Matei 22:1-46
Matei 22:1-46 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Isus a răspuns și le-a vorbit din nou prin parabole și spunea: Împărăția cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său; Și a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitați la nuntă; dar aceștia au refuzat să vină. Din nou a trimis alți robi, zicând: Spuneți celor ce au fost invitați: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei și dobitoacele îngrășate sunt tăiate și toate lucrurile sunt gata; veniți la nuntă. Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerțul lui. Și ceilalți au pus mâna pe robii lui; și i-au ocărât și i-au ucis. Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; și și-a trimis oștirile și a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea. Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitați nu au fost demni. De aceea duceți-vă la drumurile mari și chemați la nuntă cât de mulți veți găsi. Și acei robi au ieșit la drumurile mari și au adunat pe toți câți au găsit, deopotrivă răi și buni; și nunta a fost umplută de oaspeți. Și când împăratul a intrat să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă. Și i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte. Atunci împăratul a spus servitorilor: Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini aleși. Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat cum să îl prindă în cuvinte. Și au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și îi înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor. Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu? Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-mi moneda pentru taxă. Și i-au adus un dinar. Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție? Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Când au auzit, s-au minunat și l-au lăsat și s-au dus. În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere și l-au întrebat, Spunând: Învățătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să ridice sămânță fratelui său. Și erau cu noi șapte frați: și primul, după ce s-a căsătorit, a murit; și neavând sămânță a lăsat pe soția lui fratelui său. Tot așa și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. Și la urma tuturor a murit și femeia. La înviere așadar, căruia din cei șapte îi va fi ea soție? Fiindcă toți au avut-o. Isus a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Dar în legătură cu învierea morților, nu ați citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Și când mulțimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui. Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună. Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând: Învățătorule, care este marea poruncă în lege? Iar Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta. Aceasta este prima și marea poruncă. Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții. Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat, Spunând: Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David. Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numește, Domn, spunând: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău? Dacă atunci David îl numește Domn, cum este fiul lui? Și nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.
Matei 22:1-46 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Iisus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său. Şi-a trimis slujitorii să-i cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi slujitori şi le-a zis: Spuneţi celor poftiţi, Iată că am gătit ospăţul meu; taurii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă! Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe slujitori, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. Când a auzit regele, s-a mâniat. A trimis oştile sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. Atunci a zis slujitorilor săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost demni de ea. Duceţi-vă deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care-i veţi găsi. Slujitorii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi cei pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Regele a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit. Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Iisus cu vorba. I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor. Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi moneda birului.” Şi ei I-au adus un dinar. El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. În aceeaşi zi au venit la Iisus saducheii care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe văduva fratelui său şi să-i ridice urmaş. Erau, aşadar, la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, i-a lăsat fratelui său pe văduva lui. Tot aşa şi al doilea şi al treilea până la al şaptelea. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. Atunci, la înviere, a cui soţie va fi ea, dintre cei şapte? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.” Iisus le-a răspuns: „Vă rătăciţi! Nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât despre învierea morţilor, n-aţi citit oare ce v-a spus Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Iisus. Când au auzit fariseii că Iisus le-a închis gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus următoarea întrebare: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Iisus i-a răspuns: „ Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta! Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.” Iisus i-a întrebat pe farisei când erau strânşi la un loc: „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei. Şi Iisus le-a zis: „Cum se face atunci că David, inspirat de Duhul Sfânt, Îl numeşte Domn, când zice: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale? Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” Nimeni nu I-a putut răspunde nimic. Şi, din ziua aceea, n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună întrebări.
