Iob 38
38
VI. TEOFANIA#38,0 Textul din Iob 38,1–42,6 reprezintă secțiunea-cheie a poemului. După istoria ingenuă din Iob 1–2, în cer, și dezbaterea sofisticată, în dialogul de pe pământ, Dumnezeu însuși vorbește din ceruri. El este Yhwh din Prolog și se adresează lui Iob, omul chinuit, devotat și rebel, care s-a înfuriat împotriva situației umane și a cerut ca Dumnezeu să-și justifice căile înaintea oamenilor. Cu îndrăzneala geniului, autorul înfruntă probleme punând în gura lui Dumnezeu cuvinte care nu contestă în mod direct acuzele lui Iob. Dumnezeu trebuia să intervină pentru că Iob l-a sfidat la un duel verbal. Dacă nu ar fi intervenit, doctrina prietenilor lui ar fi fost discreditată, întrucât Dumnezeu putea fi acuzat de nedreptate, iar Iob ar fi ieșit învingător, pentru că Dumnezeu a rămas fără cuvânt. Dumnezeu trebuie să intervină. O cere dinamica poemului. Toți îl așteaptă: actorii și publicul; dar Dumnezeu nu intervine impunând tăcerea lui Iob și pedepsindu-l, așa cum ar fi voit prietenii lui Iob. Nici nu intră în dialog cu eroul cu drepturi egale, pentru a admite propria vinovăție și inocența lui Iob: spre acest scop erau îndreptate discursurile protagonistului. Dumnezeu dă un răspuns imprevizibil, care nu satisface așteptările nimănui.
Primul discurs al Domnului
Înțelepciunea divină în creație
1Domnul#38,1 Numele ebraic folosit aici este Yhwh, singura dată după Prolog. i-a răspuns lui Iob din furtună#38,1 Furtuna este cadrul obișnuit al manifestării lui Dumnezeu, în special în Cărțile Profetice și în Psalmi (cf. Ex 19,16; Ps 18,8-14; 50,3; 76; 77,17-21; 83,16). Teofaniile din Vechiul Testament sunt, în general, manifestări publice ale lui Dumnezeu în beneficiul comunității lui Israèl (cf. Ex 3,1-12; 19,9-20). Iob are privilegiul de a beneficia de o teofanie personală. și a zis:
2„Cine este cel care întunecă planul
prin cuvinte fără sens?#38,2 Lit.: „fără știință”.
3Încinge-ți coapsele#38,3 Gestul presupune ridicarea hainelor și strângerea centurii pentru a se pregăti de luptă. ca un viteaz!
Eu te voi întreba,
iar tu mă vei face să știu#38,3 Întrebarea introductivă din Iob 38,2-3 rezumă situația și plasează personajele la locul lor. Dumnezeu nu răspunde întrebărilor iritante ale lui Iob, nu condamnă, nu aprobă, nu vorbește despre cazul personal al celui suferind: pur și simplu îl ignoră. Dumnezeu inversează părțile. El îl pune în încurcătură pe om cu aceleași întrebări, pentru a-l face pe Iob să înțeleagă incompetența absolută a omului înaintea misterului infinit al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu e de apărat, nu e de discutat, ci pur și simplu este de acceptat în tăcere și adorație..
4Unde erai#38,4 Întrebare ironică. Iob nu e nici veșnic, nici atotștiutor. S-a comportat ca o ființă divină, dotată cu puterea de a crea, uitând că este un om slab, conștient de limitele unei înțelepciuni care are drept scop favorizarea fericirii pământești și armonia socială.
când am întemeiat pământul?
Fă-mi cunoscut dacă știi!#38,4 Lit.: „dacă cunoști priceperea”.
5Cine a pus dimensiunile sale, știi?
Sau cine a întins peste el funia?
6Pe ce sunt fixate temeliile sale
sau cine i-a stabilit piatra unghiulară
7când cântau împreună stelele
de dimineață
și strigau de bucurie
toți fiii lui Dumnezeu?#38,7 Sunt membrii curții cerești, în special îngerii.
8Cine a închis marea cu porți
când, țâșnind, a ieșit din pântece#38,8 Este abisul cel mare al haosului primordial. Sunt aplicate două imagini pentru mare: aceea a copilului care iese din sânul matern și aceea a inundației care trebuie controlată. Oceanul, considerat deseori ca un dragon mitologic, apare aici ca un nou-născut fără apărare.,
9când i-am pus norul ca haină
și bezna, ca scutec?
10Atunci i-am impus un hotar
și am pus legături și porți.
11Și am spus:
«Până aici să vii, și nu mai departe,
și aici să se oprească#38,11 Lit.: „să pui, să fixezi”. Marea agitată se oprește întotdeauna la aceleași maluri. Evreii credeau că o poruncă a Domnului le-ar interzice să reacopere pământul. Paradoxul este că nisipul frânează valurile mării. valurile tale semețe!».
