Leviticul 7:1-38
Leviticul 7:1-38 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
În același fel aceasta este legea ofrandei pentru fărădelege, este preasfântă. În locul unde ei înjunghie ofranda arsă, acolo să înjunghie ofranda pentru fărădelege, și sângele ei să îl stropească peste altar de jur împrejur. Și să aducă din aceasta toată grăsimea ei; noada și grăsimea care acoperă măruntaiele, Și cei doi rinichi și grăsimea care este pe ei, care este pe coapse și lobul de pe ficat cu rinichii, pe acestea să le scoată; Și preotul să ardă acestea pe altar ca ofrandă făcută prin foc DOMNULUI, aceasta este ofrandă pentru fărădelege. Fiecare bărbat dintre preoți să mănânce din aceasta; ea să fie mâncată în locul sfânt, este preasfântă. Precum este ofranda pentru păcat, astfel este ofranda pentru fărădelege, este o singură lege pentru ele, preotul, care face ispășire cu ea, o va avea. Și preotul care aduce ofranda arsă a oricărui bărbat, preotul să ia pentru el pielea ofrandei arse, pe care el a adus-o. Și darul de mâncare, copt în cuptor, și tot ce este gătit în tigaie și în tavă, să fie al preotului care o aduce. Și fiecare dar de mâncare, amestecat cu untdelemn și uscat, îl vor avea toți fiii lui Aaron, al unuia ca și al celuilalt. Și aceasta este legea sacrificiului ofrandelor de pace, pe care să îl aducă DOMNULUI. Dacă aduce ca mulțumire, să aducă cu sacrificiul de mulțumire, turte nedospite, amestecate cu untdelemn, și biscuiți nedospiți, unși cu untdelemn, și turte amestecate cu untdelemn, din floarea făinii, prăjite. Pe lângă turte, să ofere ca daruri ale sale, pâine dospită cu sacrificiul de mulțumire al ofrandelor sale de pace. Și din acestea să aducă unul din darul întreg ca ofrandă ridicată pentru DOMNUL, și să fie a preotului care stropește sângele ofrandelor de pace. Și carnea sacrificiului ofrandelor sale de pace pentru mulțumiri să fie mâncată în aceeași zi în care este adusă; să nu lase nimic din ea până dimineață. Dar dacă sacrificiul ofrandei sale este un lucru promis, sau ofrandă de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în aceeași zi în care este adus sacrificiul lui; și a doua zi, de asemenea să fie mâncată rămășița acesteia; Dar rămășița din carnea sacrificiului care rămâne în a treia zi să fie arsă cu foc. Și dacă ceva din carnea sacrificiului ofrandelor sale de pace este mâncată în a treia zi, aceasta să nu fie acceptată, nici imputată celui ce a adus-o, să fie o urâciune și sufletul ce o mănâncă va purta nelegiuirea sa. Și carnea ce atinge orice lucru necurat să nu fie mâncată, să fie arsă cu foc; și cât despre carne, tot cel ce este curat să mănânce din ea. Dar sufletul care mănâncă din carnea sacrificiului ofrandelor de pace, care aparține DOMNULUI, având necurăția lui asupra lui, chiar acel suflet să fie stârpit din poporul său. Mai mult, sufletul ce va atinge orice lucru necurat, ca necurăția unui om sau orice vită necurată sau orice lucru urâcios și necurat, și va mânca din carnea sacrificiului ofrandelor de pace, care aparține DOMNULUI, chiar acel suflet să fie stârpit din poporul său. Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Vorbește copiilor lui Israel, zicând: Să nu mâncați niciun fel de grăsime, nici de bou, nici de oaie, nici de capră. Și grăsimea vitei care moare de la sine și grăsimea celei care este sfâșiată, de fiare, poate fi folosită în orice altă lucrare, dar voi în niciun caz să nu mâncați din ea. Pentru că oricine mănâncă grăsimea vitei, din care oamenii aduc ofrandă făcută prin foc DOMNULUI, chiar acel suflet care o mănâncă să fie stârpit din poporul său. Mai mult, să nu mâncați niciun fel de sânge, fie de pasăre fie de vită, în niciuna din locuințele voastre. Oricare ar fi sufletul care mănâncă orice fel de sânge, chiar acel suflet să fie stârpit din poporul său. Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Vorbește copiilor lui Israel, zicând: Cel ce aduce DOMNULUI sacrificiul ofrandelor sale de pace, să aducă darul său DOMNULUI din sacrificiul ofrandelor sale de pace. Propriile sale mâini să aducă acele ofrande ale DOMNULUI, făcute prin foc, să aducă grăsimea cu pieptul; pieptul să fie legănat ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI. Și preotul să ardă grăsimea pe altar, dar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor săi. Și spata dreaptă să o dați preotului ca ofrandă ridicată din sacrificiile ofrandelor voastre de pace. Acela dintre fiii lui Aaron, care aduce sângele ofrandelor de pace și grăsimea, să ia spata dreaptă ca partea sa. Pentru că pieptul legănat și spata săltată eu am luat-o de la copiii lui Israel de la sacrificiile ofrandelor de pace și le-am dat lui Aaron preotul și fiilor săi, printr-un statut continuu între copiii lui Israel. Aceasta este porția din ungerea lui Aaron și din ungerea fiilor săi, din acele ofrande ale DOMNULUI, făcute prin foc, în ziua în care el i-a prezentat pentru a servi DOMNULUI, în serviciul de preot; Pe care DOMNUL a poruncit să le fie date de copiii lui Israel, în ziua în care i-a uns, printr-un statut veșnic, prin toate generațiile lor. Aceasta este legea ofrandei arse, a darului de mâncare și a ofrandei pentru păcat și a ofrandei pentru fărădelege și a consacrărilor și a sacrificiului ofrandelor de pace; Pe care DOMNUL a poruncit-o lui Moise în muntele Sinai, în ziua în care el a poruncit copiilor lui Israel să aducă darurile lor DOMNULUI, în pustiul Sinai.
