Luca 23:1-26
Luca 23:1-26 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
S-au sculat toți și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.” Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.” Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă din pricina celor auzite despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. Irod, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte. Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod și le-a zis: „Mi-ați adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți. Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemnițat. Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El. Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
Luca 23:1-26 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și toată mulțimea lor s-a sculat și ei l-au dus la Pilat. Și au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind națiunea și oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat. Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns și a zis: Tu spui. Atunci Pilat a spus marilor preoți și mulțimii: Nu găsesc nicio vină în acest om. Dar erau și mai insistenți, spunând: Întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc. Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean. Și înțelegând că este din jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; și spera să vadă vreun miracol făcut de el. Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic. Iar preoții de seamă și scribii stăteau în picioare și îl acuzau vehement. Iar Irod, împreună cu soldații lui, îl făceau de nimic și îl batjocoreau și l-au înveșmântat cu o haină strălucitoare și l-au trimis înapoi la Pilat. Și amândoi, Pilat și Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în dușmănie unul cu altul. Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoții de seamă și conducătorii și poporul, Le-a spus: Mi-ați adus pe acest om ca pe unul care pervertește poporul; și iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzați; Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; și iată, nimic demn de moarte nu i s-a făcut. De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera. (Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.) Dar toți au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta și eliberează-ni-l pe Baraba; (Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, și ucidere, fusese aruncat în închisoare.) Pilat așadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou. Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l! Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; așadar îl voi pedepsi și îl voi elibera. Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Și vocile lor și ale marilor preoți au învins. Iar Pilat a dat sentința ca să fie așa cum au cerut ei. Și le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei și a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor. Și pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, și pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.
Luca 23:1-26 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
S‑au ridicat apoi cu toții și L‑au dus înaintea lui Pilat. Au început să‑L învinuiască, zicând: „Pe omul acesta L‑am găsit ducând neamul nostru în rătăcire, interzicând plata birului către cezar și zicând că El este Hristosul, Regele.” Pilat L‑a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i‑a răspuns: „Tu însuți o spui.” Pilat le‑a zis preoților de seamă și mulțimilor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.” Dar ei stăruiau și ziceau: „Întărâtă poporul, dând învățătură prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.” Când a auzit Pilat [de Galileea], a întrebat dacă omul este galileean. Și aflând că era sub stăpânirea lui Irod, L‑a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. Văzându‑L pe Isus, Irod s‑a bucurat nespus; căci de multă vreme voia să‑L vadă, fiindcă auzise despre El și spera să vadă vreun semn săvârșit de El. I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic. Preoții de seamă și cărturarii stăteau de față și‑L învinuiau cu înverșunare. Irod și soldații lui L‑au tratat cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat cu o haină strălucitoare și Irod L‑a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea Irod și Pilat s‑au împrietenit, căci până atunci fuseseră dușmani. Pilat i‑a adunat pe preoții de seamă, pe conducători și pe cei din popor și le‑a zis: „Mi l‑ați adus pe omul acesta ca și cum ar stârni poporul la răscoală. Dar iată că, după ce l‑am judecat înaintea voastră, n‑am găsit în el nicio vină din cele pentru care îl pârâți. Și nici Irod, căci ni l‑a trimis înapoi; iată că n‑a făcut nimic vrednic de moarte. Așa că, după ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” [La fiecare sărbătoare, Pilat trebuia să le elibereze pe cineva.] Ei au strigat cu toții, zicând: „La moarte cu omul acesta; eliberează‑ni‑l pe Barabba!” Acesta fusese aruncat în temniță pentru o răscoală petrecută în cetate și pentru un omor. Pilat le‑a vorbit din nou, fiindcă avea de gând să‑I dea drumul lui Isus. Dar ei strigau mai departe: „Răstignește‑l! Răstignește‑l!” Pilat le‑a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n‑am găsit nicio vină de moarte în el. După ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” Dar ei stăruiau cu strigăte puternice și cereau să fie răstignit. Iar strigătele lor [și ale preoților de seamă] au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. Le‑a eliberat pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care‑l cereau ei, iar pe Isus L‑a dat să I se facă după voia lor. Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spate, ca s‑o ducă în urma lui Isus.