12Din zilele tale, ai poruncit tu dimineții
și ai făcut cunoscut amurgului
locul său,
13ca să apuce marginile pământului
și să-i scuture#38,13 Pământul este comparat cu o învelitoare care se scutură pentru a îndepărta paraziții. pe cei vinovați de pe el?
14[Pământul] se transformă ca lutul sub pecete
și stă ca o haină.
15Vinovaților le este refuzată lumina lor
și brațul înălțat este frânt.
16Ai ajuns tu la izvoarele mării
și ai umblat să cercetezi abisul?
17Ți s-au descoperit ție porțile morții#38,17 Expresie obișnuită pentru a desemna locuința morților, adică Șeòlul (Is 38,10; Ps 9,14; 107,18 ).
și ai văzut porțile [locului] umbrei morții?
18Ai ajuns tu cu priceperea
până la lățimile pământului?
Fă cunoscut dacă știi toate acestea!
Fenomenele atmosferice
19Care este drumul spre locuința lumini#38,19 Lumina este personificată ca ființă distinctă de soare. În fiecare seară se întoarce la locuința ei, făcând loc întunericului.
și întunericul unde-și are locul,
20ca să le duci la hotarele lor
și să pricepi cărările casei lor?
21Tu știi, căci atunci erai născut
și numărul zilelor tale este mare.
22Ai ajuns tu la vistieriile#38,22 Zăpada și grindina sunt imaginate ca fiind depozitate în magazii situate deasupra firmamentului. zăpezii
și ai văzut tu vistieriile grindinei,
23pe care le țin pentru timpul strâmtorării,
pentru ziua bătăliei și a luptei?
24Care este calea pe care se împarte lumina
și cea pe care se împrăștie vântul
din răsărit peste pământ?
25Cine a săpat canalul pentru șuvoi
și calea pentru fulgerele tunetelor,
26ca să plouă pe pământul fără oameni,
în pustiul unde nu este niciun om#38,26 Iob 38,26-27 subliniază gratuitatea lucrărilor lui Dumnezeu sau, mai bine-zis, grija lui Dumnezeu față de ființele diferite de om.;
27ca să sature [ținutul] devastat și dezolat
și să facă să răsară și să crească#38,27 Lit.: „iarbă care iese”. iarbă?
28Este pentru ploaie un părinte?
Cine dă naștere picăturilor de rouă?
29Din al cui sân iese gheața
și cine dă naștere brumei din cer?
30Apele devin#38,30 Lit.: „se ascund în piatră”. ca piatra
și suprafața abisului se prinde [ca gheața].
31Poți tu să întărești legăturile Pleiadelor
sau să deschizi corzile Orionului?
32Faci tu să iasă constelațiile la timpul lor
și călăuzești tu Ursa Mare cu aștrii#38,32 Lit.: „cu fiii săi”. Ar putea să se refere la constelația Ursei Mici. ei?
33Cunoști tu legile cerurilor
și stabilești tu rolul lor pe pământ?#38,33 Cei din vechime credeau că stelele din constelațiile cerului puteau să acționeze asupra anotimpurilor și să garanteze ploile torențiale.
34Poți tu să-ți înalți glasul până la nori
ca să acoperi mulțimea de ape?
35Poți tu să trimiți fulgere
ca ele să meargă și să-ți spună:
«Iată-ne!»?
36Cine a stabilit în rărunchi înțelepciunea
sau cine a dat cugetului pricepere?
37Cine numără norii cu înțelepciune
și face să stea burdufurile cerului
38când praful se topește în noroi
și brazdele se unesc?
Regnul animal
39Vânezi tu prada pentru leoaică
și satisfaci#38,39 Lit.: „umpli”. cu animale leii tineri
40când stau ghemuiți în vizuina lor,
când stau la pândă în culcuș?#38,40 Lit.: „în colibă”.
41Cine stabilește pentru corb proviziile
când puii lui strigă către
Dumnezeu, rătăcind fără hrană? #9,17; 40,6 #42,3 #34,35; 35,16 #40,7 #15,7; 26,7 #Zah 1,16; 2,5; Ier 31,38-39; Ap 11,1-2 #9,6; 1Sam 2,8; Ps 104,5; 118,22 #Bar 3,34-35; Zah 4,7; Est 3,10 #7,12 #Ps 104,9; Prov 8,29 #Ps 74,16 #24,17 #Ps 9,14; 107,18; Înț 16,13; Is 38,10 #10,21 #38,4 #14,1 #37,6; Ex 9,18-26; Os 10,11; Is 28,17; 30,30 #Ex 14,21; Ps 48,8 #36,27 #37,10 #9,9; Am 5,8 #Mt 6,10 #1Rg 17,1 #Bar 3,35 #4,10-11; Ps 104,21; 145,15 #Ps 147,9; Mt 6,26
Selectat acum:
Iob 38: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași