Matei 22:1-46

Isus le-a vorbit iarăși în pilde și a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care i-a făcut nuntă fiului său. I-a trimis pe robii lui să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. A trimis apoi alți robi și le-a zis: «Spuneți-le celor chemați: ‘Iată, ospățul meu este pregătit, taurii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!’» Dar ei, fără să le pese, au plecat: unul la ogorul lui, iar altul la negoțul lui. Ceilalți au pus mâna pe robii lui, i-au batjocorit și i-au omorât. [Când a auzit aceasta,] regele s-a mâniat; a trimis oștile sale, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a pârjolit cetatea. Apoi le-a zis robilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați n-au fost vrednici. Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi!» Robii aceia au ieșit pe drumuri, i-au strâns pe toți aceia pe care i-au găsit – și răi, și buni – iar camera de nuntă s-a umplut de oaspeți. Dar când a intrat regele să-i vadă pe oaspeți, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. «Prietene», i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. Atunci regele le-a zis slujitorilor: «Legați-l de mâini și de picioare, [luați-l] și aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»” Atunci, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă pe Isus cu vorba. I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii și I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr, fără să ții seama de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor. Spune-ne ce crezi: este îngăduit să-i dăm bir cezarului sau nu?” Isus, cunoscându-le răutatea, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-Mi banul pentru bir!” Și ei I-au adus un dinar. El i-a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați-i dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Când au auzit ei, au rămas uimiți și, lăsându-L, au plecat. În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere, și L-au întrebat: „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se însoare cu soția văduvă și să-i ridice urmaș fratelui său.» Erau la noi șapte frați. Primul s-a însurat, apoi a murit și, neavând urmași, i-a lăsat-o fratelui său pe soția lui. La fel și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. După ei toți, a murit și femeia. La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție.” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii [lui Dumnezeu] în cer. Cât despre învierea morților, n-ați citit cele spuse vouă de către Dumnezeu, când zice: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov ? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.” Mulțimile care-L ascultau erau uimite de învățătura Lui. Fariseii, auzind că Isus le-a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă și unul dintre ei, un învățător al Legii, L-a întrebat, ca să-L ispitească: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” El i-a răspuns: „ Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. De aceste două porunci atârnă toată Legea și Profeții.” Pe când erau fariseii adunați la un loc, Isus i-a întrebat: „Ce credeți voi despre Mesia? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, Îl numește Domn, când zice: Domnul I-a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale» ? Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este fiul lui?” Nimeni n-a putut să-I răspundă vreun cuvânt și, din ziua aceea, n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună alte întrebări.