Luca 22:31-62
Luca 22:31-62 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Simon, Simon, iată, Satana a cerut să vă cearnă ca pe grâu, dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu, când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!” Însă el I-a spus: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.” Dar El i-a zis: „Îţi spun, Petre, nu va cânta azi cocoşul până ce nu Mă vei tăgădui de trei ori.” Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă şi fără desagă şi fără încălţări, aţi dus lipsă de ceva?” Ei au răspuns: „De nimic.” Le-a zis: „Acum însă cine are pungă să o ia, la fel şi desaga, iar cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce stă scris: Şi a fost socotit cu cei fărădelege. Fiindcă se apropie de împlinire cele scrise despre Mine.” Atunci ei I-au spus: „Doamne, iată aici două săbii.” Dar El le-a zis: „Destul!” Şi, ieşind, s-a îndreptat, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat. Când au ajuns acolo, le-a spus: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!” Iar El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de Mine paharul acesta. Dar nu voia Mea, ci a Ta să fie!” Atunci I s-a arătat un înger din cer şi l-a întărit. Dar El, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor. Şi sudoarea I s-a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. Şi când s-a ridicat de la rugăciune şi a mers la ucenici, i-a găsit adormiţi de tristeţe şi le-a spus: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă să nu intraţi în ispită!” Pe când le vorbea încă, a venit o mulţime, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus şi L-a sărutat. Iisus i-a spus: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” Iar cei din jurul lui, văzând ce se întâmplă, I-au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” Şi unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus a răspuns: „Lăsaţi! Ajunge!” Şi, atingându-i urechea, l-a vindecat. Apoi Iisus a spus marilor preoţi, gărzilor de la Templu şi bătrânilor care veniseră după El: „Aţi venit cu săbii şi ciomege ca după un tâlhar. Zi de zi eram cu voi în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine, dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.” După ce L-au prins, L-au luat şi L-au dus la casa marelui preot. Petru Îl urma de la distanţă. Pentru că unii făcuseră un foc în mijlocul curţii şi stăteau în jurul lui, s-a aşezat şi Petru în mijlocul lor. Când l-a văzut cum stătea la foc, o slujnică l-a privit ţintă şi a spus: „Şi acesta era cu El.” Dar el a tăgăduit: „Nu-L cunosc, femeie!” După puţin timp l-a văzut şi altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ai Lui.” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!” Peste vreun ceas, altul stăruia: „Sigur era cu El, fiindcă e galileean.” Dar Petru i-a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Îndată, pe când vorbea încă, a cântat cocoşul. Atunci, întorcându-se, Domnul l-a privit pe Petru. Iar Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, cum îi spusese: „Astăzi, înainte de a cânta cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori.” Şi, ieşind, a plâns amar.