Luca 23:1-26 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
S-au sculat toți și L-au dus pe Isus înaintea lui Pilat. Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a-i plăti bir cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.” Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” Pilat le-a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.” Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și-i învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.” Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galileean. Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. Irod, când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El, și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. Irod, cu ostașii lui de pază, se purta cu El cu dispreț; și după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte. Pilat i-a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod și le-a zis: „Mi L-ați adus înainte pe omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâți. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; și iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” La fiecare praznic al Paștelui, Pilat trebuia să le sloboadă un întemnițat. Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu omul acesta și sloboade-ni-l pe Baraba!” Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să-I dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. L-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El. Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
Luca 23:1-26 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Toți s-au ridicat și au dus pe Isus la Pilat. Acolo au început să Îl acuze, zicând: „Pe acest om L-am surprins provocând poporul la revoltă, pronunțându-Se împotriva achitării impozitelor către Cezar și pretinzând că El este Cristos, Regele (evreilor).” Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Da, sunt!” Pilat a zis liderilor preoților și mulțimilor de oameni: „Acestui Om nu I-am găsit nicio vină!” Dar ei insistau, zicând: „Prin învățătura pe care o propagă începând din Galileea și până aici, El provoacă poporul la revoltă!” Auzind aceste cuvinte, Pilat a întrebat dacă Isus este galileean. Iar când a constatat că zona de unde provenea El este sub jurisdicția lui Irod, L-a trimis la el. În acele zile, Irod era în Ierusalim. Atunci când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult. Bazat pe informațiile pe care le avea despre El, Irod spera ca atunci când Îl va vedea, Isus să facă o minune în fața lui. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu a răspuns la niciuna dintre ele. Liderii preoților și învățătorii legii (mozaice) erau prezenți acolo și Îl acuzau vehement. Irod și soldații lui L-au ridiculizat și L-au tratat cu desconsiderare. Apoi L-au îmbrăcat cu o robă frumoasă și L-au trimis înapoi la Pilat. În acea zi, Irod și Pilat care fuseseră dușmani, s-au împrietenit. Pilat a adunat pe liderii preoților, pe conducătorii poporului și pe ceilalți oameni care erau prezenți acolo. Apoi le-a zis: „L-ați adus la mine pe acest Om, ca pe Unul care provoacă poporul la revoltă. Și după ce L-am interogat cu atenție în fața voastră, constat că niciuna dintre acuzațiile voastre împotriva Lui, nu se poate proba cu fapte. Nici Irod nu a putut stabili vreun cap de acuzare împotriva Lui, pentru că L-a trimis înapoi. Deci acest Om nu a făcut nimic care să merite pedeapsa capitală. După ce voi ordona să fie bătut, eu Îl voi elibera!” [Cu ocazia fiecărei sărbători a Paștelui, Pilat trebuia să le grațieze câte un deținut.] Ei au strigat, scandând: „Pe El, omoară-L! Vrem grațierea lui Baraba!” Iar acesta fusese băgat în închisoare pentru o crimă făcută în oraș cu ocazia unei revolte. Pilat li s-a adresat din nou, intenționând să Îl elibereze pe Isus. Dar ei au strigat: „Crucifică-L! Crucifică-L!” Pilat le-a vorbit a treia oară, zicând: „Dar ce rele a făcut? Eu nu am găsit nimic care să justifice pedepsirea Lui cu moartea. Deci, după ce voi ordona să fie bătut, Îl voi elibera!” Dar ei au continuat să strige insistent în favoarea crucificării Lui. În final, ce strigau ei a fost luat în considerare. Astfel, Pilat a decis să le îndeplinească cererea. L-a grațiat pe cel care fusese băgat în închisoare pentru crimă – așa cum ceruseră ei. Iar pe Isus L-a predat lor, ca să facă ce vor cu El. În timp ce Îl duceau să Îl crucifice, l-au obligat pe un anume Simon din Cirena care se întorcea de la câmp, să ducă în spate crucea lui Isus.
