S-au sculat toți și L-au dus pe Isus înaintea lui Pilat. Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a-i plăti bir cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.” Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” Pilat le-a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.” Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și-i învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galileean. Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. Irod, când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El, și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. Irod, cu ostașii lui de pază, se purta cu El cu dispreț; și după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte.
Pilat i-a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod și le-a zis: „Mi L-ați adus înainte pe omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâți. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; și iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” La fiecare praznic al Paștelui, Pilat trebuia să le sloboadă un întemnițat. Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu omul acesta și sloboade-ni-l pe Baraba!” Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să-I dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. L-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.