Luca 22:31-62 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit să vă aibă că să vă cearnă ca grâul. Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credința ta să înceteze; și când te vei întoarce, întărește pe frații tăi. Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gata să merg cu tine deopotrivă la închisoare și la moarte. Iar el a zis: Îți spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoșul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoști. Și le-a spus: Când v-am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic. Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia și la fel traista; și cel ce nu are sabie, să își vândă haina și să cumpere una. Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Și el a fost socotit printre călcătorii de lege, fiindcă și cele referitoare la mine au un sfârșit. Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul. Și a ieșit și s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat și ei. Și, venind la acel loc, le-a spus: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. Și el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și a îngenunchiat și s-a rugat, Spunând: Tată, dacă voiești, depărtează acest pahar de la mine; totuși nu voia mea, ci a ta să se facă. Și i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l. Și, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ. Și după ce s-a sculat de la rugăciune și a venit la discipolii săi, i-a găsit dormind de întristare, Și le-a spus: De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită. Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulțime și cel chemat Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor și s-a apropiat de Isus să îl sărute. Dar Isus i-a spus: Iuda, cu o sărutare trădezi pe Fiul omului? Când cei ce erau în jurul lui au văzut ce avea să urmeze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia? Și unul dintre ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a răspuns și a zis: Lăsați așa, până aici. Și i-a atins urechea și l-a vindecat. Atunci Isus a spus preoților de seamă și căpeteniilor templului și bătrânilor care veniseră la el: Ați venit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte? Când eu eram zilnic cu voi în templu, nu ați întins mâinile împotriva mea; dar aceasta este ora voastră și puterea întunericului. Atunci l-au luat și l-au condus și l-au adus în casa marelui preot. Și Petru urmărea de departe. Și după ce aprinseseră un foc în mijlocul curții și erau așezați împreună, Petru a șezut în mijlocul lor. Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când ședea lângă foc și, privindu-l cu atenție, a spus: Și acesta era cu el. Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc. Și peste puțin, un altul l-a văzut și a spus: Și tu ești dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt. Și cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând: În adevăr și acesta era cu el; fiindcă și el este galileean. Iar Petru a spus: Omule, nu știu ce spui. Și imediat, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul. Și Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Și Petru și-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoșul mă vei nega de trei ori. Și Petru a ieșit afară și a plâns cu amar.
Luca 22:31-62 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
[Domnul a zis]: „Simone, Simone, iată, Satana v‑a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu, însă Eu M‑am rugat pentru tine ca să nu ți se piardă credința. Iar tu, după ce te vei întoarce, să‑i întărești pe frații tăi.” Dar el I‑a răspuns: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță, și la moarte.” Isus i‑a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, că vei și tăgădui de trei ori că Mă cunoști.” Apoi le‑a mai zis: „Când v‑am trimis fără pungă, fără traistă și fără sandale, ați dus lipsă de ceva?” „De nimic”, I‑au răspuns ei. Și El le‑a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s‑o ia; la fel și traista; iar cine nu are sabie să‑și vândă haina și să‑și cumpere una. Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce este scris: El a fost socotit în rândul celor nelegiuiți. Și cele privitoare la Mine se împlinesc.” „Doamne”, I‑au spus ei, „iată aici două săbii.” El le‑a răspuns: „Ajunge!” După ce a ieșit, a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii L‑au urmat. Când a ajuns acolo, le‑a zis: „Rugați‑vă să nu ajungeți în ispită!” Apoi S‑a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voiești, îndepărtează paharul acesta de la Mine! Dar nu voia Mea să se facă, ci a Ta.” Atunci I s‑a arătat un înger din cer, care L‑a întărit. Iar El, cuprins de agonie, a început să Se roage și mai fierbinte; iar sudoarea I s‑a făcut ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. După ce S‑a ridicat de la rugăciune, a venit la ucenici și i‑a găsit adormiți de întristare. Atunci le‑a zis: „De ce dormiți? Ridicați‑vă și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită!” Pe când vorbea El încă, iată că a venit o mulțime, și cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea ei. El s‑a apropiat de Isus ca să‑L sărute. Și Isus i‑a zis: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” Văzând ce avea să se întâmple, cei ce erau cu Isus au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” Și unul dintre ei l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a zis: „Încetați! Până aici!” Și atingându‑i aceluia urechea, l‑a vindecat. Isus le‑a zis apoi celor ce veniseră împotriva Lui, preoților de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? În toate zilele eram cu voi în Templu, și n‑ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.” După ce L‑au prins, L‑au luat și L‑au dus în casa marelui‑preot. Petru Îl urma de departe. Slujitorii au aprins un foc în mijlocul curții și stăteau jos, iar Petru s‑a așezat printre ei. O slujnică l‑a văzut stând lângă foc, l‑a privit țintă și a zis: „Și acesta era cu el.” Dar Petru a tăgăduit, zicând: „Femeie, nu‑L cunosc!” Puțin mai târziu, l‑a văzut altul și a zis: „Și tu ești dintre ei.” Dar Petru a răspuns: „Omule, nu sunt!” Un ceas mai târziu, altul a întărit acest lucru, zicând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este galileean.” Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce spui!” Îndată, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul. Domnul S‑a întors și l‑a privit țintă pe Petru. Atunci, Petru și‑a amintit de cuvântul pe care i‑l spusese Domnul: „Înainte să cânte cocoșul astăzi, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Așa că a ieșit afară și a plâns cu amar.