Luca 23:1-26 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iisus a fost înfățișat, Apoi, ‘naintea lui Pilat. Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!” Când au sfârșit cu pâra lor, „Ești Rege al Iudeilor?” – Zise Pilat. „Da! Sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus. Pilat, apoi, a cuvântat: „Eu, nici o vină, n-am aflat, În El!” Ei, însă, stăruiau Și, mai înverșunați, strigau: „Noroadele-a întărâtat, Cu-nvățătura ce le-a dat! A început de prin Iudeea, Apoi aici și-n Galileea.” De Galileea, când Pilat A auzit, a întrebat, De nu cumva, omul Acel Este Galileean, și El. Aflând apoi, de la norod, Că-n stăpânirea lui Irod, Este Iisus, a cugetat – Chiar la Ierusalim aflat, Fiind Irod – că omu-Acel, Ar trebui trimis la el. Irod, văzându-L, pe Iisus, Venind, s-a bucurat nespus, Căci, să-L cunoască, a dorit, Pentru că multe-a auzit, Pe seama Lui, că se spunea. Acuma, el nădăjduia, Că o să-L vadă, în sfârșit, Cum o minune-a săvârșit. Multe-ntrebări, Irod a pus, Dar n-a răspuns, nimic, Iisus. Prezenți erau preoții mari, Precum și ai lor cărturari. Toți se-ntreceau, care de care, În a-L pârî cu-nverșunare. Irod – și straja ce-o avea – Față de El, dispreț vădea. Batjocuri doar, I-au arătat, Iar după ce L-au îmbrăcat În niște haine lucitoare, Râzând, apoi, plini de-ncântare, Au hotărât ca, de îndat, Să Îl trimită, la Pilat. Irod și cu Pilat erau, Demult, certați – se dușmăneau – Însă, atuncea, s-a ivit Clipa, când s-au împrietenit. După-mpăcarea cu Irod, Pilat chemat-a mult norod, Strânse pe preoții cei mari, Precum și pe-ai lor cărturari, Și-a zis, privindu-L pe Iisus: „Pe omu-Acesta, L-ați adus, Aici, ca pe-un răufăcător. Ați spus că-i un ațâțător La răzmeriță. L-am luat, Și-n amănunt L-am cercetat, În fața voastră. V-am făcut Pe plac, așa precum ați vrut. Degeaba L-ați învinuit, Căci, vinovat, nu L-am găsit. Și nici Irod nu I-a aflat Vreo vină, căci L-a-napoiat La noi, așa cum ați văzut. Deci, Acest om nu a făcut Nimic, pentru a fi ucis, După cum voi, mie, mi-ați zis. Să-L bată, am să poruncesc, Însă apoi, Îl slobozesc.” Când Paștele se prăznuia – După tradiții – trebuia, Pilat să-i dea norodului, Un condamnat, pe voia lui. Întreg norodul a strigat: „Vrem pe Baraba, ‘liberat! În ce-L privește pe Iisus, La moarte trebuie-a fi dus!” Acel Baraba fost-a-nchis, Pentr-un omor ce s-a comis, Și o răscoală, în cetate. Pilat, sperând că încă poate Ca, pe Iisus, să-L izbăvească, A-ncercat, gloatei, să-i vorbească. Norodul, însă, a răcnit: „Iisus să fie răstignit!” A treia oară-atunci, Pilat, Mulțimile, le-a întrebat: „Totuși, spuneți-mi, ce-a făcut? Eu, nici o vină, n-am văzut, Pe care, Acest om s-o poarte, Să pot a-L condamna la moarte.” Noroadele, în gura mare, Strigau – din ce în ce mai tare – Ca El să fie răstignit, Iar pân’ la urmă-au biruit, Căci preoții le împingeau, Să facă, precum ei voiau. Când le văzuse stăruința, Pilat le-a-ndeplinit dorința Și, astfel, l-a eliberat Pe cel ce fosta-ntemnițat Pentru răscoală și omor, Iar pe Iisus, pe mâna lor, El l-a lăsat – cum au cerut – Și au făcut, cu El, ce-au vrut. Să-L răstignească, ei L-au dus, Însă, pe drum, mâna au pus, Pe-un om, cari Simon se numea Și, în Cirena, locuia. Pe acel Simon, ei l-au pus, Să ducă crucea, lui Iisus.