Leviticul 7:1-38 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Aceasta este legea jertfei-pentru-vină: ea este un lucru preasfânt. Jertfa-pentru-vină să fie înjunghiată în locul unde este înjunghiată arderea-de-tot. Să se stropească de jur împrejurul altarului cu sângele ei. Să se aducă toată grăsimea ei: coada, grăsimea din jurul măruntaielor, cei doi rinichi și grăsimea de pe ei și de pe coapse și prapurul de pe ficat, pe care-l va desprinde de lângă rinichi. Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc pentru DOMNUL. Aceasta este o jertfă-pentru-vină. Toți cei de parte bărbătească din neamul preoțesc să mănânce din ea; să fie mâncată într-un loc sfânt: este un lucru preasfânt. Cu jertfa-pentru-vină este ca și cu jertfa-pentru-păcat; o singură lege să fie pentru ele: vita jertfită va fi a preotului care face ispășirea. Preotul care aduce arderea-de-tot a cuiva să păstreze pielea arderii-de-tot pe care a adus-o. Orice ofrandă-din-cereale coaptă în cuptor, gătită în tigaie sau în tavă să fie a preotului care a adus-o. Orice ofrandă frământată cu untdelemn sau uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, în egală măsură. Aceasta este legea jertfei-de-pace, care I se va aduce DOMNULUI. Dacă cineva vrea să aducă mulțumire, să aducă împreună cu jertfa-de-mulțumire turte nedospite frământate cu untdelemn, lipii nedospite unse cu untdelemn și turte de făină aleasă amestecate și frământate cu untdelemn. Să aducă și turte din aluat pentru darul lui, împreună cu jertfa-de-pace adusă ca mulțumire. Din darul lui să-I aducă o parte DOMNULUI; să fie a preotului care face stropire cu sângele jertfei-de-pace. Carnea jertfei-de-pace aduse ca mulțumire să fie mâncată în ziua în care este adusă ca dar; să nu rămână nimic din ea până dimineața. Dacă jertfa adusă ca dar este pentru împlinirea unei juruințe sau dacă este un dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată în ziua în care se aduce, iar ce rămâne din ea să se mănânce în ziua următoare. Ce rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars. Dacă se va mânca din carnea jertfei-de-pace în ziua a treia, jertfa nu va fi primită și nu îi va fi pusă în seamă celui ce a adus-o, ci va fi o carne spurcată și oricine va mânca din ea își va purta vina. Nici carnea atinsă de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă. Din carnea jertfei poate mânca orice om care este curat, dar cel care, deși se află în stare de necurăție, mănâncă din carnea jertfei-de-pace, care este a DOMNULUI, acela va fi nimicit din poporul său. Cine se atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de vreun animal necurat, fie de vreo altă târâtoare necurată, și mănâncă din carnea jertfei-de-pace, care este a DOMNULUI, acela va fi nimicit din poporul său.»” DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel: „Vorbește-le fiilor lui Israel astfel: «Să nu mâncați grăsimea vitei, a oii sau a caprei. Grăsimea unui animal mort sau sfâșiat de fiare va putea fi întrebuințată la orice lucrare, dar nu cumva să o mâncați, căci cine va mânca din grăsimea animalelor din care se aduce jertfă mistuită de foc pentru DOMNUL va fi nimicit din poporul său. Să nu mâncați deloc sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locuințele voastre. Cine mănâncă sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său.»” DOMNUL i-a vorbit lui Moise zicând: „Vorbește-le fiilor lui Israel astfel: «Cine Îi aduce DOMNULUI o jertfă-de-pace să-I aducă DOMNULUI în dar o parte din ea. Cu mâinile lui să aducă jertfele mistuite de foc pentru DOMNUL: să aducă grăsimea și pieptul, iar pieptul să-l legene într-o parte și într-alta, ca un dar legănat înaintea DOMNULUI. Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor lui. Spata dreaptă să i-o dai preotului ca dar din jertfele-de-pace. Acela dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele și grăsimea jertfei-de-pace să aibă spata dreaptă ca parte a lui, căci pieptul legănat și spata ridicată le iau de la fiii lui Israel din jertfele-de-pace ale lor și le dau preotului Aaron și fiilor lui, printr-o rânduială veșnică pentru fiii lui Israel. Aceasta este partea lui Aaron și a fiilor lui din jertfele mistuite de foc aduse DOMNULUI, din ziua când au fost înfățișați pentru a-I sluji DOMNULUI ca preoți – ceea ce poruncește DOMNUL să le dea fiii lui Israel din ziua punerii lor în slujbă; aceasta va fi o rânduială veșnică printre urmașii lor.»” Aceasta este legea arderii-de-tot, a ofrandei-din-cereale, a jertfei-pentru-păcat, a jertfei-pentru-vină, a închinării în slujbă și a jertfei-de-pace. Acestea le-a poruncit DOMNUL pe muntele Sinai în ziua când le-a poruncit fiilor lui Israel să-și aducă darurile înaintea DOMNULUI, în pustiul Sinai.