Luca 22:31-62 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să-i întărești pe frații tăi.” „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.” Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.” Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia, cine are o traistă de asemenea s-o ia, și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie. Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: «El a fost pus în numărul celor fără de lege.» Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!” După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!” Apoi S-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!” Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. Și Isus i-a zis: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și I-au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” Și unul din ei l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat. Isus le-a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.” După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui-preot. Petru mergea după El de departe. Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.” Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc!” Peste puțin l-a văzut un altul și i-a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru i-a zis: „Omule, nu sunt dintre ei!” Cam după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.” Petru i-a răspuns: „Omule, nu știu ce zici!” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Luca 22:31-62 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isus a zis: „Simon, Simon, să știi că Satan a cerut (aprobarea) să vă «cearnă» ca atunci când se separă grâul de pleavă. Dar Eu m-am rugat pentru tine, pentru ca să nu îți pierzi credința! Și după ce te vei întoarce, (va trebui) să îți încurajezi frații!” Dar Petru I-a zis: „Doamne, sunt pregătit să merg cu Tine în închisoare și chiar la moarte!” Isus i-a zis: „Petru, te asigur că astăzi, înainte să cânte cocoșul, te vei dezice de Mine de trei ori, susținând că nu Mă cunoști!” Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă (cu bani), fără traistă (cu alimente) și fără încălțăminte (de schimb), v-a lipsit ceva?” Ei au răspuns: „Nu!” Iar El le-a zis: „Acum, dimpotrivă: cine are vreo pungă (cu bani) sau traistă (cu alimente), să le ia! Iar cine nu are sabie, să își vândă haina și să își cumpere una! Să știți că trebuie să se întâmple cu Mine exact cum este scris: «El a fost tratat ca un infractor.» Și acele lucruri prezise despre Mine, se vor întâmpla în scurt timp.” Ei I-au zis: „Doamne, privește: avem aici două săbii!” Iar El le-a răspuns: „Este suficient!” Conform obiceiului, după ce au ieșit, au mers împreună cu Isus la Muntele Măslinilor. Când au ajuns acolo, Isus le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți la probă.” Apoi S-a depărtat de ei la distanța la care ajungea o piatră aruncată cu mâna. Acolo a îngenuncheat și a început să Se roage. El zicea: „Tată, dacă ești de acord, depărtează acest «pahar» din fața Mea! Totuși, accept să se întâmple așa cum dorești Tu, nu cum vreau Eu!” Atunci a apărut un înger din cer ca să Îl susțină. Ajunsese într-o agonie ca cea premergătoare morții; și a început să Se roage cu o mai mare intensitate. Transpirația