Luca 23:1-26 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Și ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilát și au început să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând neamul nostru și interzicându-ne să plătim tribut Cezárului și spunând că el este Cristos, regele”. Atunci Pilát l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?”. [Isus], răspunzând, i-a zis: „Tu o zici!”. Iar Pilát le-a spus arhiereilor și mulțimii: „Nu găsesc nicio vină în omul acesta”. Dar ei insistau, spunând: „Răzvrătește poporul învățând prin toată Iudéea, începând din Galiléea și până aici”. Când a auzit Pilát, a întrebat dacă omul este Galilèean, iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Iród, l-a trimis la Iród, care se afla și el în zilele acelea în Ierusalím. Văzându-l pe Isus, Iród s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el și spera să vadă vreun semn făcut de el. Așadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu-i răspundea. Arhiereii și cărturarii erau acolo și-l acuzau cu înverșunare. Iród, împreună cu soldații săi, după ce l-au tratat cu dispreț, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și l-au trimis la Pilát. În ziua aceea, Iród și Pilát au devenit prieteni, căci mai înainte erau în dușmănie unul cu celălalt. Atunci Pilát i-a convocat pe arhierei, pe conducători și poporul și le-a spus: „L-ați adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului și, iată, judecându-l în fața voastră, nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzați! De altfel, nici Iród, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte! Așadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. Atunci au început să strige împreună: „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Barába!”. Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei revolte făcute în cetate și din cauza unei crime. Pilát, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau: „Răstignește-l, răstignește-l!”. Pentru a treia oară le-a spus: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi și-l voi elibera”. Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Și strigătele lor predominau. Atunci Pilát a decis să li se îndeplinească cererea. El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă și crimă și pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor. Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Símon din Ciréne, care venea de la câmp, și i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus.
Luca 23:1-26 Noua Traducere Românească (NTR)
Toată adunarea lor s-a ridicat și L-au dus pe Isus la Pilat. Ei au început să-L acuze, zicând: „Pe Acesta L-am găsit ducându-ne în rătăcire națiunea, interzicând tributul care se dă Cezarului și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat“. Pilat L-a întrebat, zicând: ‒ Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus, răspunzându-i, a zis: ‒ Tu o spui! Pilat le-a zis conducătorilor preoților și mulțimilor: ‒ Eu nu găsesc în Omul Acesta niciun motiv ca să-L acuz! Dar ei au insistat și au zis: ‒ Incită poporul, învățându-i pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, de unde a început, și până aici! Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean și, aflând că este sub autoritatea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în acele zile. Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, fiindcă de mult timp dorea să-L vadă, pentru că auzise despre El și spera să-L vadă înfăptuind vreun semn. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. Conducătorii preoților și cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemență. Atunci Irod împreună cu soldații lui s-au purtat cu El cu dispreț și, după ce și-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și L-au trimis înapoi la Pilat. În aceeași zi, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în dușmănie unul față de celălalt. Pilat a chemat laolaltă conducătorii preoților, conducătorii și poporul și le-a zis: ‒ Mi L-ați adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce poporul în rătăcire. Și iată că eu, după ce L-am cercetat înaintea voastră, n-am găsit în Omul Acesta niciunul dintre motivele pentru care Îl acuzați voi. Și nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic ca să merite să fie pedepsit cu moartea. Așadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera. El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii. Însă ei au strigat cu toții, zicând: ‒ La moarte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Barabba! Barabba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru crimă. Pilat le-a vorbit din nou, dorind să-L elibereze pe Isus, însă ei strigau: ‒ Răstignește-L! Răstignește-L! El le-a zis a treia oară: ‒ Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El niciun motiv pentru care să merite moartea! Așadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera! Dar ei insistau, cerându-i cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor și ale conducătorilor preoților și-au atins scopul. Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. L-a eliberat, așa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-I facă după cum doresc. În timp ce-L duceau de acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă în urma lui Isus.
Luca 23:1-26 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
S-au sculat toți și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.” Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.” Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă din pricina celor auzite despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. Irod, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte. Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod și le-a zis: „Mi-ați adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți. Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemnițat. Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El. Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.