Iov 38:1-41
Iov 38:1-41 Noua Traducere Românească (NTR)
DOMNUL i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, zicând: „Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul, prin cuvântări lipsite de cunoaștere? Pregătește-te să stai înaintea Mea ca un bărbat, ca Eu să te întreb și tu să Mă înveți. Unde erai când am așezat temeliile pământului? Spune, dacă ai pricepere! Cine i-a hotărât măsurile? Știi? Cine a întins sfoara de măsurat peste el? Pe ce îi sunt așezate temeliile sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineții cântau împreună, și când toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie? Cine a închis marea cu porți, când a ieșit, țâșnind din pântec, când i-am făcut îmbrăcămintea din nori și scutecul din negură, când i-am stabilit granițele și i-am pus un zăvor și porți, când i-am zis: «Până aici să vii și să nu treci mai departe, aici să se oprească mândria valurilor tale!»? Ai poruncit tu vreodată dimineții sau ai arătat zorilor locul lor, ca să prindă pământul de margini și să-i scuture pe cei răi de pe el? Pământul ia forma lutului sub o pecete; înfățișarea lui este ca a unei haine. Lumina este retrasă de la cei răi, și brațul cel ridicat este zdrobit. Ai ajuns tu până la izvoarele mării, sau te-ai plimbat tu pe temelia adâncului? Ți-au fost arătate porțile morții, sau ai văzut tu porțile umbrei morții? Pricepi tu cât de larg este pământul? Spune dacă știi toate aceste lucruri. Unde este calea către locuința luminii și unde este locuința întunericului? Poți să îl duci tu la granița lui și să înțelegi cărările spre casa lui? Cu siguranță ar trebui să știi, căci erai deja născut atunci! Și numărul zilelor tale este mare! Ai intrat tu în cămările zăpezii, sau ai văzut tu cămările grindinei, pe care Eu le-am păstrat pentru vreme de necaz, pentru ziua de luptă și de război? Pe ce cale este dispersată lumina, sau este împrăștiat vântul de est pe pământ? Cine croiește o cale pentru șuvoiul de apă și o cărare pentru lumina trăsnetelor, ca să ude un pământ unde nu este nimeni, un deșert în care nu este niciun om, ca să adape un loc pustiit și părăsit și să facă să încolțească iarba? Are ploaia tată? Sau cine dă naștere picăturilor de rouă? Din care pântec iese gheața și cine naște bruma cerului, când apele se fac tari ca piatra și când îngheață fața adâncului? Ai legat tu lanțul Pleiadelor sau ai dezlegat tu frânghiile Orionului? Aduci tu afară constelațiile la vremea lor și călăuzești tu Ursul cu puii săi? Cunoști tu legile cerului? Ai hotărât tu stăpânirea lui pe pământ? Îți înalți tu glasul până la nori ca să te acoperi cu un șuvoi de ape? Trimiți tu fulgere, ca să plece și să-ți spună: «Iată-ne!»? Cine a pus înțelepciunea în adâncurile ființei și cine a dat pricepere minții? Cine poate număra norii cu înțelepciune? Cine poate vărsa burdufurile cerurilor, pentru ca praful să se facă noroi și bulgării de pământ să se lipească laolaltă? Vânezi tu prada pentru leoaică sau potolești tu foamea leilor tineri, când stau ghemuiți în vizuinile lor, când stau la pândă în culcușul lor? Cine pregătește corbului hrana, când puii lui strigă după ajutor către Dumnezeu și rătăcesc din lipsă de hrană?
