Luca 8:1-21
Luca 8:1-21 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
După acestea Iisus umbla prin cetăţi şi sate ca să propovăduiască şi să ducă vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi erau cu El cei doisprezece şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri necurate şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, Ioana, soţia lui Huza, administratorul lui Irod, Suzana şi multe altele care Îi slujeau din averea lor. După ce s-a adunat mulţime mare şi au venit la El mulţi din cetăţi, Iisus le-a spus printr-o parabolă: „A ieşit semănătorul să-şi semene sămânţa. Şi, pe când semăna, una a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o. Alta a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut în mijlocul spinilor şi, pentru că au crescut odată cu ea, spinii au înăbuşit-o. Alta a căzut pe pământ bun şi, după ce a crescut, a dat rod însutit.” Spunând acestea striga: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Dar ucenicii L-au întrebat: „Ce este această parabolă?” Şi le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi le sunt date în parabole, pentru ca văzând, să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă. Iată ce înseamnă parabola: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Cei de lângă drum sunt cei care l-au auzit, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor pentru ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează. Cea care a căzut între spini sunt cei care au auzit, dar din cauza grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii se înăbuşă pe cale şi nu ajung la capăt. Cea care este pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi aduc rod în răbdare. Nimeni, după ce aprinde o făclie, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune în sfeşnic pentru ca toţi cei care intră să vadă lumina. Pentru că nu există lucru ascuns care să nu fie descoperit şi nici lucru tăinuit care să nu se afle şi să nu se arate. Vedeţi, aşadar, cum ascultaţi. Căci celui care are i se va da, iar celui care n-are şi ce i se pare că are i se va lua.” Au venit la El mama şi fraţii Lui, dar nu puteau ajunge la El din cauza mulţimii. I-au spus: „Mama şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.” Dar El le-a răspuns: „Mama şi fraţii Mei sunt cei care ascultă şi împlinesc cuvântul lui Dumnezeu.”
Luca 8:1-21 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și după aceea s-a întâmplat că el a mers prin fiecare cetate și sat predicând și anunțând veștile îmbucurătoare ale împărăției lui Dumnezeu; și cei doisprezece împreună cu el, Și anumite femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte draci, Și Ioana, soția lui Cuza, administratorul lui Irod și Susana și multe altele, care îl serveau din averile lor. Și după ce mulți oameni s-au adunat și au venit la el din fiecare cetate, a vorbit printr-o parabolă: Un semănător a ieșit să semene sămânța sa; și pe când semăna el, o parte a căzut pe lângă drum; și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat-o. Și alta a căzut pe o stâncă; și imediat după ce a răsărit s-a uscat, pentru că îi lipsea umezeală. Și alta a căzut printre spini; și spinii au crescut împreună cu ea și au înăbușit-o. Și alta a căzut pe pământ bun și a răsărit și a făcut rod însutit. Și după ce a spus acestea, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă. Iar discipolii lui l-au întrebat, spunând: Ce să fie această parabolă? Iar el a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în parabole; ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă. Și parabola este aceasta: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cele de lângă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia cuvântul din inimile lor, ca nu cumva să creadă și să fie salvați. Iar cele de pe stâncă, sunt cei care când aud, primesc cu bucurie cuvântul; dar aceștia nu au rădăcină, care cred pentru un timp și în timpul ispitei se îndepărtează. Iar cea care a căzut printre spini sunt cei care, după ce au auzit, merg mai departe și sunt înăbușiți sub îngrijorări și bogății și plăceri ale acestei vieți și nu aduc rod la maturitate. Dar cea în pământ bun sunt cei care într-o inimă onestă și bună, auzind cuvântul, îl păzesc și aduc rod cu răbdare. Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o acoperă cu un vas, sau o pune sub pat; ci o pune pe un sfeșnic ca toți care intră să vadă lumina. Fiindcă nimic nu este tainic care să nu se scoată la iveală; nici ceva ascuns, care nu va fi cunoscut și va veni pe față. De aceea luați seama cum auziți; fiindcă oricui are, i se va da; și oricui nu are, de la el se va lua chiar și ce i se pare că are. Atunci au venit spre el mama și frații lui și nu puteau să ajungă la el din cauza mulțimii. Și i-a fost spus de cineva care a zis: Mama ta și frații tăi stau afară în picioare, dorind să te vadă. Dar el a răspuns și le-a zis: Mama mea și frații mei sunt aceștia care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc.