I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. După ce S-a rugat, S-a ridicat și a venit la discipoli, pe care i-a găsit dormind, afectați de întristare. Atunci le-a zis: „De ce dormiți? Ridicați-vă și rugați-vă ca să nu cădeți la examen!” În timp ce încă vorbea, a venit o mare mulțime de oameni conduși spre El de Iuda care era unul dintre cei doisprezece (discipoli). El s-a apropiat de Isus ca să Îl sărute. Iar Isus i-a zis: „Iuda, cu un (simplu) sărut Îl trădezi pe Fiul Omului?” Cei care erau cu Isus, au înțeles ce urma să se întâmple; și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” Iar unul dintre ei l-a atacat pe sclavul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus i-a zis: „Lăsați-i! Suficient!” Apoi s-a atins de urechea acelui om și l-a vindecat. Isus S-a adresat apoi liderilor preoților, comandanților gărzii templului și conducătorilor poporului care veniseră să Îl aresteze: „Ați plecat după Mine cu săbii și cu bâte – ca și cum aș fi un tâlhar! Ați fi putut să Mă arestați în oricare dintre zilele când eram în curtea templului! Dar acesta este timpul vostru, când întunericul are autoritate.” După ce L-au prins pe Isus, L-au dus în casa marelui preot. Petru mergea după El, urmându-L de la distanță. Apoi a stat jos împreună cu cei care se încălzeau la un foc făcut în mijlocul curții. Una dintre femeile care slujeau acolo, a privit fix spre el și a zis: „Și acest om era cu El!” Dar Petru s-a dezis și a spus: „Femeie, nu Îl cunosc!” După puțin timp, L-a văzut altcineva și a zis: „Și tu ești unul dintre acei oameni!” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei!” După aproximativ o oră, altcineva susținea același lucru, zicând: „Nu mai avem niciun dubiu că și acest om era cu El, pentru că este galileean!” Petru a răspuns: „Omule, nu știu despre ce vorbești!” Și, în timp ce spunea aceste cuvinte, a cântat cocoșul. Isus S-a întors și a privit spre Petru, care și-a amintit că (El) îi spusese: „Înainte să cânte cocoșul, te vei dezice de Mine de trei ori!” Apoi a ieșit (de-acolo) și a început să plângă cu mare regret.
Luca 22:31-62 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Domnul, lui Simon, i-a vorbit: „Iată, Satana a venit Și, să vă cearnă, v-a cerut, Ca și pe grâu. Când l-am văzut, Eu, pentru tine, M-am rugat, Credința ce ai căpătat, Să nu se piardă, ci ‘napoi – Când vei veni la Domnu-apoi – Să poți ca să îi sprijinești, Pe frați și să îi întărești.” Petru răspunse: „Doamne, eu, Cu Tine-oriunde, merg, mereu! Și-n temniță-am să Te urmez, Și-n moarte! Ăsta-i al meu crez!” Iisus i-a zis: „Adevărat Îți spun, că nu va fi cântat Cocoșul, iar tu, până-n zori, Ai să te lepezi, de trei ori, De Mine, tuturor spunând, Că nu M-ai cunoscut, nicicând.” Apoi, și celorlalți, le-a zis: „Atuncea, când Eu v-am trimis, Spunându-vă să nu luați Pungi, traistă, și să nu purtați Încălțăminte, va lipsit Ceva?” „Nimic!” – ei s-au grăbit Să Îi răspundă. „Dar acum” – Continuă El – „când, la drum, O să porniți, să vă luați Pungă, și traistă să purtați. Acela cari, sabie, n-are, Să-și vândă haina, după care, O sabie, să-și târguiască; Va trebui să se-mplinească, Cu Mine, ceea ce s-a zis – Tot ce-n Scripturi se află scris: „Fost-a-ntre cei fără de