Iov 38:1-41 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis: Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere? Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi. Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere. Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el? Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei, Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie? Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece? Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea, Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți, Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri? Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul, Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el? Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt. Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt. Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului? Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții? Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate. Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui, Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui? Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare? Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii, Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război? Pe ce cale este lumina împărțită, care împrăștie vântul de est pe pământ? Cine a împărțit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului, Să îl facă să ploaie peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om; Să sature pământul pustiit și secătuit și să facă mugurele verdeții să răsară? Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă? Din al cui pântece a venit gheața și chiciura cerului cine a născut-o? Apele sunt ascunse precum cu o piatră și fața adâncului este înghețată. Poți tu lega dulcile influențe ale Pleiadelor, sau poți dezlega legăturile Orionului? Poți scoate Mazarotul la timpul său? Sau poți conduce Arcturus cu fiii săi? Cunoști tu rânduielile cerului, poți așeza domnia lui pe pământ? Îți poți ridica vocea până la nori, ca mulțime de ape să te acopere? Poți trimite fulgere, ca să meargă și să îți spună: Iată-ne? Cine a pus înțelepciune în rărunchi, sau cine a dat înțelegere inimii? Cine poate număra norii în înțelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului, Când țărâna crește spre împietrire și bulgării de pământ se lipesc strâns împreună? Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri, Când se culcă în vizuinile lor și rămân în adăpost pentru a sta la pândă? Cine se îngrijește să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.
Iov 38:1-41 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți! Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere! Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? Cine a închis marea cu porți când s-a aruncat din pântecele mamei ei, când i-am făcut haină din nori și scutece din întuneric, când i-am pus hotar și când i-am pus zăvoare și porți, când am zis: «Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mândria valurilor tale»? De când ești, i-ai poruncit tu dimineții? Le-ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pământului și să-i scuture pe cei răi de pe el? Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina lor și brațul care se ridică să fie zdrobit? Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului? Ți s-au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții? Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri! Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunericul unde își are locuința? Poți să le urmărești până la hotarul lor și să cunoști cărările locuinței lor? Știi, căci atunci erai născut și numărul zilelor tale este mare! Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război și de bătălie? Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vântul de răsărit pe pământ? Cine i-a deschis un loc de scurgere ploii și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni, ca să adape locurile pustii și uscate și ca să facă să încolțească și să răsară iarba? Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă? Din al cui sân iese gheața și cine naște promoroaca cerului, ca apele să se îngroașe ca o piatră și fața adâncului să se întărească? Poți să înnozi tu legăturile Găinușei sau să dezlegi frânghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului și tu cârmuiești Ursa-Mare cu puii ei? Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ? Îți înalți tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape? Poți tu să arunci fulgerele ca să plece? Îți zic ele: «Iată-ne»? Cine a pus înțelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? Cine poate să numere norii cu înțelepciune și să verse burdufurile cerurilor, ca să înceapă pulberea să facă noroi și bulgării de pământ să se lipească împreună? Tu izgonești prada pentru leoaică și tu potolești foamea puilor de lei când stau ghemuiți în vizuina lor, când stau la pândă în culcușul lor? Cine îi pregătește corbului hrana când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciți și flămânzi?
Iov 38:1-41 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dumnezeu i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii: „Cine este cel care Îmi întunecă deciziile, comentând fără să cunoască despre ce vorbește? Echipează-te ca un bărbat, pentru ca Eu să te întreb și tu să Mă înveți! Unde erai când am pus temeliile pământului? Spune-mi dacă știi! Cine i-a decis dimensiunile? Știi? Cine a pus sfoara de măsurat peste el? Pe ce îi sunt susținute temeliile și cine i-a pus piatra de legătură dintre părțile lui, când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie? Cine a închis marea cu porți, când a țâșnit din zone adânci. Eu i-am făcut îmbrăcăminte din nori și am înfășat-o în întuneric gros. I-am pus limite teritoriale, zăvoare și porți. Și i-am zis: «Până aici să vii; să nu treci mai departe. Aici să se oprească mândria valurilor tale!»? Ai poruncit tu vreodată dimineții sau ai arătat aurorei locul ei, ca să prindă pământul de margini și să îi scuture pe cei răi de pe el? Pământul ia forma unui bulgăre de argilă care este presat de un sigiliu; și devine ca o haină. Lumina este luată de la cei răi; și brațul lor care a fost ridicat, este strivit. Ai fost tu la izvoarele mării sau te-ai plimbat vreodată prin adâncurile ei? Ți s-au prezentat porțile morții? Sau ai văzut tu vreodată porțile întunericului? Realizezi cât de larg este pământul? Spune ce știi despre toate acestea! Unde este drumul spre locuința luminii și unde este locuința întunericului? Poți să te duci tu la limita lor? Și oare cunoști drumurile spre casa lor? Cu certitudine, ar trebui să știi; pentru că erai deja născut (atunci când ele au fost făcute)! Și numărul zilelor tale este mare! Ai intrat tu în camerele zăpezii sau le-ai văzut pe cele ale grindinei, pe care Eu le-am păstrat pentru vreme de necaz, când vine ziua de luptă și de război? Unde este drumul spre locul de unde iese fulgerul? De unde este împrăștiat vântul care bate dinspre Est pe pământ? Cine deschide un drum pentru ploaie și o potecă pentru trăsnet, ca să ude pământul nelocuit și deșertul în care nu trăiește nimeni? Ea adapă pământul devastat de secetă și face să încolțească (din nou) iarba. Are ploaia tată? Sau cine face să se nască picăturile de rouă? De unde vine gheața și cine naște bruma cerului, când apele se fac tari ca piatra și când îngheață suprafața apelor adânci? Poți tu să legi lanțul Cloștii cu pui? Poți să dezlegi frânghiile Orionului? Poți face să fie vizibile constelațiile la vremea lor? Poți tu să fii un ghid pentru Ursul cu pui? Cunoști legile Universului? Poți decide guvernarea lui Dumnezeu pe pământ? Poți să strigi astfel încât vocea ta să se audă până la nori și să te acoperi cu un torent de apă? Poți să trimiți fulgere și ele să te asculte plecând (în direcția în care le-ai trimis)? Îți spun ele: «Suntem aici!»? Cine a pus înțelepciunea în locuri secrete și a dat minții capacitatea înțelegerii semnificației lucrurilor? Cine are înțelepciune să numere norii? Cine poate vărsa burdufurile cerului, pentru ca praful să se facă noroi și bulgării de pământ să se lipească împreună? Poți tu să vânezi animale pentru leoaică sau poți să satisfaci pofta leilor tineri, când stau ghemuiți în adăposturile lor sau când își urmăresc din ele prada? Cine pregătește hrană pentru corb, atunci când puii lui strigă spre Dumnezeu și rătăcesc pentru că ea le lipsește?