Matei 22:1-46 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Isus le‑a vorbit iarăși în pilde și a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care i‑a făcut nuntă fiului său. I‑a trimis pe robii lui să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei n‑au vrut să vină. A trimis apoi alți robi și le‑a zis: «Spuneți‑le celor chemați: ‘Iată, ospățul meu este pregătit, taurii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!’» Dar ei, fără să le pese, au plecat: unul la ogorul lui, iar altul la negoțul lui. Ceilalți au pus mâna pe robii lui, i‑au batjocorit și i‑au omorât. [Când a auzit aceasta,] regele s‑a mâniat; a trimis oștile sale, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a pârjolit cetatea. Apoi le‑a zis robilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați n‑au fost vrednici. Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care‑i veți găsi!» Robii aceia au ieșit pe drumuri, i‑au strâns pe toți aceia pe care i‑au găsit – și răi, și buni – iar camera de nuntă s‑a umplut de oaspeți. Dar când a intrat regele să‑i vadă pe oaspeți, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. «Prietene», i‑a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. Atunci regele le‑a zis slujitorilor: «Legați‑l de mâini și de picioare, [luați‑l] și aruncați‑l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»” Atunci, fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă pe Isus cu vorba. I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii și I‑au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr, fără să ții seama de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor. Spune‑ne ce crezi: este îngăduit să‑i dăm bir cezarului sau nu?” Isus, cunoscându‑le răutatea, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați‑Mi banul pentru bir!” Și ei I‑au adus un dinar. El i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. Atunci El le‑a zis: „Dați‑i dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Când au auzit ei, au rămas uimiți și, lăsându‑L, au plecat. În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se însoare cu soția văduvă și să‑i ridice urmaș fratelui său.» Erau la noi șapte frați. Primul s‑a însurat, apoi a murit și, neavând urmași, i‑a lăsat‑o fratelui său pe soția lui. La fel și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. După ei toți, a murit și femeia. La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție.” Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii [lui Dumnezeu] în cer. Cât despre învierea morților, n‑ați citit cele spuse vouă de către Dumnezeu, când zice: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov ? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.” Mulțimile care‑L ascultau erau uimite de învățătura Lui. Fariseii, auzind că Isus le‑a închis gura saducheilor, s‑au adunat laolaltă și unul dintre ei, un învățător al Legii, L‑a întrebat, ca să‑L ispitească: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” El i‑a răspuns: „ Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. De aceste două porunci atârnă toată Legea și Profeții.” Pe când erau fariseii adunați la un loc, Isus i‑a întrebat: „Ce credeți voi despre Mesia? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I‑au răspuns ei. Și Isus le‑a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, Îl numește Domn, când zice: Domnul I‑a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale» ? Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este fiul lui?” Nimeni n‑a putut să‑I răspundă vreun cuvânt și, din ziua aceea, n‑a mai îndrăznit nimeni să‑I pună alte întrebări.
Matei 22:1-46 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. I-a trimis pe robii săi să-i cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăși alți robi și le-a zis: «Spuneți-le celor poftiți: ‘Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă!’» Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. Atunci le-a zis robilor săi: «Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi!» Robii au ieșit la răspântii, i-au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. «Prietene», i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. Atunci împăratul le-a zis slujitorilor săi: «Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»” Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă pe Isus cu vorba. I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că îi înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. Spune-ne dar ce crezi: se cade să-i plătim bir cezarului sau nu?” Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-Mi banul birului!” Și ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați-i dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat. În aceeași zi au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.» Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit; și, fiindcă nu avea copii, i-a lăsat-o fratelui său pe nevasta lui. Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. La înviere nevasta căruia dintre cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.” Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus. Când au auzit fariseii că Isus le-a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Și unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „«Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.” Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: «Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale’»? Deci dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și din ziua aceea n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Matei 22:1-46 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isus a început să vorbească din nou folosind parabole; și a zis: „Regatul ceresc se aseamănă cu un rege care a organizat nunta fiului lui. Și-a trimis sclavii să cheme la nuntă pe cei invitați; dar ei nu au vrut să vină. A trimis din nou alți sclavi și le-a zis: «Să spuneți celor invitați din partea mea: ‘Vă anunț că am pregătit masa. Am tăiat toate animalele mele îngrășate și taurii tineri. Veniți la nuntă. Totul este pregătit. Vă aștept!’» Dar ei, fără să ia în considerare invitația lui, au plecat: unul la grâul lui din câmp, iar altul la comerțul lui. Ceilalți i-au arestat pe sclavi, i-au ridiculizat și apoi i-au omorât. Când a auzit regele ce s-a întâmplat, s-a mâniat. A trimis armatele lui, a distrus pe acei criminali și le-a ars orașul. Atunci a zis sclavilor lui: «Nunta este pregătită; dar cei invitați nu au fost demni de ea. Duceți-vă la intersecțiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care îi veți găsi!» Sclavii s-au dus la intersecțiile drumurilor, au strâns pe toți aceia pe care i-au găsit: și buni și răi; iar camera mesei de nuntă s-a umplut de oaspeți. Regele a intrat să își vadă oaspeții; și a observat acolo pe unul care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă. El i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Acel om a amuțit… Atunci regele a zis slujitorilor lui: «Legați-i mâinile și picioarele! Luați-l și aruncați-l în întunericul de-afară. Acolo va fi plâns și chin.» Cei chemați sunt mulți, dar cei aleși sunt puțini.” Atunci fariseii au discutat între ei cum să Îl condamne pe Isus, folosindu-se în acest scop de propriile Lui afirmații. Au trimis la El pe discipolii lor împreună cu niște irodieni. Aceștia I-au zis: „Învățătorule, știm că ești corect și că înveți oamenii adevărul referitor la relația lor cu Dumnezeu. Mai știm despre Tine că nu faci evaluări bazat pe lucruri exterioare și că nu Te lași intimidat de nimeni. Dorim să aflăm părerea Ta: este corect să plătim taxe Cezarului? Da, sau nu?” Cunoscându-le planul perfid, Isus a răspuns: „De ce Mă testați, ipocriților? Arătați-Mi moneda folosită pentru achitarea taxei!” Atunci ei I-au adus un dinar. El i-a întrebat: „Ale cui sunt literele și imaginea de pe el?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” Atunci Isus le-a zis: „Dați Cezarului ce îi aparține; și oferiți-I lui Dumnezeu ce este al Lui!” Mirați de acest răspuns, ei L-au lăsat și au plecat. În aceeași zi au venit la Isus saducheii care susțin că nu există înviere. Ei s-au prezentat zicând: „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească luând ca soție pe văduva rămasă, oferindu-i astfel posibilitatea celui decedat să aibă urmași.» Au fost șapte frați. Primul s-a căsătorit și după un timp a murit. Fiindcă nu avusese copii, femeia rămasă văduvă a fost luată ca soție de unul dintre frații lui. Dar a murit și cel care i-a fost al doilea soț. Iar acest lucru s-a întâmplat și cu al treilea. Apoi cazul s-a repetat cu fiecare dintre ceilalți frați. După ei toți, a murit și femeia… Când va fi Învierea, a cui soție va fi ea? – Pentru că toți au avut-o (pe pământ) ca soție…” Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile și nici ce poate să facă Dumnezeu. Când va fi Învierea, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar în legătură cu evidența învierii, oare nu ați citit ce vă spune Dumnezeu când zice: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un zeu al celor morți, ci Dumnezeul celor vii!” Oamenii care urmăriseră discuția, au rămas foarte surprinși de învățătura lui Isus. Când au auzit fariseii că Isus a redus la tăcere pe saduchei, s-au adunat și apoi au venit la El ca să Îl testeze. Un reprezentant de-al lor L-a întrebat: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă a legii?” Isus i-a răspuns: „«Să iubești pe Dumnezeul tău numit Iahve cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.» Aceasta este prima și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemănătoare ei (ca importanță), este «Să iubești pe cel de lângă tine exact cum te iubești pe tine însuți.» Prin aceste două porunci se rezumă «Legea» și «Profeții».” În timp ce fariseii erau adunați într-un loc, Isus i-a întrebat: „Ce credeți voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?” Ei I-au răspuns: „Al lui David!” Isus le-a zis: „Atunci cum se explică faptul că David, fiind inspirat de Spiritul Sfânt, Îl numește Stăpân, zicând «Stăpânul a zis Stăpânului Meu: ‘Stai la dreapta Mea până Îți voi pune dușmanii sub picioare.’»? Deci dacă David Îl numește Stăpân, cum este El Fiul lui?” Niciunul dintre cei prezenți acolo nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și din acea zi, nimeni nu a mai avut curajul să Îi pună întrebări.
