Luca 1:1-56
Luca 1:1-56 Noua Traducere Românească (NTR)
Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire detaliată despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, așa cum ni le-au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului, am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil, ca să cunoști bine adevărul învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai. În zilele lui Irod, regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia. Soția lui era dintre fetele lui Aaron și se numea Elisabeta. Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând cu integritate toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului. Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta nu putea rămâne însărcinată și amândoi erau înaintați în vârstă. În timp ce Zaharia își îndeplinea slujba de preot, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, a fost ales prin sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară. Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat și l-a cuprins frica. Dar îngerul i-a zis: ‒ Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan. El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui, căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei lui. El îi va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea Domnului, în duhul și în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii, iar pe cei neascultători să-i întoarcă la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor gata pentru El. Zaharia l-a întrebat pe înger: ‒ După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă. Îngerul, răspunzând, i-a zis: ‒ Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să-ți aduc aceste vești bune. Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor. Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu. Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a continuat să rămână mut. Când i s-au terminat zilele de slujbă, s-a dus acasă. După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ascuns timp de cinci luni, zicând: „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!“. În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Intrând la ea, îngerul a zis: ‒ Salutare, ție căreia ți s-a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei! Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta. Îngerul i-a zis: ‒ Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. Va împărăți veșnic peste Casa lui Iacov și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Maria l-a întrebat pe înger: ‒ Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Îngerul, răspunzând, i-a zis: ‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, despre care se spunea că nu poate rămâne însărcinată, este acum în luna a șasea. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere. Maria a zis: ‒ Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea. În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare și a zis: ‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul! Maria a zis: ‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul și duhul meu se bucură foarte mult în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a slujitoarei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt. Mila Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El. El a făcut o minune cu brațul Său; i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor. I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i-a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i-a alungat, lăsându-i cu mâinile goale. El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu-Și de mila Sa, așa cum le spusese strămoșilor noștri, lui Avraam și descendenților lui, în veci! Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă.
Luca 1:1-56 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
De vreme ce mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre faptele adevărate ce s-au petrecut între noi, după cum ni le-au încredinţat cei care le-au văzut ei înşişi de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, am crezut şi eu de cuviinţă, preaputernice Teofile, ca după ce am cercetat toate cu sârguinţă, să ţi le scriu pe rând, ca să te încredinţezi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze; şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii. Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale. Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I întocmească Domnului un popor pregătit.” Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.” Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor.” Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu. Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut. Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi timp de cinci luni a stat ascunsă, spunând: „Aşa a făcut Domnul în ziua în care s-a îndurat de mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.” În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. A intrat la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine”. Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi se întreba ce fel de salut este acesta. Iar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-I vei pune numele Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va numi şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele lui, şi va domni peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” Iar Maria i-a spus îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?” Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi este acum în luna a şasea, ea, cea care era numită stearpă. Fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.” Iar Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea. În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine? Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu. Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.” Şi Maria a spus: Măreşte sufletul meu pe Domnul şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei Sale. Iată, de acum mă vor lăuda toate neamurile, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic şi sfânt este Numele Lui, şi mila Lui din neam în neam se arată celor ce se tem de El. A arătat puterea braţului Său, i-a risipit pe cei mândri şi gândurile inimilor lor; i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A stat alături de Israel, slujitorul Său, căci şi-a adus aminte de milostivirea Sa, după cum a grăit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţiei lui în veac. Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă.