lege, Pus, ca un călcător de lege.” Iar ceea ce a fost vestit, Gata-i – acum – a fi-mplinit.” „Doamne”– au zis ei, mai apoi – „Avem doar două săbii, noi!” I-a privit blând, atunci, Iisus: „Destul!” – atâta le-a mai spus. Iisus, afară, a ieșit. De-ai Săi discipoli, însoțit, S-a îndreptat, încetișor, Spre Muntele Măslinilor. Când au ajuns, în locu-acel, „Rugați-vă!” – le zise El – „Ca nu cumva, să vă treziți, Că ați putea fi ispitiți.” Apoi, Iisus S-a-ndepărtat, Puțin, de ei, a-ngenunchiat Și a-nceput, în rugăciune, Aceste vorbe a le spune: „Tată, de este cu putință, Acest pahar, de suferință, Îndepărtează-l, de la Mine! Dar nu vreau, voia Mea – știi bine! – Să se-mplinească, ci voiesc, Doar voia Ta, să-nfăptuiesc!” Atunci, un înger a venit, Din ceruri, și L-a întărit. Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat. Când termină, a revenit, La ucenici, dar i-a găsit Dormind – de întristări zdrobiți – Și-i întrebă: „De ce dormiți? Haideți! Degrabă, vă sculați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Pentru ca nu cumva să fiți, De vreo ispită, ispitiți!” Domnul Iisus, încă, vorbea, Pe când Iuda se-apropia, De-o gloată mare, însoțit. Să Îl sărute, a voit, Însă, Iisus l-a întrebat: „C-o sărutare, L-ai trădat, Iudo, pe Fiul omului?” Atuncea, ucenicii Lui, Au bănuit ce gând aveau Iuda și cei ce-l însoțeau, Și-au zis: „Doamne, ne-mpotrivim?! Cu săbiile, să-i lovim?” Iar unul s-a și repezit, Cu sabia, de l-a lovit, Pe robul marelui preot, Tăindu-i urechea, de tot. Atunci, interveni Iisus: „Lăsați-i! Pân-aici!” A pus, Urechea omului, ‘napoi Și l-a-nsănătoșit. Apoi, S-a adresat preoților Cei mari și cărturarilor, Precum și străjii Templului, Trimisă împotriva Lui: „În mare număr ați venit! Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege? Sunt, oare, călcător de lege? În toate zilele, mergeam La Templu și, cu voi, ședeam; Dar nu ați pus mâna, pe Mine! Al vostru timp, acuma, vine. Al Meu, e gata. A rămas Al întunericului ceas.” Cei ce-au pus mâna pe Iisus, Grăbiți, plecară de L-au dus În casa marelui preot. Fiind mulțime peste tot, Petru – ușor, neobservat – De la distanță, L-a urmat. La preot, după ce-au ajuns, Iar gloata-n curte a pătruns, Mai mulți se strânseră-ntr-un loc Și au aprins, de-ndat’, un foc. Petru, și el, s-a strecurat, Între cei cari, la foc, au stat. De-o slujnică, a fost văzut; Aceasta l-a recunoscut Și, intrigată, a venit, La el, de țintă, l-a privit. Apoi, celor prezenți, le-a spus: „Și-acest om fost-a cu Iisus!” Petru, însă, s-a lepădat, Zicând: „Nu este-adevărat! Nu Îl cunosc, pe omu-Acel!” Când, mai târziu, veni la el Un altul, cari și el i-a spus „Tu ești din ceata lui Iisus”, Petru a zis: „Nu știu ce vrei! Nu-s dintre oamenii acei!” La foc, Petru a mai rămas, În liniște, încă vreun ceas. Apoi, altcineva s-a dus, La el, și-aceleași vorbe-a spus: „Și acest om a fost cu El, Căci e Galileean și el!” „Nu știu ce zici!”, Petru a spus, „Am zis că n-am fost, cu Iisus!” Dar, chiar atuncea, a cântat Cocoșul. Domnul S-a uitat, La Petru, iar el și-a adus Aminte, de tot ce i s-a spus: „Petre, îți spun adevărat: Cocoșul nu va fi cântat, Iar tu – de Mine – de trei ori, Ai să te lepezi, până-n zori.” Atunci, el a ieșit afar’ Și a-nceput a plânge-amar.