Luca 8:1-21 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat propovăduind și ducând vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu. Cu El erau cei doisprezece și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, Ioana, soția lui Huza, administrator al lui Irod, Susana și multe altele, care le slujeau cu ce aveau. Când s‑a strâns o mare mulțime și au venit la El oameni de prin cetăți, Isus a spus o pildă: „Semănătorul a ieșit să‑și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat‑o. O altă parte a căzut pe piatră și, după ce a răsărit, s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut odată cu ea și au înăbușit‑o. O altă parte a căzut pe pământ bun, a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus acestea, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!” Ucenicii Lui L‑au întrebat ce înseamnă pilda aceasta. El le‑a zis: „Vouă vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca, deși privesc, să nu vadă și, deși aud, să nu înțeleagă. ” Acesta este înțelesul pildei: „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei de lângă drum sunt cei care au auzit; apoi vine Diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți. Cei de pe piatră sunt aceia care, atunci când aud, primesc Cuvântul cu bucurie; dar n‑au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar la vremea încercării cad. Sămânța căzută între spini sunt cei care au auzit, dar sunt înăbușiți pe drum de griji, bogăție și de plăcerile vieții acesteia și nu ajung până la coacere. Iar sămânța ce a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul cu o inimă bună și curată, îl păstrează și aduc rod în răbdare. Nimeni, după ce a aprins o lampă, n‑o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune într‑un sfeșnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va ieși la iveală. Luați aminte, așadar, cum ascultați; căci celui ce are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce i se pare că are.” Au venit la El mama și frații Lui, dar nu puteau să ajungă la El din pricina mulțimii. Cineva I‑a spus: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.” Însă El a răspuns: „Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‑l împlinesc.”
Luca 8:1-21 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; și mai erau și niște femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieșiseră șapte draci, Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau. Când s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!” Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta. El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înțeleagă. Iată ce înțeles are pilda aceasta: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine Diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți. Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. Sămânța care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și nu aduc rod care să ajungă la coacere. Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină. Luați seama dar la felul cum ascultați; căci celui ce are i se va da, dar celui ce n-are i se va lua și ce i se pare că are.” Mama și frații lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. Cineva I-a spus: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.” Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.”
Luca 8:1-21 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În următoarele zile, Isus S-a deplasat dintr-un oraș în altul și din sat în sat, predicând Vestea Bună a Regatului lui Dumnezeu. Era însoțit de cei doisprezece (discipoli). Îl mai urmau și niște femei pe care le eliberase de influențe demonice și de boli. Acestea se numeau: Maria, supranumită Magdalena – din care ieșiseră șapte demoni; Ioana, care era soția lui Cuza – administratorul lui Irod; Suzana și alte femei care Îl slujeau cu ce aveau. Veniseră (în jurul lui Isus) mulți oameni din diferite orașe; iar El le-a spus următoarea parabolă: „Semănătorul a plecat să facă însămânțări. În timp ce semăna, o parte din cantitatea de semințe a căzut lângă drum. Acolo, unele semințe au fost călcate cu picioarele, iar pe altele le-au mâncat păsările. O altă parte a semințelor a căzut pe un teren pietros. Au răsărit în scurt timp, dar apoi s-au uscat, pentru că nu au găsit (suficientă) umezeală. Altă parte a semințelor a căzut printre mărăcini care, în timp ce creșteau împreună, au împiedicat dezvoltarea (normală a) noilor plante. O altă parte a semințelor a căzut pe un sol fertil, în care a produs o recoltă (de semințe) de o sută de ori mai mare față de cantitatea însămânțată.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine vrea să ia în considerare mesajul (Meu), să rețină ce (tocmai) am spus!” Unii dintre discipoli L-au întrebat cu privire la semnificația acestei parabole. El le-a răspuns: „Vouă vi s-a oferit posibilitatea cunoașterii secretelor Regatului lui Dumnezeu; dar ceilalți au acces la ele (numai) prin intermediul parabolelor – pentru ca, «deși văd și aud, să nu ajungă să le înțeleagă». Vă voi spune acum semnificația parabolei: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Semințele căzute lângă drum îi reprezintă pe cei care (mai întâi) aud (Cuvântul); dar apoi, acesta este furat de diavol din inima lor, ca să nu creadă și astfel să nu fie salvați. Cei reprezentați de semințele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinați», au o credință temporară. În consecință, când sunt confruntați cu vreo tentație spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad. Semințele căzute între mărăcini îi reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, lasă ca preocupările față de nevoile urgente pământești, ca și bogățiile sau plăcerile cotidiene, să îl obstrucționeze; și astfel nu produc «fructul» care să ajungă la «coacere». Semințele căzute pe pământ fertil reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl păstrează într-o inimă bună și curată, ajungând în mod perseverent la cele mai bune rezultate. Niciun om nu aprinde o lumină ca să o pună sub un vas, ci într-un suport, de unde poate să fie văzută de toți cei care intră (în acea încăpere). Nimic din ce este ascuns sau secret nu va rămâne nedescoperit; ci va fi pus în evidență de lumină. Deci fiți atenți la modul în care ascultați; pentru că cel care (deja) are (ceva), va mai primi. Dar de la cel care nu are (mai nimic), se va lua chiar și ce în mod iluzoriu consideră că are!” Mama și frații lui Isus veniseră la El; dar nu puteau să Îi vorbească din cauza mulțimii de oameni (care era în jurul Lui). Cineva I-a spus: „Mama Ta, împreună cu frații Tăi sunt afară și vor să Te vadă!” Dar El a răspuns: „Pentru Mine, mamă și frați sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu și îl pun în practica vieții lor!”