Luca 1:1-56 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Întrucât mulți s-au angajat să pună în ordine o istorisire despre acele lucruri care sunt pe deplin crezute printre noi, Chiar așa cum ni le-au încredințat cei care au fost de la început martori oculari și servitori ai cuvântului, Mi s-a părut bine și mie, înțelegând toate cu acuratețe de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil, Ca să cunoști certitudinea lucrurilor în care ai fost învățat. A fost în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un anumit preot numit Zaharia, din rândul lui Abia; și soția lui era dintre fiicele lui Aaron, și numele ei era Elisabeta. Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând ireproșabil în toate poruncile și rânduielile Domnului. Și ei nu aveau copil, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau mult înaintați în vârstă. Dar s-a întâmplat, pe când el împlinea serviciul de preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupului său, Conform obiceiului serviciului preoțesc, i-a venit rândul să ardă tămâie când intra în templul Domnului. Și toată mulțimea poporului se ruga afară în timpul tămâierii. Și i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. Și când Zaharia l-a văzut, s-a tulburat și frică a căzut peste el. Dar îngerul i-a spus: Nu te teme Zaharia; fiindcă rugăciunea ta este ascultată; și soția ta Elisabeta îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan. Și tu vei avea bucurie și veselie; și mulți se vor bucura la nașterea lui. Fiindcă va fi mare înaintea Domnului și nicidecum nu va bea nici vin, nici băutură tare; și va fi umplut cu Duhul Sfânt, chiar din pântecele mamei sale. Și pe mulți dintre copiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și el va merge înaintea lui, în duhul și puterea lui Ilie, să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți; să pregătească un popor înzestrat pentru Domnul. Și Zaharia i-a spus îngerului: Prin ce voi ști aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân și soția mea este mult înaintată în anii ei. Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau în picioare în prezența lui Dumnezeu; și sunt trimis să vorbesc cu tine și să îți anunț aceste vești îmbucurătoare. Și iată, vei fi mut și nu vei fi în stare să vorbești, până în ziua când se vor face acestea, pentru că nu crezi cuvintele mele, care vor fi împlinite la timpul lor. Și poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că el întârzia atât în templu. Și când a ieșit nu a putut să vorbească cu ei; și au priceput că văzuse o viziune în templu; fiindcă el le făcea semne și a rămas fără cuvinte. Și s-a întâmplat că, imediat ce s-au împlinit zilele serviciului său, s-a dus acasă. Iar după zilele acelea Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s-a ascuns cinci luni, spunând: Astfel s-a purtat cu mine Domnul în zilele în care s-a uitat spre mine, ca să îmi ia ocara dintre oameni. Iar în luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, La o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei era Maria. Și îngerul a intrat la ea și a spus: Bucură-te, cea privilegiată: Domnul este cu tine; binecuvântată ești tu între femei. Iar când l-a văzut, ea a fost tulburată de cuvintele lui și cugeta ce fel de salutare ar fi aceasta. Și îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria; fiindcă ai găsit favoare la Dumnezeu. Și iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău și vei naște un fiu și îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David. Și va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna; și cât despre împărăția lui, ea nu va avea sfârșit. Atunci Maria i-a spus îngerului: Cum va fi aceasta, fiindcă eu nu știu de bărbat? Și îngerul a răspuns și i-a zis: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea și cel sfânt care se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Și iată, Elisabeta, ruda ta, a rămas și ea însărcinată cu un fiu la bătrânețea ei; și aceasta este a șasea lună pentru ea, care era numită stearpă. Căci la Dumnezeu nimic nu va fi imposibil. Iar Maria a spus: Iată, roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău. Și îngerul a plecat de la ea. Iar Maria s-a sculat în acele zile și a plecat cu grabă în ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Și s-a întâmplat că, de cum a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt; Și a vorbit cu voce tare și a spus: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine? Căci iată, de cum a ajuns sunetul salutului tău la urechile mele, pruncul a săltat în pântecele meu de bucurie. Și binecuvântată este cea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a lucrurilor care i-au fost spuse din partea Domnului. Și Maria a spus: Sufletul meu preamărește pe Domnul, Și duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu. Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale; căci, iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor numi binecuvântată, Pentru că cel puternic mi-a făcut lucruri mari; și sfânt este numele lui. Și mila lui este peste cei ce se tem de el din generație în generație. A arătat putere cu brațul lui; a risipit pe cei mândri în imaginația inimii lor. A doborât pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei de rând. A săturat pe cei flămânzi cu bunătăți; și pe cei bogați i-a trimis fără nimic. A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei sale; După cum le-a vorbit părinților noștri, lui Avraam și seminței sale pentru totdeauna. Și Maria a rămas cu ea cam trei luni; și s-a întors acasă.