Luca 22:31-62 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Símon, Símon, iată, Satàna a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu; eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; iar tu, când te vei fi întors, întărește-i pe frații tăi!”. El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și la închisoare, și la moarte”. Dar el i-a zis: „Îți spun ție, Petru, că astăzi nu va cânta cocoșul până când vei nega de trei ori că mă cunoști”. Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă, desagă și încălțăminte, ați dus oare lipsă de ceva?”. I-au răspuns: „De nimic”. El le-a zis: „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel și desaga; iar cine nu are sabie să-și vândă haina și să cumpere! Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit cu cei nelegiuiți». Într-adevăr, ceea ce este [scris] despre mine este gata să se împlinească”. Dar ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii!”. Iar el le-a spus: „Destul!”. Apoi [Isus] a ieșit și a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau. Fiind în acel loc, le-a spus: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”. [Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, punându-se în genunchi, se ruga, spunând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voința mea, ci a ta să fie!”. Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit. Și fiind în agonie, se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ. Când s-a ridicat de la rugăciune și a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeții și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”. Pe când mai vorbea încă, iată [venea] o mulțime, iar în fruntea ei venea cel numit Iúda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute. Dar Isus i-a spus: „Iúda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”. Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?”. Și unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus, răspunzând, a spus: „Încetați! Până aici!”. Și atingând urechea, l-a vindecat. Apoi Isus le-a spus arhiereilor, gărzilor templului și bătrânilor care au venit împotriva lui: „Ați ieșit cu săbii și cu ciomege ca la un tâlhar? Când eram cu voi în templu, nu v-ați întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”. După ce l-au prins, l-au luat și l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. Și aprinzându-se un foc în mijlocul curții, s-au așezat împreună. Petru s-a așezat printre ei. O servitoare, văzându-l așezat lângă foc, l-a fixat cu privirea și a spus: „Și acesta era cu el!”. Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”. După puțin timp, un altul l-a văzut și i-a zis: „Și tu ești dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”. După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este Galilèean”. Însă Petru i-a zis: „Omule, nu știu ce spui”. Și îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoșul. Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru și-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”. Și ieșind, a plâns amar.
Luca 22:31-62 Noua Traducere Românească (NTR)
Simone, Simone, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul, dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi! Petru I-a răspuns: ‒ Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare, și la moarte! Isus i-a zis: ‒ Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul astăzi până nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști. Apoi le-a zis: ‒ Când v-am trimis fără săculeți cu bani, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva? Ei au zis: ‒ De nimic. El le-a zis: ‒ Acum, dimpotrivă, cel ce are un săculeț cu bani să-l ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una! Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ce este scris, și anume: „El a fost numărat alături de cei fără de Lege“. Da, ce este scris despre Mine ajunge la împlinire. Ei au zis: ‒ Doamne, iată aici două săbii! El le-a zis: ‒ De-ajuns! Și ieșind afară, S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat și ei. Când a ajuns în locul acela, le-a zis: ‒ Rugați-vă să nu cădeți în ispită! Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga, zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“. Atunci I s-a arătat un înger din Cer, ca să-L întărească. Fiind în agonie, El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. Când S-a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i-a găsit adormiți de întristare. El le-a zis: ‒ De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! În timp ce El încă vorbea, iată că a venit o mulțime de oameni, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“. Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis: ‒ Doamne, să lovim cu sabia? Și unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Însă Isus, răspunzând, a zis: ‒ Lăsați-i! Până aici! Și atingându-Se de urechea acelui om, l-a vindecat. Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un răsculat? În fiecare zi când eram cu voi în Templu, n-ați întins mâinile împotriva Mea! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului“. După ce L-au arestat, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe. După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s-a așezat în mijlocul lor. O slujnică, văzându-l șezând lângă foc, s-a uitat atent la el și a zis: ‒ Și acesta era cu El! Dar el a negat, zicând: ‒ Nu-L cunosc, femeie! După puțin timp, l-a văzut altcineva, care a zis: ‒ Și tu ești unul dintre ei! Dar Petru a zis: ‒ Nu sunt, omule! Cam o oră mai târziu, un altul a insistat, zicând: ‒ Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean. Dar Petru a zis: ‒ Omule, nu știu despre ce vorbești! Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul. Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Domnul: „Astăzi, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, ieșind afară, a plâns mult.
Luca 22:31-62 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.” Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.” Apoi, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie. Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!” După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat. Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.” După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.” Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” Peste puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.” Cam după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.” Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.