Matei 22:1-46 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când le-a vorbit din nou, Iisus, O altă pildă, le-a mai spus: „Împărăția cerului E-asemeni împăratului, Care o nuntă-a pregătit, Când fiul și-a căsătorit. Prin robii săi, el a chemat Nuntașii. Mulți l-au refuzat. Atunci, alți robi, el a trimis Și celor invitați le-a zis: „Iată, ospățu-i pregătit. Veniți! Cu drag, eu v-am poftit. Juncii și vitele-ngrășate Pentru ospăț, au fost tăiate.” Nuntașilor nu le-a păsat: Unul, la holde, a plecat, Iar altul, la al său negoț. Ceilalți i-au prins pe robi, și toți Cei care-au fost la ei trimiși, Au fost bătuți și-au fost uciși. Când împăratul a aflat, Furia lui s-a revărsat: Cu oastea sa, el a venit, Pe-acei tâlhari i-a nimicit Și-a dărâmat lucrarea lor. Apoi, le spuse robilor: „Iată că nunta este gata, Dar cei poftiți și-au luat plata, Fiindcă-au fost niște netrebnici. Acuma, dacă n-au fost vrednici, Ieșiți pe drumuri! V-așezați Pe la răspântii și chemați Pe toți pe care-o să-i găsiți, Căci vreau, la nuntă, să-i poftiți!” Robi-au plecat și-au împlinit Tot ce stăpânu-a poruncit – Și buni și răi, au adunat. Toți, în odaie, au intrat, Iar sala nunții s-a umplut. Când împăratul a văzut Că totul s-a îndeplinit, Printre nuntași el a venit, Să-și vadă oaspeții chemați. Uimit, văzu-ntre invitați, Unul – la masă așezat – Fără însă a fi-mbrăcat Cu haina pentru nuntă. El A zis, către omul acel: „Prietene, cum ai intrat, La nuntă, făr’ a fi-mbrăcat Cu hainele de sărbătoare?” Omul, simțind că vină are, Ochi-și plecă și-a amuțit, Iar împăratu-a poruncit: „Hei, slujitori! Iute-l legați Și-apoi, afară-l aruncați, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților! Căci mulți sunt cei chemați să vie; Aleși, puțini doar, au să fie!” Iisus, când pilda a sfârșit, Toți Fariseii s-au gândit Cum ar putea ca să-I întindă Curse, cu vorba ca să-L prindă. Irodiani, ei au trimis – Cu ucenicii lor – și-au zis: „Învățătorule, venim La Tine, pentru că noi știm Că tot ce spui, e-adevărat. Norodului, i-ai arătat, Prin adevăr, a Domnului Cale; la fața omului, Tu, niciodat’, nu Te-ai uitat – De nimenea nu ți-a păsat. Ne spune așadar, cum vezi Problema birului? Ce crezi – Pentru că iată, noi nu știm – Se cade, oare, să plătim, Cezarului, bir? Dacă nu, Ne-nvață, ce să facem, Tu!” Iisus, care le cunoștea Gândul, le-a spus: „Părerea Mea, Este că voi nu vreți să știți, Voiți doar să Mă ispitiți! Fățarnicilor ce sunteți, Dați-Mi un ban! Ei, ce vedeți? Al cui e chipul desenat Și slova ce s-a încrustat Pe acest ban?” „Sunt ale lui, Toate-s ale Cezarului” – Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați ce e de dat Pentru Cezar, iar Domnului, Dați-I ceea ce este-al Lui!” – Le-a zis Iisus. Ei s-au mirat, Și-nvinși, de-acolo, au plecat. Abia plecară Fariseii, Că și sosiră Saducheii – Cei cari nu cred în înviere – Și-au mers, pân’ la Iisus, spre-a-I cere Un sfat. Unul din ei a zis: „Învățătorule, a scris Moise, că de-ntâmpla-se-va Și o să moară cineva, Fără să fi avut copii, Atuncea, fratele său – știi – Va trebui să se însoare Cu văduva acelui care Murit-a, și să îi ridice Urmași – căci Moise așa zice. Iată, la noi, au fost o dat’ Frați, șapte. Primul s-a-nsurat, Și a murit făr’ a lăsa Nici un urmaș, în urma sa. Atunci, nevasta omului, Rămase la fratele lui. Și cel de-al doilea a murit; La fel, și-al treilea a pățit, Și-al patrulea, și-al cincilea, Pân’ a murit și-al șaptelea. După ce i-a-ngropat pe toți, Femeia a murit. De poți, Ne spune: când vor învia Toți oamenii, atuncea, ea, Cărui din frați are să-i fie – Căci au avut-o toți – soție?” Iisus le-a zis: „Vă rătăciți, Scriptura, pentru că n-o știți! Nici nu cunoașteți – vă spun Eu – Puterile lui Dumnezeu. Când învierea va veni, N-au să se-nsoare oamenii. Asemenea îngerilor, În cerul Domnului, fi-vor. Și-acum, că vorba ați adus Despre-nviere – ce va spus, Dumnezeu, vouă – n-ați citit? Ascultați dar, ce a vestit: „Sunt Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov”. Iată, am Să vă mai spun ceva și Eu: Să știți – cu toți – că Dumnezeu E Dumnezeul viilor Și nicidecum al morților!” Acei care Îl ascultau, Uimiți, de vorbele-I, erau. Când auziră Fariseii Cum au pățit-o Saducheii – Cum gura li s-a astupat – S-au strâns cu toți și-au încercat Să-L ispitească pe Iisus. Un învățat al Legi-a spus: „Învățătorule, știi care Este porunca cea mai mare, Din Lege?” „Să-L iubești”, a zis Iisus, „pe Domnul, cum e scris: „Cu inima și sufletul, Și-apoi cu întreg cugetul.” Asta-i porunca cea mai mare; Și-a doua, asemănătoare Cu prima, spune: „Să-ți iubești Aproapele, cum însuți ești Iubit, chiar tu, de către tine”. Aste porunci cuprind, în sine, Pentru acel ce le-nțelege, Prorocii și întreaga Lege.” Doar într-un loc se adunau Toți Fariseii, când aveau Ceva urgent de discutat. Iisus S-a dus și-a așteptat, În acel loc, să se adune Cu toți, ca să le poată pune O întrebare. În sfârșit, Când Fariseii au venit, Iisus S-a ridicat de jos Și-a zis: „Ce credeți, de Hristos? Al cui Fiu poate El să fie?” „E al lui David, doar se știe! Faptul acesta-i cunoscut!” „Atunci, cum oare, a putut, David, de Duhu-nsuflețit, Să-I spună „Domn”? Ați auzit – Căci, în Scriptură, este scris – Felul în cari David I-a zis. De nu știți, am să vă spun Eu: „Domnul a zis, Domnului Meu: „Așază-Te, la dreapta Mea, Până atunci când voi putea – Până când voi găsi o cale – Dușmani-Ți, sub tălpile Tale, Să Ți-i așez!” Vă-ntreb acum: De I-a spus „Domn”, atuncea cum, Lui David, El îi e fecior?” Pe chipurile tuturor, Mirarea s-a întipărit; Nici un cuvânt nu s-a rostit. De-atunci, nimeni nu I-a mai pus, Vreo întrebare, lui Iisus.