Leviticul 7:1-38 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt. În locul unde se înjunghie arderea-de-tot, să se înjunghie și vita care slujește ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse și prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi. Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea, și anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru preasfânt. Cu jertfa pentru vină este ca și cu jertfa de ispășire; aceeași lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispășirea. Preotul care va aduce arderea-de-tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o. Orice jertfă de mâncare coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. Iar orice jertfă de mâncare frământată cu untdelemn și uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca și a celuilalt. Iată legea jertfei de mulțumire care I se va aduce Domnului. Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulțumire, niște turte nedospite frământate cu untdelemn, niște plăcinte nedospite stropite cu untdelemn și niște turte din floarea de făină prăjite și frământate cu untdelemn. Pe lângă aceste turte, să aducă și pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă și de mulțumire. Din toate acele daruri să-I aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropește sângele jertfei de mulțumire. Carnea jertfei de laudă și de mulțumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineața. Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruințe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce, iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi. Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc. Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulțumire, jertfa lui nu va fi primită și nu se va ține în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios și oricine va mânca din ea își va purta vina. Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne, dar acela care, găsindu-se în stare de necurăție, va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său. Și cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, și va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.»” Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Vorbește-le copiilor lui Israel și spune-le: «Să nu mâncați grăsime de bou, de miel sau de capră. Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâșiat de fiară va putea să fie întrebuințată la orice altceva, numai să n-o mâncați. Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care I se aduc Domnului jertfe mistuite de foc va fi nimicit din poporul său. Să nu mâncați sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veți locui. Cine va mânca orice fel de sânge va fi nimicit din poporul său.»” Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Vorbește-le copiilor lui Israel și spune-le: «Cine Îi va aduce Domnului jertfa lui de mulțumire să-I aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulțumire. Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului, și anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului. Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor lui. Din jertfele voastre de mulțumire să-i dați preotului și spata dreaptă, aducând-o ca dar luat prin ridicare. Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele și grăsimea jertfei de mulțumire. Căci Eu iau din jertfele de mulțumire aduse de copiii lui Israel pieptul, care va fi legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, și le dau preotului Aaron și fiilor lui printr-o lege veșnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron și fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfățișați ca să fie în slujba Mea ca preoți. Iată ce poruncește Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii lor.»” Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, a jertfei de ispășire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului și a jertfei de mulțumire. Domnul i-a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua când le-a poruncit copiilor lui Israel să-și aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.
Leviticul 7:1-38 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Legea sacrificiului pentru vină prevede faptul că acesta este un sacrificiu foarte sfânt. Animalul adus ca sacrificiu pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie și animalul oferit pentru arderea integrală. Apoi sângele sacrificiului să fie stropit pe altar, pe toate părțile lui. Să fie adusă ca sacrificiu toată grăsimea cozii și grăsimea de pe organele interne. Se vor adăuga atât cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și din zona șoldurilor, cât și membrana ficatului luată odată cu rinichii. Preotul să le ardă pe altar, ca sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Acesta este un sacrificiu pentru vină. Fiecare bărbat dintre preoți să mănânce din el într-un loc sfânt; pentru că este un sacrificiu foarte