Luca 1:1-56 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele petrecute printre noi, după cum ni le‑au încredințat cei care le‑au văzut de la început cu ochii lor și au ajuns slujitori ai Cuvântului, am socotit și eu nimerit ca, după ce le‑am urmărit pe toate cu migală de la început, să ți le scriu pe rând, preaalesule Teofile, ca să fii încredințat de temeinicia învățăturilor pe care le‑ai primit. În zilele lui Irod, regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar soția lui era dintre fetele lui Aaron și se numea Elisabeta. Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, trăind fără prihană, după toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. Pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului. Și o mulțime de popor se ruga afară la ceasul tămâierii. Atunci, i s‑a arătat un înger al Domnului, care stătea în picioare în partea dreaptă a altarului tămâierii. Când l‑a văzut, Zaharia s‑a tulburat și a fost cuprins de spaimă. Dar îngerul i‑a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan! El îți va fi bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. Va fi mare înaintea Domnului, vin și băutură amețitoare nu va bea , ci va fi plin de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui, și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor. El va merge înaintea Lui, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, ca să‑I rânduiască Domnului un popor pregătit.” Zaharia i‑a zis îngerului: „După ce voi cunoaște lucrul acesta, căci eu sunt bătrân și soția mea este înaintată în vârstă?” Drept răspuns, îngerul i‑a zis: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să‑ți vorbesc și să‑ți aduc această veste bună. Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n‑ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.” Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că el zăbovește în Templu. Când a ieșit, nu putea să le vorbească, iar ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le tot făcea semne căci rămăsese mut. Când i s‑au împlinit zilele de slujbă, a plecat acasă. După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s‑a ascuns vreme de cinci luni, căci zicea: „Aceasta a făcut‑o Domnul pentru mine, în zilele când Și‑a aruncat privirea asupra mea, ca să‑mi șteargă ocara dintre oameni.” În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. [Îngerul] a intrat la ea și i‑a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s‑a făcut har! Domnul este cu tine! [Binecuvântată ești tu între femei!]” Tulburată foarte mult de cuvântul acesta, ea se întreba ce fel de salut este acesta. Îngerul i‑a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! Iată, vei zămisli și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său. El va domni peste casa lui Iacov în veci, și împărăția Lui nu va avea sfârșit.” Maria i‑a zis îngerului: „Cum se va întâmpla asta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i‑a răspuns zicând: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, copilul sfânt care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și este în a șasea lună, ea, care era numită stearpă. Căci la Dumnezeu niciun lucru nu este cu neputință .” Maria a zis: „Iată roaba Domnului; facă‑mi‑se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea. În zilele acelea, Maria s‑a sculat și a plecat în grabă spre ținutul muntos, într‑o cetate din Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta. De îndată ce a auzit Elisabeta salutul Mariei, i‑a tresăltat pruncul în pântec, iar Elisabeta s‑a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare și a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Fiindcă, iată, cum a ajuns salutul tău la urechile mele, mi‑a tresăltat pruncul în pântec de bucurie. Ferice de cea care a crezut că se vor împlini cele ce i‑au fost spuse de Domnul!” Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit către starea umilă a roabei Sale . Iată, de acum toate generațiile mă vor ferici, pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mărețe pentru mine. Numele Lui este sfânt și îndurarea Lui rămâne din generație în generație peste cei ce se tem de El. El a făcut lucrări puternice cu brațul Lui: i‑a risipit pe cei ce se mândreau în cugetul inimii lor, i‑a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor și i‑a înălțat pe cei smeriți; pe cei flămânzi i‑a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale; a venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și‑a amintit de mila Sa – după cum le‑a vorbit părinților noștri – față de Avraam și urmașii lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s‑a întors acasă.