Luca 8:1-21 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iisus, de ucenici urmat, Porni la drum și-a colindat, Prin țară: a venit la sate Și – din cetate, în cetate – La toți pe care-i întâlnea, Vestit-a Evanghelia. Pe lângă ucenicii Săi, Îl însoțeau, pe-ale Lui căi, Și câteva femei, la care, Iisus le-aduse vindecare: Maria cari era numită Și Magdalina – curățită, De șapte draci, a fost sărmana; Alături ei, era Ioana – Soața lui Cuza, cari fusese Ispravnic la Irod; mai merse Susana, iar alături ei, S-au mai aflat multe femei, Cari, pe Iisus, Îl însoțeau Și-L ajutau, precum puteau. O gloată mare a venit, Iar El, atunci, le-a povestit O pildă: „Un semănător, Să-și semene, al său ogor, Ieșit-a și, de semănat, Cu mare zor, s-a apucat. Sămânță aruncând grăbit, Câteva boabe-au nimerit Chiar lângă drum. Le-au observat Păsări, și-ndată, le-au mâncat. Unele boabe au căzut Pe-un loc stâncos și n-au avut Apă. Ele au încolțit, Dar soarele le-a pârjolit, Pe boltă, când s-a înălțat, Și-astfel, îndată, s-au uscat. Alte semințe au căzut În spini. Aceștia au crescut, Iar grâul ce s-a înălțat Acolo, fost-a înecat. Multe semințe-au nimerit, În bun pământ, și au rodit; Grăuntele, acolo pus, Roadă-nsutită, a adus.” După ce pilda a-ncheiat, Iisus, mulțimii, i-a strigat: „Cei cu urechi de auzit, Să înțeleagă ce-am vorbit!” De El, când s-au apropiat, Discipolii au încercat Ca să priceapă, fiecare, Ce înțelesuri, pilda are. Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Doar vouă vi s-a-ngăduit, Aceste taine, să le știți – Ale Împărăției. Fiți, Deci, bucuroși de astă veste, Căci doar în pilde se vorbește, Pentru ceilalți. Drept, Eu vă zic: Măcar că văd, nu văd nimic; Deși aud, nu înțeleg. Acum dar, pilda, vă dezleg: Semințele acelea sânt Chiar al lui Dumnezeu Cuvânt. Semințele ce-au nimerit Mai lângă drum, au zugrăvit Pe cei ce-aud Cuvântul; dar, Aceasta este în zadar, Pentru că diavolu-a venit Și-acel Cuvânt, el le-a răpit, Spre a nu-L crede, să nu-L știe, Ca mântuiți, ei să nu fie. Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut. Bobul din spini e potrivit, Cu omul care-a auzit, Cuvântul, însă, n-a luat Seama, lăsându-L înecat De grijile nenumărate, De bogățiile-adunate, De tot ce dă, vieții, plăcere. Astfel, Cuvântul, în om, piere, Fără ca El să fi rodit. Sămânța care-a nimerit, În bun pământ, i-a-ntruchipat Pe cei care au ascultat Cuvântul și-apoi L-au primit. În inimă, L-au ocrotit, Și au dat roadă, în răbdare. Nimeni, intenție, nu are – După ce-aprinde o lumină – Acoperită, să o țină; O pune-n sfeșnice, pe masă, Spre-ai lumina pe cei din casă. Nimic nu e acoperit, Spre a nu fi descoperit. Nu-i nici o taină bine-ascunsă, Încât, să nu fie pătrunsă, Descoperită și să vină, Să se arate, în lumină. Luați seama, cum ascultați, Căci nu trebuie să uitați Că se va da celui ce are, Iar de la cel care nu are, Se ia și ce i se părea – În al său crez – că ar avea.” Odată, mama lui Iisus, Cu frații Săi, la El, s-au dus. Nu au ajuns, în preajma Lui, Din pricina norodului; Dar, cineva s-a strecurat, Până la El și L-a-nștiințat: „Mama și-ai Tăi frați sunt afară. Vor să te vadă. Du-Te dară, Să stai de vorbă, și cu ei.” „Dar mama Mea și frații Mei”, Iisus îi zise omului, „Sunt cei care, al Domnului Cuvânt, ascultă și trudesc, Până când Îl îndeplinesc.”
