YouVersion
Pictograma căutare

Luca 23:44-56

Luca 23:44-56 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Era pe la ceasul al șaselea și s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s‑a întunecat, iar catapeteasma Templului s‑a rupt în două. Isus a strigat cu glas puternic, zicând: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul !” Și după ce a vorbit astfel, Și‑a dat duhul. Când a văzut ce s‑a întâmplat, centurionul L‑a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept!” Și toată mulțimea care se adunase în fața acelei priveliști, când a văzut cele petrecute, s‑a întors acasă bătându‑se în piept. Toți cunoscuții lui Isus și femeile care‑L urmaseră din Galileea stăteau la o oarecare depărtare și priveau la toate acestea. Era un membru al Sinedriului, pe nume Iosif, om bun și drept, care nu se învoise la sfatul și la fapta celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta Împărăția lui Dumnezeu. A mers la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. L‑a coborât de pe cruce, L‑a înfășurat într‑un giulgiu și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua pregătirii și începea ziua sabatului. Femeile care‑L însoțiseră pe Isus din Galileea l‑au urmat pe Iosif, au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus și s‑au întors să pregătească miresme și miruri. Apoi, în ziua de sabat, s‑au odihnit, după poruncă.

Partajează
Citește Luca 23

Luca 23:44-56 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În a șasea oră a zilei, s-a făcut întuneric în toată țara. Acest întuneric a persistat până în a noua oră a zilei. În timp ce soarele s-a întunecat, perdeaua din interiorul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat: „Tată, în mâinile Tale Îmi predau spiritul!” Și după ce a spus aceste cuvinte, a murit. Văzând ce se întâmplase, centurionul a glorificat pe Dumnezeu și a zis: „Acesta a fost un om (care a murit) nevinovat!” Tot poporul care venise și asistase la acest „spectacol”, a plecat de-acolo bătându-se cu pumnul în piept. Și toți cei care făceau parte din grupul intim al lui Isus, împreună cu grupul femeilor, stăteau separat și priveau la ce se întâmpla. Exista un membru-consilier al Sinedriului care se numea Iosif. El era un om bun, cu reverență față de Dumnezeu și nu participase cu ceilalți la luarea deciziilor (împotriva lui Isus). Provenea din Arimateea – un oraș al iudeilor. Iosif era dintre aceia care așteptau Regatul lui Dumnezeu. El s-a dus la Pilat și i-a cerut corpul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, l-a înfășurat într-o pânză de in și l-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră. În acel mormânt nu mai fusese pus nimeni. Era ziua pregătirii, la finalul căreia începea Sabatul. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut atât mormântul, cât și felul în care a fost pus corpul lui Isus în el. S-au întors și au pregătit uleiuri aromate și parfumuri. Apoi, în conformitate cu legea (mozaică), în ziua de Sabat, s-au odihnit.

Partajează
Citește Luca 23

Luca 23:44-56 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, Un întuneric a venit Și, țara, a învăluit. Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Iar soarele s-a-ntunecat. Iisus, atuncea, a strigat: „Tată! Primește Duhul Meu! În a Ta mână, Îl las Eu!” După ce astfel a strigat, Domnul Iisus, Duhul, Și-a dat. Sutașul care a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Speriat, pe Domnul, L-a slăvit, Spunând: „A fost neprihănit Omul Acest, cu-adevărat!” Întreg norodul adunat, Când aste lucruri a văzut, În piept, cu pumnii, s-a bătut. Toți cunoscuții lui Iisus, Femeile care s-au dus Din Galileea după El, Se strânseră pe dealu-acel. Mai la oparte, ei ședeau – Retrași de ceilalți – și priveau. Era un om evlavios, Om bun și foarte credincios, Un sfetnic al Soborului – Iosif, era numele lui. El nu fusese-atunci la sfat, Când, pe Iisus, L-au condamnat. Iosif ședea-n Arimateea – Într-o cetate din Iudeea – Și aștepta și el, să vie A Domnului Împărăție. El, grabnic, la Pilat, s-a dus, Să ceară trupul lui Iisus. Jos, de pe cruce-apoi, L-a dat, Cu in curat L-a-nfășurat – În pânză – iar apoi L-a dus Și într-un nou mormânt L-a pus – Proaspăt, în stâncă sfredelit, Și pân-atunci, nefolosit. Era în zi de Pregătire, Urmând să vină, peste fire – În urma ei – un nou Sabat. Când faptele s-au întâmplat, Femeile – care s-au dus Din Galileea, cu Iisus – Erau cu Iosif și-au văzut Tot ce, acesta a făcut; Văzură, deci, mormântu-acel, Și trupul lui Iisus, în el. Mir și miresme-au pregătit Ele, și-apoi, s-au odihnit, Așa cum Legea le-a cerut, Sabatul fiind început.

Partajează
Citește Luca 23

Luca 23:44-56 Noua Traducere Românească (NTR)

Era deja cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat, iar draperia Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“. Și zicând aceasta, Și-a dat suflarea. Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L-a glorificat pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept!“. Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s-au întors, bătându-se pe piept. Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri. Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. Acesta a venit la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. După ce a dat jos trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul. Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el. Ele s-au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.

Partajează
Citește Luca 23

Luca 23:44-56 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. Sutașul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. Toți cunoscuții lui Isus și femeile care-L însoțiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau. Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

Partajează
Citește Luca 23