Iov 38:1-41 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Din mijlocul de nepătruns Al vijeliei, i-a răspuns, Atuncea, lui Iov, Dumnezeu: „Cine încurcă planul Meu, Prin cuvântări nepricepute?! Încinge-ți dar, mijlocul, iute, Ca un viteaz, iar apoi stai Să te întreb și tu să-Mi dai Învățătură! Unde-ai fost Când toate le-am făcut cu rost? Pricepere de-ai căpătat, Atunci când am întemeiat Pământul, tu unde erai? De-a lui măsură, tu știai? Dar știi cine le-a stabilit? Și știi tu cine a zvârlit Frânghia pentru măsurat, Peste-a lui față? N-ai aflat? Pe ce stă temelia lui? Piatra din capul unghiului, Cine i-a pus-o – spune-Mi Mie – Când izbucneau, de bucurie, În cântec, stelele din zori, Iar toți ai Domnului feciori De veselie-au chiuit? Știi cine a zăgăzuit Marea cu porți, când răzvrătită – Din pântecul mamei ieșită – Peste pământ s-a aruncat? Dar haine noi, cine i-a dat? Și scutec, cine i-a făcut, Din nor și negură țesut? Unde ai fost tu așadar, Când mării, Eu i-am pus hotar, Iar porții ei, i-am pus zăvoare? Când i-am vorbit, unde-ai fost oare, Spunându-i „Pân’ aici să vii! De-aici n-ai să mai treci, să știi! Aicea vreau să îți oprești Mândrele valuri!”? De când ești Tu, dimineți-ai poruncit? Sau zorilor tu le-ai vorbit Să știe unde se pot duce, Pământul ca să îl apuce De capete și scuturându-l, Cei răi să-și capete mormântul, Iar el să fie-astfel schimbat – Ca lutul pe cari s-au presat Peceți – și lucrurile toate Cu hainele adevărate Să poată a se-nveșmânta? Știi căci cel rău va căpăta Ce merită, fiind lipsit De-a lor lumină, și zdrobit Îi va fi brațul? Ai pătruns În mare tu, și ai ajuns Ca peste-al ei izvor să dai? Pe-al ei fund, pașii ți-i plimbai? Porțile morții s-au deschis În fața ta? Măcar în vis, Văzut-ai tu acele porți De care-s străjuiți cei morți? Oare-al pământului întins, A ta privire l-a cuprins? Spre a luminii casă, drum Tu îți croiești, te-ntreb acum? Sau unde are locuință Bezna, oare ai tu știință? Poți, oare, să le urmărești Casele lor, să le găsești? Știi, căci atunci erai născut Și multe zile ai avut! Privirea-ți a putut să vadă Cămara-n care e zăpadă? Sau cea în care-am așezat Bobul de grindină, păstrat De Mine, pentru vremi în care Va fi război și strâmtorare? Pe ce cale s-a împărțit Lumina? Dar cum a venit Al estului puternic vânt Să se împartă pe pământ? Și cine, ploii, i-a deschis, Un loc de scurgere-n abis? Cine-a trasat fulgerului – Și-asemenea tunetului – Un drum pe care să îl vadă Al ploii nor și-astfel să cadă Peste-un pustiu neprimitor, Lipsit de vreun locuitor, Ca aste locuri – chiar uscate – Cu apă a fi adăpate, Ca și pe ele să-ncolțească Al ierbii fir și să-nverzească? Tu ce spui, are ploaia tată? Roua, de cine este dată Și cine oare-o zămislește? În sânul cui se-adăpostește Gheața, și cine – ca-ntr-o joacă – Acoperă cu promoroacă Cerul, încât apa îngheață Făcându-și piatră a sa față? Poți, Găinușei, să îi faci Tu, legături? Pentru ce taci? Sau poți tu, Orionului, Să îi dezlegi frânghia lui? Știi ca să scoți, la vremea lor, Tu, semnele zodiilor? Poți, oare, tu să cârmuiești Ursa cea mare? Deștept ești, Încât ale cerului legi, Să le cunoști, să le-nțelegi? Sau stăpânire-i rânduiești Peste pământ, precum voiești? Se-nalță glasul tău, la nori, Ca peste tine să cobori Râuri de ape? Sau atunci, Ești tu în stare să arunci Fulgere cari să te slujească? Venit-au ele să-ți vorbească, Și ți-au răspuns când le-ai chemat, „Aici suntem! Ne-am prezentat!”? De știi acum, te rog a-Mi spune: Cine a pus înțelepciune În întunericul din nori? Acela-i dintre muritori? Cine-a dat din știința lui, La facerea văzduhului? Dar cine poate face oare, Și norilor, numărătoare, Burduful ploii să-l dezlege, Noroi țărâna să se lege Ca ai ei bulgări când se-adună Să se lipească împreună? Gonești tu, prada leului? Îi potolești tu, foamea lui Și-a puilor de lei când stau În vizuini și hrană n-au? De corb, cine se îngrijește? Oare pe el, cine-l hrănește Când puii lui – flămânzi, mereu – Umblă strigând la Dumnezeu?”