Luca 8:1-21 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Și după aceea, el trecea prin cetăți și sate predicând și ducând vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdaléna, din care scosese șapte diavoli, și Ioana, soția lui Cúza, administrator al lui Iród, Suzána și multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau. Pe când îl însoțea o mulțime mare și veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă: „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare și păsările cerului au devorat-o. O altă [parte] a căzut pe piatră și după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Altă [parte] a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în același timp, au înăbușit-o. Iar altă [parte] a căzut în pământ bun și, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”. Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției lui Dumnezeu, celorlalți [li se vorbește] în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă și auzind, să nu înțeleagă». Această parabolă înseamnă: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți. Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi. Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbușiți de griji, bogății și plăcerile vieții și nu ajung să rodească. Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată și generoasă, îl păstrează și aduc roade întru răbdare. Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina. Căci nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit și nici [ceva] tăinuit care să nu fie cunoscut și să nu iasă la lumină. Vedeți, așadar, cum ascultați, pentru că celui care are i se va [mai] da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce crede că are!”. Au venit la el mama și frații lui și nu puteau să ajungă până la el din cauza mulțimii. I s-a făcut cunoscut: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă”. Dar el le-a răspuns, zicând: „Mama mea și frații mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinesc”.
Luca 8:1-21 Noua Traducere Românească (NTR)
După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate și sat, predicând și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, precum și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, Ioana (care era soția lui Cuza, administratorul lui Irod), Suzana și încă multe altele care Îi slujeau cu ceea ce aveau. Când s-a adunat o mare mulțime de oameni și au venit la El de prin fiecare cetate, Isus le-a vorbit printr-o pildă: „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. Alta a căzut pe stâncă și, cum a încolțit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea și au sufocat-o. Alta însă a căzut într-un pământ bun, a încolțit și a făcut rod însutit“. Și zicând acestea, El striga: „Cine are urechi de auzit să audă!“. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă această pildă. Isus a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca, «Privind, să nu vadă, și auzind, să nu înțeleagă!». Semnificația pildei este aceasta: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei de lângă drum sunt cei care aud. Atunci vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca să nu creadă pentru a fi mântuiți. Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează. Cât despre sămânța căzută între spini, aceștia sunt cei care aud, dar, în timp ce merg, sunt sufocați de îngrijorările, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod copt. Iar cât despre sămânța din pământul bun, aceștia sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl țin strâns într-o inimă frumoasă și bună și aduc rod cu răbdare. Nimeni nu aprinde o candelă ca s-o acopere cu un vas sau s-o pună sub pat, ci o așază pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina. Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi dezvăluit, și nimic tăinuit, care să nu fie făcut cunoscut și care să nu iasă la iveală. Fiți atenți, deci, la felul cum ascultați. Căci celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ceea ce i se pare că are“. Atunci mama și frații Lui au venit la El, dar nu puteau ajunge la El din cauza mulțimii. Isus a fost anunțat: ‒ Mama Ta și frații Tăi stau afară, dorind să Te vadă. Dar Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.
Luca 8:1-21 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El și mai erau și niște femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieșiseră șapte draci, Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau. Când s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta. El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înțeleagă. Iată ce înțeles are pilda aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți. Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. Sămânța care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere. Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină. Luați seama dar la felul cum ascultați; căci celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are.” Mama și frații lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. Cineva I-a spus: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.” Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.”