trimit, pe fiul meu,
Pentru că el va fi primit,
Cu cinste.” Când l-au întâlnit
Pe fiu, vieri-au zis: „Priviți!
Moștenitorul e! Veniți
Să îl ucidem, căci apoi,
Moștenitori vom fi doar noi!”
Ei au făcut precum au zis:
L-au prins pe fiu și l-au ucis,
Iar trupul, i l-au aruncat
Afară-apoi, și au plecat,
Făr’ a gândi la ce-o să fie.
Atunci, însă, când o să vie
Stăpânul, o să îi omoare.
Va șterge, astfel, de sub soare,
Pe-acei tâlhari, și o să dea –
În urmă – via, altuia.
Dar, oare, voi n-ați auzit,
Sau în Scriptură, n-ați citit
Faptul acesta, niciodată,
Că „Piatra ce-a fost lepădată
De meșterii zidari, e-adusă
Și-n capul unghiului e pusă,
Iar lucru-acesta-i așezat
De Domnul, și e minunat”?”
Când cărturari-au auzit
Aceste vorbe, au voit
Să pună mâna pe Iisus;
Dar L-au lăsat și-apoi, s-au dus,
Înspăimântați, căci se temeau,
De gloatele ce-L însoțeau.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