Iov 38:1-41 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Domnul i-a răspuns lui Iob din furtună și a zis: „Cine este cel care întunecă planul prin cuvinte fără sens? Încinge-ți coapsele ca un viteaz! Eu te voi întreba, iar tu mă vei face să știu. Unde erai când am întemeiat pământul? Fă-mi cunoscut dacă știi! Cine a pus dimensiunile sale, știi? Sau cine a întins peste el funia? Pe ce sunt fixate temeliile sale sau cine i-a stabilit piatra unghiulară când cântau împreună stelele de dimineață și strigau de bucurie toți fiii lui Dumnezeu? Cine a închis marea cu porți când, țâșnind, a ieșit din pântece, când i-am pus norul ca haină și bezna, ca scutec? Atunci i-am impus un hotar și am pus legături și porți. Și am spus: «Până aici să vii, și nu mai departe, și aici să se oprească valurile tale semețe!». Din zilele tale, ai poruncit tu dimineții și ai făcut cunoscut amurgului locul său, ca să apuce marginile pământului și să-i scuture pe cei vinovați de pe el? [Pământul] se transformă ca lutul sub pecete și stă ca o haină. Vinovaților le este refuzată lumina lor și brațul înălțat este frânt. Ai ajuns tu la izvoarele mării și ai umblat să cercetezi abisul? Ți s-au descoperit ție porțile morții și ai văzut porțile [locului] umbrei morții? Ai ajuns tu cu priceperea până la lățimile pământului? Fă cunoscut dacă știi toate acestea! Care este drumul spre locuința lumini și întunericul unde-și are locul, ca să le duci la hotarele lor și să pricepi cărările casei lor? Tu știi, căci atunci erai născut și numărul zilelor tale este mare. Ai ajuns tu la vistieriile zăpezii și ai văzut tu vistieriile grindinei, pe care le țin pentru timpul strâmtorării, pentru ziua bătăliei și a luptei? Care este calea pe care se împarte lumina și cea pe care se împrăștie vântul din răsărit peste pământ? Cine a săpat canalul pentru șuvoi și calea pentru fulgerele tunetelor, ca să plouă pe pământul fără oameni, în pustiul unde nu este niciun om; ca să sature [ținutul] devastat și dezolat și să facă să răsară și să crească iarbă? Este pentru ploaie un părinte? Cine dă naștere picăturilor de rouă? Din al cui sân iese gheața și cine dă naștere brumei din cer? Apele devin ca piatra și suprafața abisului se prinde [ca gheața]. Poți tu să întărești legăturile Pleiadelor sau să deschizi corzile Orionului? Faci tu să iasă constelațiile la timpul lor și călăuzești tu Ursa Mare cu aștrii ei? Cunoști tu legile cerurilor și stabilești tu rolul lor pe pământ? Poți tu să-ți înalți glasul până la nori ca să acoperi mulțimea de ape? Poți tu să trimiți fulgere ca ele să meargă și să-ți spună: «Iată-ne!»? Cine a stabilit în rărunchi înțelepciunea sau cine a dat cugetului pricepere? Cine numără norii cu înțelepciune și face să stea burdufurile cerului când praful se topește în noroi și brazdele se unesc? Vânezi tu prada pentru leoaică și satisfaci cu animale leii tineri când stau ghemuiți în vizuina lor, când stau la pândă în culcuș? Cine stabilește pentru corb proviziile când puii lui strigă către Dumnezeu, rătăcind fără hrană?
Iov 38:1-41 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? Cine a închis marea cu porți când s-a aruncat din pântecele mamei ei, când i-am făcut haină din nori și scutece din întuneric, când i-am pus hotar și când i-am pus zăvoare și porți, când am zis: ‘Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mândria valurilor tale’? De când ești, ai poruncit tu dimineții? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pământului și să scuture pe cei răi de pe el? Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina lor și brațul care se ridică să fie zdrobit? Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului? Ți s-au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții? Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri. Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunericul unde își are locuința? Poți să le urmărești până la hotarul lor și să cunoști cărările locuinței lor? Știi, căci atunci erai născut și numărul zilelor tale este mare! Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război și de bătălie? Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vântul de răsărit pe pământ? Cine a deschis un loc de scurgere ploii și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; pentru ca să adape locurile pustii și uscate și ca să facă să încolțească și să răsară iarba? Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă? Din al cui sân iese gheața și cine naște promoroaca cerului, ca apele să se îngroașe ca o piatră și fața adâncului să se întărească? Poți să înnozi tu legăturile Găinușei sau să dezlegi frânghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului și tu cârmuiești Ursa-Mare cu puii ei? Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ? Îți înalți tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape? Poți tu să arunci fulgerele ca să plece? Îți zic ele: ‘Iată-ne’? Cine a pus înțelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? Cine poate să numere norii cu înțelepciune și să verse burdufurile cerurilor, pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi și bulgării de pământ să se lipească împreună? Tu izgonești prada pentru leoaică și tu potolești foamea puilor de lei când stau ghemuiți în vizuina lor, când stau la pândă în culcușul lor? Cine pregătește corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciți și flămânzi?