Luca 1:1-56 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început și au ajuns slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele, ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai. În zilele lui Irod, împăratul Iudeei, era un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron și se chema Elisabeta. Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. Nu aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului. În ceasul tămâierii toată mulțimea norodului se ruga afară. Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia și a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut și l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie și de veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El îi va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să-I gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” Zaharia i-a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună. Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” Norodul însă îl aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu. Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. Căci zicea ea: „Iată ce mi-a făcut Domnul când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” În luna a șasea îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea și i-a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu! Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.” Maria i-a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” Maria i-a zis: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea. Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și i-a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă, iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo toate neamurile îmi vor zice «fericită», pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. I-a răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și i-a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum le făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
Luca 1:1-56 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Mulți oameni au încercat să prezinte o relatare detaliată despre anumite lucruri întâmplate în vremurile noastre. Ei au scris despre acestea bazați pe informații primite de la martori oculari; și au obținut astfel dreptul să fie slujitori ai Cuvântului. Dragă Teofil, având în vedere acest fapt, am considerat că este cazul să îți ofer varianta mea. Mai întâi am făcut o analiză a originii acestor lucruri, pentru ca să ți le prezint în scris într-o ordine cronologică. Astfel vei avea posibilitatea să verifici calitatea învățăturilor pe care le-ai primit inițial din relatările orale. În timpul guvernării tetrarhului Irod în (provincia) Iudeea, exista un preot numit Zaharia. El aparținea grupului lui Abia. Soția (lui Zaharia) era una dintre fetele lui Aaron și se numea Elisabeta. Amândoi erau corecți în relația lor cu Dumnezeu și respectau fără excepții toate poruncile și regulile lui Iahve. Ei erau bătrâni și fără copii, Elisabeta fiind sterilă. Dar în timp ce Zaharia era în slujbă pentru Dumnezeu împreună cu grupul de care aparținea, conform regulamentului preoților, el a fost desemnat prin tragere la sorți să intre în templul lui Iahve ca să tămâieze. În timpul ceremonialului tămâierii, toți ceilalți închinători se rugau afară. Atunci, înaintea lui Zaharia a apărut un înger al lui Iahve, stând în picioare la dreapta altarului destinat tămâierii. Zaharia a fost surprins de prezența lui și i-a fost frică. Dar îngerul i-a zis: „Zaharia, nu te speria! Te anunț că rugăciunea ta a fost luată în considerare. În consecință, Elisabeta, soția ta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o sursă de bucurie și vei avea motive să fii vesel; iar de nașterea lui se vor mai bucura mulți (alți) oameni. El va fi mare înaintea lui Iahve. Nu va consuma nici vin, nici vreo altă băutură alcoolică; și se va umple de Spirit Sfânt înainte de a se naște. Îi va readuce pe mulți dintre descendenții lui Israel la Dumnezeul lor numit Iahve. Va merge înaintea Lui într-un mod asemănător spiritului și autorității lui Ilie, cu scopul refacerii relațiilor între părinți și copii. Va readuce pe cei sfidători la modul înțelept de viață al celor corecți, pregătind astfel poporul pentru Iahve.” Zaharia i-a zis îngerului: „Eu împreună cu soția mea, suntem deja prea bătrâni! Cum garantezi că se va întâmpla ce mi-ai spus?” Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezența lui Dumnezeu. Am fost trimis la tine ca să îți comunic această veste bună. Pentru că nu ai crezut că lucrurile prezise de mine se vor întâmpla la momentul potrivit, vei deveni mut. Nu vei mai putea vorbi până în ziua când se va întâmpla ce ți-am spus.” Mulțimea de oameni îl aștepta pe Zaharia să iasă și se mira de întârzierea lui în templu. Când a ieșit, nu a (mai) putut să le vorbească. Atunci ei au înțeles că Zaharia avusese o viziune în templu. El a început să comunice cu ei prin semne, pentru că devenise mut. Când și-a terminat slujba, Zaharia s-a dus acasă. După un timp, soția lui care se numea Elisabeta, a rămas însărcinată. În primele cinci luni, ea a păstrat secret acest lucru, zicându-și: „Ce mi se întâmplă, are o singură explicație: Iahve a decis să mă scape de desconsiderarea oamenilor față de mine!” Când era ea în a șasea lună de sarcină, Dumnezeu a trimis pe îngerul Gabriel într-un oraș numit Nazaret care aparținea provinciei Galileea. El s-a dus la o fecioară care se numea Maria. Aceasta era logodită cu un bărbat numit Iosif – un descendent al (rege)lui David. Intrând în locuința ei, îngerul i-a zis: „Te salut, Maria! Te anunț că ești beneficiara unui mare har; și Iahve este cu tine!” Maria a rămas surprinsă și afectată de mesajul îngerului, neștiind cum să îl înțeleagă. Îngerul a mai zis: „Nu te speria, Maria! Fii liniștită, pentru că Dumnezeu ți-a făcut o mare favoare, acordându-ți har: vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare și se va numi «Fiul Celui Foarte Înalt». Dumnezeul care se numește Iahve, Îi va oferi ocazia să guverneze la fel ca David. Regatul Lui, format din descendenții lui Iacov, va dăinui etern”. Maria a zis îngerului: „Cum va fi posibil ce mi-ai spus? – Eu sunt (totuși) fecioară…” Îngerul i-a răspuns: „Spiritul Sfânt va veni și va lucra în tine! Prin acțiunea Celui Foarte Înalt, tu vei naște Sfântul care se va numi Fiul lui Dumnezeu. Să știi că și Elisabeta care este rudă cu tine, a rămas însărcinată și va naște un fiu la bătrânețe. Deși fusese declarată sterilă, ea este acum în a șasea lună de sarcină. Acest lucru demonstrează că nimic nu Îi este imposibil lui Dumnezeu!” Maria a zis: „Sunt sclava lui Iahve. Aștept să mi se întâmple exact cum ai spus!” Apoi îngerul a dispărut din fața ei. După câteva zile, Maria a plecat grăbită într-un oraș muntos care aparținea teritoriului lui Iuda. Ajungând la familia lui Zaharia, a intrat în casă și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit ea salutul Mariei, a simțit copilul mișcând și a fost umplută cu Spiritul Sfânt. Apoi a zis cu voce tare: „Cât de binecuvântată ești tu în comparație cu celelalte femei! Și cât de binecuvântat îți este și Copilul! Nu înțeleg de ce mi s-a oferit onoarea să primesc în vizită pe mama Stăpânului meu… Să știi că în urma salutului tău, am simțit copilul mișcând. Aceea care crede că ce i-a spus Iahve se va întâmpla, este o persoană fericită.” Maria a zis: „Îl laud pe Iahve din suflet și mă bucur în spiritul meu pentru că Iahve îmi este Salvator. El a privit la sclava Sa smerită și a făcut ca de acum încolo să fiu numită fericită de toate generațiile de oameni. Cel Omnipotent a făcut lucruri remarcabile pentru mine! Numele Lui este sfânt, iar generozitatea Sa trece din generație în generație pentru cei care Îl ascultă. El a demonstrat că dispune de o mare forță, făcând să eșueze planurile concepute de cei aroganți. A detronat pe cei care aveau o mare forță și a oferit locuri onorabile celor modești. A săturat cu bunătăți pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a dat afară fără să le dea ceva. I-a acordat ajutor sclavului Său, Iacov, pentru că Și-a refăcut bunătatea față de el. A procedat exact cum promisese strămoșilor noștri, începând cu Avraam și continuând cu descendenții lui, pentru eternitate!…” Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproximativ trei luni. Apoi s-a întors acasă.