sfânt. Sacrificiul pentru vină se va aduce la fel ca sacrificiul pentru păcat. În ambele cazuri este valabilă aceeași lege: animalul sacrificat va fi al preotului care face achitarea. Preotul care aduce arderea integrală a cuiva, poate păstra pentru el pielea acelei arderi integrale a animalului sacrificat. Orice dar de mâncare copt în cuptor și tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar, să îi rămână preotului care îl aduce (lui Iahve). Dar orice dar de mâncare amestecat cu ulei sau uscat, să fie al fiilor lui Aaron; și va fi împărțit acestora în mod egal. Urmează prezentarea legii cu privire la sacrificiul de pace pe care cineva vrea să îl aducă în cinstea lui Iahve. Dacă acesta îl va aduce ca mulțumire, trebuie ca odată cu sacrificiul de mulțumire să aducă și câteva turte, amestecate cu ulei, turte subțiri, stropite cu ulei și turte din făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Împreună cu sacrificiul de mulțumire, din sacrificiul lui de pace trebuie să aducă și pâine ca dar, de forma unor turte, crescută sub acțiunea fermenților. Din toate acestea să ofere (ca sacrificiu) câte o turtă, ca dar pentru Iahve. Aceasta va fi a preotului care stropește sângele sacrificiului de pace. Carnea sacrificiului de mulțumire din sacrificiul lui de pace să fie mâncată în ziua în care este oferită ca sacrificiu. Să nu fie lăsat nimic din ea până dimineața (următoarei zile). Dar dacă sacrificiul pe care îl aduce este în vederea împlinirii unui jurământ sau este oferit ca un dar benevol, acesta să fie mâncat în ziua în care este adus; iar ce mai rămâne, să fie mâncat în următoarea zi. Ce mai rămâne din carnea sacrificiului până a treia zi, să fie ars. Dacă va mânca cineva din carnea acelui sacrificiu a treia zi, îi va fi respins sacrificiul de pace pe care îl va aduce. El nu i se va lua în considerare celui care l-a adus; ci va fi privit ca ceva oribil. Cel care îl mănâncă, va fi vinovat și va suporta consecințele (pentru acea faptă). Carnea care a fost atinsă de ceva necurat, să nu fie mâncată; ci să fie arsă. Dar carnea considerată curată, poate fi mâncată de oricine este curat. Acela care va mânca din carnea sacrificiului de pace oferită lui Iahve când este necurat, să fie desființat din poporul lui. Dacă cineva va atinge ceva necurat, indiferent că provine de la om ori de la vreun animal necurat sau orice alt lucru necurat și va mânca apoi din sacrificiul de pace (care este) al lui Iahve, să fie eliminat din poporul lui.»” Iahve i-a zis lui Moise: „Să le (mai) spui israelienilor astfel: «Să nu mâncați grăsime de bou, de oaie sau de capră. Grăsimea unui animal care a murit sau care a fost sfâșiat de animale sălbatice, poate fi folosită la orice altceva; dar să nu o mâncați. Este posibil ca cineva dintre voi să mănânce grăsimea unui animal din care a fost adus un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Acela care o va mânca, să fie eliminat din poporul lui. Să nu mâncați cu sânge nicio pasăre și niciun animal – în niciunul dintre locurile în care veți locui. Acela dintre voi care va consuma ceva împreună cu sânge, să fie eliminat din poporul lui.»” Iahve i-a vorbit din nou lui Moise, zicându-i: „Îți spun acum ce să le mai transmiți israelienilor: «Cel care își aduce înaintea lui Iahve sacrificiul lui de pace, trebuie să Îi ofere un dar din acel sacrificiu. Să aducă sacrificiile consumate de foc folosindu-și mâinile lui. Să vină cu grăsimea și cu pieptul pe care îl va prezenta înaintea lui Iahve ca pe un sacrificiu legănat. Preotul să ardă grăsimea pe altar; iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor lui. Să dați preotului spata dreaptă de la sacrificiile voastre. El să fie ca o donație de pace. Acela dintre fiii lui Aaron care va oferi (lui Iahve) sângele și grăsimea sacrificiului de pace, să oprească spata dreaptă ca parte a lui. Să procedați așa pentru că Eu am luat de la israelieni, din sacrificiile lor de pace, pieptul sacrificiului legănat și spata adusă ca sacrificiu prin ridicare. Pe acestea, Eu le-am oferit preotului Aaron și fiilor lui. Aceasta este o poruncă pentru israelieni. Va trebui respectată permanent. Ea se referă la partea oferită lui Aaron și fiilor lui din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Regula va trebui respectată din ziua în care vor fi fost aduși să slujească lui Iahve ca preoți. Iahve a poruncit ca această donație să le fie făcută din partea israelienilor, din ziua când El îi va fi uns. Ea este stabilită printr-o poruncă valabilă permanent și pentru toate generațiile (israelienilor).»” Acesta a fost conținutul legii care se referea la: arderea integrală, darul de mâncare, sacrificiul pentru păcat, sacrificiul pentru vină, sacrificiul în vederea dedicării în slujire și sacrificiul de pace. Această lege a fost poruncită de Iahve lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le-a spus israelienilor să își aducă sacrificiile înaintea Lui, în deșertul Sinai.
Leviticul 7:1-38 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Iată și legea pentru vină, Cari trebuie ca să se țină, Pentru că și ea, pe pământ, De-asemeni, e lucru prea sfânt. În locu-n care-njunghiată E jertfa care a fost dată Ca ardere de tot să fie, Va trebui ca să se vie Cu dobitocul ce-o să țină Locul de jertfă pentru vină. Cu sângele acestui dar, Să se stropească pe altar, Precum și împrejurul lui. Să se ia partea Domnului: Grăsimea vitei, coada care Va fi desprinsă din spinare; Va trebui să se mai taie Grăsimea de pe măruntaie, Cei doi rărunchi, grăsimea lor, Apoi grăsimea coapselor Și prapurul de pe ficat Care va trebui luat Cu totul, căci va fi desprins, De la rărunchi, unde e prins. De către preot, pe altar, Ars o să fie acest dar Apoi, în fața Domnului, De către para focului. Această jertfă mistuită De către foc este menită Ca-n fața Domnului să țină Locul de jertfă pentru vină. Carnea, din jertfa ce-a fost dată, Va trebui, apoi, mâncată, De toți cei care preoți sânt, Căci ea, un lucru e, prea sfânt. Atunci când vor mânca din ea, Într-un loc sfânt, voiesc să stea. Cu jertfa care o să țină Locul de jertfă pentru vină, La fel este – să aveți știre – Ca jertfa pentru ispășire. Aceiași lege – vă spun vouă – Că este pentru amândouă: Vita jertfită, Domnului, Să fie a preotului, Cari – potrivit cu-a sa menire – Are să facă ispășire. Acela care a venit, La preot, și i-a dăruit O jertfă, pe care-o socot Că este ardere de tot Adusă-n fața Domnului, Va ști că pielea jertfei lui, De preot, trebuie luată. De-asemenea, când va fi dată Orișice jertfă de mâncare, Coaptă-n cuptor sau pe grătare, Sau în tigaie pregătită, Întreagă fi-va dăruită La preotul acela care O duce spre înfățișare Și-o pune-n fața Domnului; Jertfa îi va rămâne lui. Referitor la orișicare Din jertfele pentru mâncare – Cu untdelemn amestecate, Și care-apoi, au fost uscate – Sunt ale fiilor, pe care, Aron, preotul vostru-i are.” „Iată o lege, cu privire, La jertfele de mulțumire Cari sunt aduse Domnului: Când cineva – prin voia lui – Jertfă de laudă, va vrea, Lui Dumnezeu, ca să Îi dea, Va trebui să aibă știre, Că jertfa pentru mulțumire, De care este însoțită, Urmează a fi dăruită Cu niște turte-amestecate Cu untdelemn și frământate. Ele să fie nedospite Și să mai fie însoțite, Apoi, și de plăcinte care Vor fi din a făinii floare Ce, cu ulei, a fost stropită. Din coca lor – tot nedospită – Să facă turte, după care, Stropite fi-vor fiecare, Cu untdelemn. Pe lângă ele – Pe lângă turtele acele – Va fi și pâine, dăruită. Aceasta trebuie dospită, Pentru că pâinea, loc, își are, În darul său, pentru mâncare Și însoțește jertfa lui, De laudă a Domnului Și jertfa a cărui menire Este a fi de mulțumire. Din toată jertfa ce-a fost dată, S-aducă numai o bucată; Bucata care s-a luat, Va fi ca darul ridicat. A preotului, vreau să fie Astă bucată – să se știe – Pentru că prin a sa menire, Cu jertfa pentru mulțumire – Cu al ei sânge – el stropește, Atunci când slujba-și împlinește. Carnea din jertfa dăruită, Care spre laudă-i menită, Precum și cea din jertfa care De mulțumire este, are A fi mâncată, de îndat’, În ziua când ele s-au dat – Nimic, din ea, să nu mai fie, Atunci când zorii au să vie. Dacă aduce cineva, Un dar, care e dat, cumva, Spre a-mplini o juruință, Sau poate-i dat după dorință – Adică dat e, Domnului, Prin bunăvoia omului – De-asemeni, carnea jertfelor, Pân’ la ivirea zorilor Va trebui a fi mâncată. Dacă rămâne vreo bucată Din carnea vitei, vreau apoi, A treia zi, s-o ardeți voi. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să mănânce cineva, A treia zi, din jertfa lui, Pe care-a dat-o Domnului, Ca jertfă pentru mulțumire, Omul acel, să aibă știre, Că jertfa nu-i va fi primită Și nici dorința împlinită; Căci ceea ce înfăptuiește, O urâciune se vădește. Oricine va mânca, din ea, De-asemeni, vină, va avea. Carnea ce s-a atins, cumva – Din întâmplare – de ceva Ce se vădește necurat, Nu mai e bună de mâncat. Carnea aceasta, necurată, În foc trebuie aruncată. Carne-a mânca, este lăsat Doar omul care e curat. Acela care o să fie În stare de necurăție – Și va mânca, cu bună știre, Din jertfa pentru mulțumire Ce-a fost adusă Domnului – Din mijlocul poporului, Voiesc să fie nimicit! De-asemeni, dacă a-ndrăznit Ca să mănânce cineva, Din jertfa Domnului, cumva, După ce, mâna, își va pune – Fără să vrea – pe-o spurcăciune, Cari omenească se vădește; Sau de cumva, se nimerește A fi într-un anume loc Și va atinge-un dobitoc Pe care necurat îl știe; Sau de atins are să fie De orice altă spurcăciune Și vine-apoi, pentru a pune Mâna, pe darul Domnului, Pentru-a mânca din jertfa Lui Cari pentru mulțumire-i dată, Să fie nimicit îndată, Pentru fărădelegea lui, Din mijlocul poporului!” Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Grăsime, voi să nu mâncați, Căci n-aveți voie să gustați Grăsimile, de orice fel: De bou, de capră, sau de miel. Din dobitocul ce-a murit, Din vita care a pierit Fiind de fiare sfâșiată, E-ngăduit a fi luată Grăsimea și s-o folosiți În orice fel. Precum voiți, Puteți a-i da-ntrebuințare, Afară numai de mâncare. Dacă va îndrăzni, cumva, Ca să mănânce cineva, Grăsimea dobitocului Adus de jertfă Domnului – Ca dar de flăcări mistuit – Acela fi-va nimicit. În orice loc aveți să stați, Voi, sângele, să nu-l mâncați! Dacă, de vită, este el, De păsări sau de orice fel, Veți ști că voi sunteți opriți, Ca sângele să-l folosiți Pentru mâncare. Nimicit, Să fie cel ce a-ndrăznit Să-ncerce gustul sângelui, Din mijlocul poporului!” Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Din jertfa pentru mulțumire – Cu toții, vreau să aveți știre – Că trebuie ca să luați, Un dar, pe care-apoi să-l dați, Cu jertfa voastră, Domnului. Omul va da cu mâna lui, Ceea ce este pregătit A fi de flăcări mistuit: Grăsimea dobitocului Și-asemenea și pieptul lui; Pieptul să fie legănat Atunci când are a fi dat, Căci legănat e darul lui, Adus în fața Domnului. Grăsimea jertfei dată-n dar, Să fie arsă, pe altar, De preot. Pieptul să-l luați Apoi, și lui Aron să-l dați, Căci drept, asupra pieptului, Are doar el și fiii lui. Din jertfele date de voi Drept mulțumire, mai apoi, Spata din dreapta s-o luați Și preotului să o dați, Pentru că ea menire are De dar, luat prin ridicare. Spata din dreapta, să se știe Că dată trebuie să fie La unul din fiii pe care, Aron preotul vostru-i are. Acelui care se va duce, Grăsimi și sânge, a aduce, Din vita ce a fost jertfită Spre mulțumire, dăruită Spata va trebui să-i fie – Pentru că Eu am să-Mi iau Mie, Din jertfele oamenilor Din al lui Israel popor Aduse-n față-Mi cu menire De jertfe pentru mulțumire, Doar pieptul, drept dar legănat Și spata, ca dar ridicat. Aceste părți, am să le iau, Pentru ca-n urmă să le dau Eu, lui Aron – preotului – Și-asemeni și fiilor lui. Faptul acesta să vă fie O lege, pentru veșnicie Pe care Israel, mereu, O va păzi, cum am spus Eu. Dreptul de care v-am vorbit, Prin ungere l-au dobândit Aron și cu feciorii lui. Peste jertfele Domnului – Cari pentru El au fost jertfite Și sunt de flăcări mistuite – Aron și fiii – fiecare – Au acest drept, din ziua-n care Au să Îmi fie-nfățișați Și-n slujbă-Mi, preoți, așezați. Deci iată-ntreg Israel știe Ce-a poruncit Domnul să fie – Din jertfe – dat preoților, Din ziua când ungerea lor Cea sfântă, va fi fost făcută. Veșnic va trebui ținută Această lege-n Israel: Voi și urmașii voști’, la fel. Această lege, o socot A fi a arderii de tot, Apoi a darului pe care Îl dați ca dar pentru mâncare, A jertfei pentru ispășire, A jertfei pentru mulțumire, A jertfei care a fost dată Spre-a șterge vina căpătată Și-a închinării omului Ales, în slujba Domnului.” Această lege i s-a dat Lui Moise-atunci când a urcat, Sus, pe Sinai – pe creasta lui – Ca să-I vorbească Domnului – În ziua-n care-a poruncit Ca tot poporul, negreșit, Cu ale lui daruri, să vie, În a Sinaiului pustie Și fiecare, darul lui, Să-l pună-n fața Domnului.
Leviticul 7:1-38 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
„Aceasta este legea jertfei pentru vinovăție: ea este un lucru preasfânt. În locul unde ei înjunghie arderea de tot, să înjunghie și jertfa pentru vinovăție! Și cu sângele ei să se stropească altarul de jur împrejur! Să i se aducă toată grăsimea: coada și grăsimea care acoperă măruntaiele, cei doi rinichi și grăsimea de pe ei și de pe coapse și lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor! Preotul să le ardă pe altar ca jertfă prin foc pentru Domnul! Aceasta este o jertfă pentru vinovăție. Orice bărbat care face parte dintre preoți poate să o mănânce! Să fie mâncată într-un loc sfânt! Acesta este un lucru preasfânt. Așa cum este jertfa pentru păcat, [la fel] este și jertfa pentru vinovăție: este o singură lege pentru ele: să fie a preotului care face ispășirea. Preotul care aduce arderea de tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o. Orice ofrandă coaptă în cuptor, pregătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o! Iar orice ofrandă frământată cu untdelemn și uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaròn în egală măsură. Aceasta este legea jertfei de împăcare care se va aduce Domnului. Dacă o aduce ca laudă, să aducă, pe lângă jertfa de laudă, turte nedospite, frământate cu untdelemn, plăcinte nedospite, unse cu untdelemn, și făină aleasă, amestecată cu untdelemn în turte frământate cu untdelemn! Împreună cu aceste turte, să aducă pentru darul său pâine dospită cu jertfa lui de laudă și de împăcare. Din toate darurile să aducă unul ca dar ridicat Domnului și [darul] să fie al preotului care stropește cu sângele jertfei de împăcare! Carnea jertfei de laudă și de împăcare să fie mâncată în ziua în care este adusă; să nu rămână nimic din ea până dimineața! Dacă cineva aduce o jertfă votivă sau de devoțiune, să mănânce jertfa darului său în ziua când a adus-o; iar ce rămâne din ea să o mănânce a doua zi! Ceea ce rămâne din carnea jertfei să fie ars în foc a treia zi! Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei de împăcare a treia zi, nu va fi acceptat și nu i se va lua în seamă: a devenit impură și cine va mânca din ea va purta vina. Carnea care a fost atinsă de ceva impur să nu fie mâncată, ci să fie arsă în foc! Cât privește carnea, oricine este curat [poate] să mănânce carnea; dar cel care mănâncă din carnea jertfei de împăcare adusă Domnului și este impur să fie nimicit din poporul său! Și oricine se atinge de ceva impur – fie o impuritate omenească, fie un animal necurat, fie orice altă impuritate – și mănâncă din carnea jertfei de împăcare adusă Domnului să fie nimicit din poporul său!”