Matei 22:1-46 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Isus a luat cuvântul și le-a vorbit în parabole: „Împărăția cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. Și i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitați la nuntă. Însă ei nu au voit să vină. A trimis din nou alți servitori, zicându-le: «Spuneți celor invitați: Iată, am pregătit ospățul; taurii mei și animalele îngrășate sunt tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!» Dar ei nu au luat în seamă și s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; iar ceilalți i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit și i-au ucis. Atunci regele a fost cuprins de mânie și, trimițând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. Apoi le-a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați nu au fost vrednici. Mergeți așadar la răscrucile drumurilor și oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă». Servitorii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți pe care i‑au găsit, răi și buni, și sala de nuntă s-a umplut. Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau la masă, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă și i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?». El a amuțit. Atunci regele a zis slujitorilor: «Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși»”. Atunci fariseii s-au dus să țină sfat ca să-l prindă în vorbă. Și i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învățătorule, știm că ești sincer și înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului. Spune-ne, așadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut Cezárului?”. Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriților, de ce mă ispitiți? Arătați-mi moneda tributului!”. Iar ei i-au adus un dinár. El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?”. I‑au zis: „Ale Cezárului”. Atunci le-a zis: „Dați-i, așadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”. Când au auzit, au rămas uimiți și, lăsându-l, au plecat. În ziua aceea, s-au apropiat de el saduceii, care spun că nu este înviere, și l-au întrebat: „Învățătorule, Moise a spus: «Dacă cineva moare fără a avea copii, fratele s-o ia în căsătorie pe soția lui și să-i ridice descendență fratelui său!». Erau la noi șapte frați. Primul s-a însurat și a murit, dar nu avea urmași și a lăsat soția fratelui său. Tot la fel și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. În urma tuturor, a murit și femeia. Așadar, la înviere, căruia dintre cei șapte îi va fi soție? Căci toți șapte au avut-o”. Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă înșelați, pentru că nu cunoașteți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer. Cât despre învierea din morți, nu ați citit ceea ce v-a fost spus de Dumnezeu, care zice: «Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám și Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób»? Însă el nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii”. Și mulțimile care ascultau au rămas uimite de învățătura lui. Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, iar unul dintre ei, învățat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: „Învățătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”. El i-a zis: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!». În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții”. În timp ce fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat: „Ce părere aveți despre Cristos? Al cui fiu este?”. I-au zis: „Al lui Davíd”. El le-a spus: „Atunci de ce Davíd, [inspirat] de Duh, îl numește Domn când zice: «Domnul a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea până când îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale!». Așadar, dacă Davíd îl numește Domn, cum poate fi fiul său?”. Și nimeni nu putea să-i răspundă vreun cuvânt și nici nu mai îndrăznea cineva din ziua aceea să-l [mai] întrebe ceva.
Matei 22:1-46 Noua Traducere Românească (NTR)
Isus, răspunzând din nou, le-a vorbit în pilde și a zis: ‒ Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină. A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți-le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“. Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la terenul lui, iar altul la afacerea lui. Ceilalți i-au înșfăcat pe sclavi, i-au chinuit și i-au omorât. Atunci împăratul s-a mâniat și, trimițându-și armatele, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. Apoi le-a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n-au fost demni de ea. Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“. Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți aceia pe care i-au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s-a umplut de oaspeți. Când a venit împăratul să-și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă și l-a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“. Acesta a amuțit. Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: „Legați-l de mâini și de picioare și alungați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în capcană cu vorba. I-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii, care au zis: ‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om. Așadar, spune-ne ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu? Isus însă, cunoscând răutatea lor, le-a zis: ‒ De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? Arătați-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar. El le-a zis: ‒ Chipul acesta și inscripția ale cui sunt? Ei I-au zis: ‒ Ale Cezarului. Atunci El le-a zis: ‒ Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. Și, astfel, L-au lăsat și au plecat. În aceeași zi, s-au apropiat de El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat, zicând: ‒ Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său“. Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s-a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, a lăsat-o pe soția sa fratelui său. Așa s-a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție! Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din Cer. Iar cu privire la învierea celor morți, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Auzind aceste lucruri, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui. Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L pună la încercare, a întrebat: ‒ Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege? Isus i-a spus: ‒ „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău“. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. Toată Legea și Profeții atârnă de aceste două porunci. În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i-a întrebat: ‒ Ce părere aveți voi despre Cristos? Al Cui Fiu este El? Ei I-au răspuns: ‒ Al lui David. El le-a zis: ‒ Cum atunci David, prin Duhul, Îl numește „Domn“, când spune: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea, până-i voi pune pe dușmanii Tăi la picioarele Tale!»“? Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui? Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-L întrebe nimic.
Matei 22:1-46 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.»’ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’ Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit. Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.’” Atunci, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat. În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: „Învățătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: ‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.” Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus. Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.” Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’? Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.