Luca 1:1-56 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Fiindcă mulți au început Și o istorie-au făcut, Despre ceea ce s-a-ntâmplat La noi – cum ne-au încredințat Cei cari cu ochii au văzut Tot ce a fost de la-nceput Și fiecare a sfârșit, Apoi, Cuvântul de-a slujit – Și eu, cu cale, am aflat – După ce-atent am cercetat, Cu de-amănuntul, fiecare Din lucrurile-acelea care S-au petrecut, ca să le știu Obârșia – acum, să-ți scriu Tot ce cunosc, în aste file, Mult prea alese Teofile, Să poți ști ce temeiuri are Noua învățătură, care, Abia acum, ți-ai însușit-o, Când, prin viu grai, ai dobândit-o. Irod, tocmai în vremea ‘ceea, Împărățea peste Iudeea. La el, un preot, s-a aflat Cari, Zaharia, s-a chemat; Era din a lui Abia ceată, Iar soața sa era luată Din fetele lui Aron – ea, Elisaveta, se numea. Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date. Deși soții, bătrâni, erau, Urmași, ei – încă – nu aveau, Fiindcă stearpă se găsea Elisaveta. Când slujea, Odat’, la rândul cetei lui, Chiar Zaharia, Domnului, Cum era obiceiul lor – Adică al preoților – Sorți-au voit să-l desemneze, Pe el, vrednic, să tămâieze, În Templul Sfânt. În faptul serii, Veni și ceasul tămâierii, Iar tot norodul adunat, Afară, rugi a înălțat. Atunci, îngerul Domnului, În latura altarului, Din partea dreaptă, s-a ivit. Când Zaharia l-a zărit, Lângă altar, stând în picioare, Cuprins a fost, de-o spaimă mare, Dar îngerul, băgând de seamă Că e speriat, i-a zis: „N-ai teamă, Pentru că sunt trimis a-ți spune, Precum că a ta rugăciune, De Domnul, a fost ascultată. Soața-ți va fi însărcinată Și-un fiu o să îți zămislească. Ioan are să se numească Pruncul, care-ți va fi dat ție. O pricină de veselie Îți dăruie nașterea lui – Și ție și norodului – Căci mare, el va fi, mereu, Privit, de Domnul Dumnezeu. De vinuri, trebuință n-are; Iar băuturi amețitoare, Nicicând, el nu va fi băut. De Duhul Sfânt, va fi umplut – Cum Domnul a găsit cu cale – Din pântecele mamei sale. Pe mulți fii, ai lui Israel, La Domnu-i va întoarce el. Va merge-n fața Domnului, În duhul și puterea lui Ilie, spre-a putea, apoi, Ca să întoarcă înapoi, Inimile părinților, Spre fiii și fiicele lor; Ne-ascultătorii, la umblare Pe-a înțelepților cărare, Precum cei ce-s neprihăniți, Ca astfel – bine pregătiți – Să fie toți ai Domnului, Într-un norod, pe voia Lui.” Când Zaharia a-ntrebat, „Cum voi fi eu, încredințat, De toate câte mi le-ai spus, Căci tinerețea mea s-a dus – Și-asemenea-i nevasta mea – De-acum, bătrână e și ea?”, Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc. Ascultă dar, cum ai să știi Că-i drept ce-am zis: mut ai să fii, Până se va fi petrecut Tot ce ți-am spus, căci n-ai crezut Cuvintele ce le vestesc, Care, la vreme, se-mplinesc!” Norodul strâns, afară sta – Pe Zaharia-l aștepta, Nedumerit, fără să știe, De ce, în Templu, întârzie. Însă, atunci când a ieșit, Văzând că graiul i-a pierit, Toți cei prezenți au priceput Că o vedenie-a avut. Făcea doar semne – n-avea glas – Și mut, de-atuncea, a rămas. Când Zaharia și-a-mplinit Slujba, acasă a venit. Mult timp n-a mai trecut și iată Că a rămas însărcinată Elisaveta – se-mplinise Ceea ce îngerul vestise. Cinci luni, ascunsă, s-a ținut, Zicând: „Uite ce mi-a făcut Domnul, atunci când S-a uitat La mine și m-a cercetat, Luând ocara ce-o aveam Și, printre oameni, o purtam!” A șasea lună, când veni, Gavril, din ceruri, se porni – Trimis de Dumnezeu – să cate, În Galileea, în cetate – La Nazaret – o fată-anume: Maria era al ei nume. Fecioara cea neprihănită, Cu Iosif, era logodită – Acela care, după neam, Era din al lui David ram. În casă, îngeru-a intrat, Iar după ce s-a-nfățișat, I-a zis Mariei: „Plecăciune! Trimis sunt pentru a îți spune, Că mare har, ai căpătat! Domnu-i cu tine, ne-ncetat, De-aceea, binecuvântată, Între femei, ești!” Tulburată, De vorbele ce le-asculta, Maria, gându-și frământa, Cu întrebări, să afle vrând, Urarea, ce-o fi însemnând. Îngeru-i zise: „Nu te teme Mario, căci, în astă vreme, Domnul, din cer, te-a cercetat Și îndurare-ai căpătat. Nu va mai trece mult și, iată: Vei rămânea însărcinată! Un fiu, tu ai să zămislești Și-apoi, Iisus ai să-L numești. El fi-va mare – cum nu-i alt’! – Și Fiu, al Celui Prea Înalt, Va fi numit. Are să-I fie – De Domnul – jilțul de domnie Al Tatălui Său David, dat. De-a pururi, fi-va-nscăunat, Ca să împărățească El, Peste întregul Israel. Astfel, a Lui Împărăție, Fără sfârșit, are să fie!” Atunci, Maria a-ntrebat: „Dar nici nu știu eu, de bărbat! Deci, cum va fi înfăptuit, Ceea ce, astăzi, mi-ai vestit?” Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu. Elisaveta – ruda-ți – iată, Acuma, e însărcinată, La bătrânețe – deși ei, „Stearpă”-i ziceau, între femei. Nici un Cuvânt al Domnului, Nu e lipsit de forța Lui!” Maria zise: „Iată, eu Sunt roabă a lui Dumnezeu. Să mi se facă, cum ai spus!” În urmă, îngerul s-a dus. Nu după mult timp, s-a sculat Maria-n grabă și-a plecat, Urcând spre munți, dorind să cate, Atunci, în Iuda, o cetate. La ruda sa, merge Maria. Când a ajuns, la Zaharia, Și-n a lui casă a intrat, Elisavetei i-a urat De bine. Cum a auzit, Urarea ei, a și simțit Că-n pântec, pruncu-i s-a zbătut Și, de Duh Sfânt, ea s-a umplut. Apoi, strigă înflăcărată: „În veci, fii binecuvântată, Între femei, căci, ne-ncetat, Rodu-ți e binecuvântat! Cum, oare, de mi-a fost dat mie, Chiar maica Domnului să vie, Aicea, în sălașul meu? De bucurie-am simțit eu, În pântece, cum mi-a săltat Pruncul, atunci când mi-ai urat. Ferice celei ce-a crezut, Ce i s-a spus, căci am văzut Cum lucrurile ce-au fost spuse, Din partea Domnului, sunt duse, Neîncetat, la-ndeplinire, Fără de nici o șovăire!” Maria-a zis: „Sufletul meu, Slavă Îi dă, lui Dumnezeu – Mântuitorul meu – în care, Al meu duh, bucurie, are, Pentru că a găsit cu cale, Starea smerită-a roabei Sale, Să o privească; și-acum, iată Ce fericire mi se-arată! De neamuri, eu voi fi numită – De-acum încolo – fericită! Atotputernicul – văd bine – Făcu mari lucruri, pentru mine. E Sfânt Numele Domnului! Cât despre bunătatea Lui, Eu știu că îndurarea-I mare – Din neam, în neam – peste cei care Se tem de El, se va întinde. Putere, brațul Său cuprinde! El, gânduri ce au încolțit La cei mândri, a risipit; Iar pe cei tari i-a răsturnat, De la domnie, și-a-nălțat Pe cei care au fost smeriți. Pe cei flămânzi și necăjiți, Cu bunătăți, i-a săturat; Pe cei bogați, afar’ i-a dat, Cu mâna goală. Apoi, El Și-a amintit de Israel – De robul său – de mila-I mare, Venindu-i în ajutorare, De îndurarea arătată Seminției lui Avram, odată – Așa cum a făgăduit Părinților, când le-a vorbit, Spunând că ea are să ție În veci, pentru-lor seminție.” Mult timp, a mai șezut Maria, La ruda sa, la Zaharia; S-au scurs trei luni, și-abia apoi, S-a-ntors acasă, înapoi.
Luca 1:1-56 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, așa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari și au devenit slujitori ai cuvântului, după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ți le scriu și eu în mod sistematic, preabunule Teofíl, ca să te convingi de temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit. Era în zilele lui Iród, regele Iudeii, un preot al cărui nume era Zaharía, din grupul [preoțesc] al lui Abía. Soția lui era dintre fiicele lui Aaròn, al cărei nume era Elisabéta. Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greșeală în toate poruncile și prescrierile Domnului. Însă nu aveau niciun copil, pentru că Elisabéta era sterilă și amândoi erau înaintați în vârstă. Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, după rânduiala slujirii preoțești, a fost ales să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. Și toată mulțimea poporului era afară rugându-se în timp ce se aducea [jertfa de] tămâie. Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharía s-a tulburat și l-a cuprins teama. Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharía, căci rugăciunea ta a fost ascultată și soția ta, Elisabéta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele «Ioan»! Vei avea bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui, căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea nici vin și nici altă băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale și pe mulți dintre fiii lui Israél îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. El va merge înaintea lui cu duhul și puterea lui Ilíe pentru a întoarce inimile părinților către copii și pe cei rebeli la înțelepciunea drepților, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârșit”. Dar Zaharía i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaște aceasta? Eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă”. Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriél, care stau înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți dau această veste bună. Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor!”. Poporul îl aștepta pe Zaharía și se mira în timp ce acesta întârzia în templu. Când a ieșit și nu putea să vorbească, au înțeles că avusese o viziune în templu, iar el le făcea semne. Și a rămas mut. După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. După aceste zile, Elisabéta, soția lui, a zămislit și, timp de cinci luni, se ascundea spunându-și: „Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care și-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze rușinea mea dinaintea oamenilor”. În luna a șasea, îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria. Și, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”. Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit”. Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?”. Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabéta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și aceasta este luna a șasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”. Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”. Și îngerul a plecat de la ea. În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iúda. A intrat în casa lui Zaharía și a salutat-o pe Elisabéta. Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt și a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău! Și de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”. Maria a spus: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul și duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la umilința slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic și numele lui e sfânt! Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. A arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, i-a dat jos de pe tron pe cei puternici și i-a înălțat pe cei umiliți; pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale. L-a sprijinit pe Israél, slujitorul său, amintindu-și de îndurarea sa, după cum a promis părinților noștri, lui Abrahám și urmașilor lui în veci”. Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.
Luca 1:1-56 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început și au ajuns slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele, ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai. În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisabeta. Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului. În ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia și a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut, și l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători, la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevastă-mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună. Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” Norodul însă aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu. Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea, „iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.” Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea. Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.