. Domnul i-a spus lui Moise: „Spune-le fiilor lui Israél: «Să nu mâncați grăsime de bou, de oaie sau de capră! Grăsimea unui animal mort sau sfâșiat să fie folosită la orice lucrare, dar de mâncat să nu o mâncați. Căci oricine mănâncă din animalele din care se aduce jertfă prin foc Domnului, cel care mănâncă va fi nimicit din poporul său. Să nu mâncați niciun fel de sânge – nici de pasăre, nici de animal – în niciun loc unde veți locui! Oricine mănâncă vreun fel de sânge să fie nimicit din poporul său!»”. Domnul i-a spus lui Moise: „Spune-le fiilor lui Israél: «Când cineva aduce Domnului jertfa lui de împăcare, să aducă darul lui Domnului din jertfa lui de împăcare! Să aducă cu mâinile lui jertfele prin foc înaintea Domnului! Să aducă grăsimea cu pieptul: pieptul să-l legene ca dar legănat înaintea Domnului! Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaròn și al fiilor lui! Să dați preotului spata dreaptă ca dar ridicat din jertfele voastre de împăcare! Spata aceasta dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaròn care aduce sângele și grăsimea jertfei de împăcare! Căci eu iau pieptul darului legănat și spata darului ridicat din jertfele de împăcare ale fiilor lui Israél și le dau lui Aaròn, preotul, și fiilor lui. Este o lege veșnică pentru fiii lui Israél»”. Aceasta este partea consacrată lui Aaròn și partea consacrată fiilor săi din jertfele prin foc aduse Domnului din ziua în care au fost aduși ca să fie preoți pentru Domnul. Acestea le poruncește Domnul fiilor lui Israél să le dea în ziua ungerii lor: este o lege veșnică, din generație în generație. Aceasta este legea arderii de tot, a ofrandei, a jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vinovăție, a consacrării și a jertfei de împăcare, pe care a dat-o Domnul lui Moise pe muntele Sinài în ziua în care le-a poruncit fiilor lui Israél să-și aducă darurile înaintea Domnului, în pustiul Sinài.
Leviticul 7:1-38 Noua Traducere Românească (NTR)
În ce privește legea jertfei pentru vină, aceasta este o jertfă preasfântă. Animalul adus ca jertfă pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie animalul adus ca ardere-de-tot, după care sângele să-i fie stropit pe altar, de jur împrejur. Apoi să fie adusă ca jertfă toată grăsimea ei – grăsimea cozii și grăsimea de pe măruntaie – cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și membrana ficatului, care va trebui luată odată cu rinichii. Preotul să le ardă pe altar, ca jertfă mistuită de foc pentru DOMNUL. Aceasta este o jertfă pentru vină. Fiecare persoană de parte bărbătească dintre preoți să mănânce din ea într-un loc sfânt, căci este o jertfă preasfântă. Ca jertfa pentru vină, așa este și la jertfa pentru păcat, existând aceeași lege pentru amândouă. Ele vor fi ale preotului care face ispășirea. De asemenea, preotul care aduce arderea-de-tot a cuiva, poate păstra pentru sine pielea animalului jertfit ca ardere-de-tot. Orice dar de mâncare copt în cuptor și tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar să-i rămână preotului care îl aduce. Dar orice dar de mâncare, amestecat cu ulei sau uscat, să fie al tuturor fiilor lui Aaron, fiecare să primească la fel ca fratele său. Aceasta este legea cu privire la jertfa de pace, pe care cineva o va aduce DOMNULUI: dacă o va aduce drept mulțumire, să aducă alături de jertfa de mulțumire niște turte nedospite, amestecate cu ulei, niște turte subțiri, nedospite, unse cu ulei, și turte din făină aleasă, bine frământată, amestecate cu ulei. Alături de jertfa de pace adusă ca mulțumire, să aducă drept ofrandă și turte de pâine dospită. Din fiecare ofrandă să aducă DOMNULUI câte o turtă drept contribuție. Aceasta va fi a preotului care stropește sângele jertfei de pace. Carnea jertfei de mulțumire din jertfa lui de pace să fie mâncată în ziua în care este adusă ca ofrandă. Să nu se lase nimic din ea până dimineața. Dar dacă ofranda pe care o aduce este în vederea împlinirii unui jurământ sau este un dar de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în ziua în care este adusă, iar ce a mai rămas să se mănânce în ziua următoare. Ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi să fie ars în foc. Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei lui de pace a treia zi, nu va fi acceptată și nu i se va lua în considerare celui ce a adus-o. Este necurată, iar cel ce o mănâncă va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui. Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu fie mâncată, ci să fie arsă în foc. Însă carnea curată poate fi mâncată de oricine este curat. Cât despre cel care va mânca din carnea jertfei de pace a DOMNULUI când este necurat, acela să fie nimicit din poporul său. Dacă cineva va atinge un lucru necurat, fie vreo necurăție omenească, fie vreun animal necurat sau orice alt lucru spurcat și va mânca apoi din jertfa de pace a DOMNULUI, să fie nimicit din poporul său»“. DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Să nu mâncați grăsime de bou, de oaie sau de capră. Grăsimea de la cadavrul unui animal sau grăsimea unui animal care a fost sfâșiat de animalele sălbatice poate fi folosită la orice altceva, dar nu aveți voie s-o mâncați. Dacă cineva dintre voi va mânca grăsimea unui animal din care a fost adusă o jertfă mistuită de foc pentru DOMNUL, cel care o va mânca să fie nimicit din poporul său. Să nu mâncați niciun fel de sânge, al vreunei păsări sau al vreunui animal, în niciuna dintre locuințele voastre. Orice persoană care va mânca vreun fel de sânge va fi nimicită din poporul său»“. DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Cel care Îi aduce DOMNULUI o jertfă de pace, să-I ofere DOMNULUI un dar luat chiar din jertfa lui de pace. Cu mâinile lui să aducă jertfele mistuite de foc. Să aducă grăsimea împreună cu pieptul, iar pieptul să fie legănat înaintea DOMNULUI ca o jertfă legănată. Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor săi. Spata dreaptă de la jertfele voastre de pace s-o dați preotului drept contribuție. Acela dintre fiii lui Aaron care aduce sângele și grăsimea jertfei de pace să oprească spata dreaptă ca parte a lui. Căci Eu am luat de la fiii lui Israel, din jertfele lor de pace, pieptul jertfei legănate și spata adusă drept contribuție și le-am dat preotului Aaron și fiilor săi, de la fiii lui Israel, printr-o hotărâre veșnic㻓. Aceasta este partea lui Aaron și partea fiilor săi din jertfele mistuite de foc pentru DOMNUL, din ziua în care El i-a adus ca să slujească DOMNULUI ca preoți. DOMNUL a poruncit ca această parte să le fie dată de către fiii lui Israel, din ziua când El i-a uns. Aceasta este o hotărâre veșnică de-a lungul generațiilor lor. Aceasta este legea cu privire la arderea-de-tot, darul de mâncare, jertfa pentru păcat, jertfa pentru vină, jertfa în vederea învestirii în slujire și jertfa de pace, pe care i-a poruncit-o DOMNUL lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le-a spus fiilor lui Israel să-și aducă jertfele înaintea DOMNULUI, în deșertul Sinai.
Leviticul 7:1-38 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt. În locul unde se înjunghie arderea-de-tot, să se înjunghie și vita care slujește ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi. Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea, și anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru preasfânt. Cu jertfa pentru vină este ca și cu jertfa de ispășire; aceeași lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispășirea. Preotul care va aduce arderea-de-tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o. Orice jertfă de mâncare coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. Iar orice jertfă de mâncare frământată cu untdelemn și uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca și a celuilalt. Iată legea jertfei de mulțumire, care se va aduce Domnului. Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulțumire, niște turte nedospite, frământate cu untdelemn, niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, și niște turte din floarea de făină, prăjite și frământate cu untdelemn. Pe lângă aceste turte, să aducă și pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă și de mulțumire. Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropește sângele jertfei de mulțumire. Carnea jertfei de laudă și de mulțumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineața. Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruințe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce, iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi. Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc. Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulțumire, jertfa lui nu va fi primită și nu se va ține în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios și oricine va mânca din ea își va purta vina. Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne, dar acela care, găsindu-se în stare de necurățenie, va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său. Și cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, și va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.’” Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune: ‘Să nu mâncați grăsime de bou, de miel sau de capră. Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâșiat de fiară va putea să fie întrebuințată la orice altceva, numai să n-o mâncați. Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc va fi nimicit din poporul său. Să nu mâncați sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veți locui. Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!’” Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulțumire să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulțumire. Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului, și anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului. Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor lui. Din jertfele voastre de mulțumire, să dați preotului și spata dreaptă, aducând-o ca dar luat prin ridicare. Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele și grăsimea jertfei de mulțumire. Căci Eu iau din jertfele de mulțumire aduse de copiii lui Israel: pieptul, care va fi legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, și le dau preotului Aaron și fiilor lui, printr-o lege veșnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron și a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfățișați ca să fie în slujba Mea ca preoți. Iată ce poruncește Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii lor.’” Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, a jertfei de ispășire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului și a jertfei de mulțumire. Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-și aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.