Ioan 12:1-27
Ioan 12:1-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isus a venit în Betania cu șase zile înainte de sărbătoarea Paștelor. Acolo era Lazăr care fusese mort și pe care îl înviase. I-au pregătit o cină. Marta era aceea care îi servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. Maria a luat aproximativ o jumătate de litru de ulei parfumat curat făcut din nard, a uns picioarele lui Isus cu el și I le-a șters cu părul ei. Apoi mirosul acelui parfum s-a răspândit în toată casa. Unul dintre discipolii Lui, numit Iuda iscarioteanul – fiul lui Simon – care urma să Îl trădeze, a zis: „De ce nu s-a vândut acest ulei parfumat cu trei sute de dinari, pentru a da apoi săracilor banii obținuți astfel?” El a vorbit așa nu pentru că îngrijea de săraci, ci pentru că era un hoț. Fiind el cel care ținea punga, lua (pentru el) ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru ziua înmormântări Mele. Pe săraci îi aveți permanent cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți mereu.” Mulți iudei au auzit că Isus era în Betania; și au venit acolo nu doar pentru El, ci mai ales ca să îl vadă și pe Lazăr pe care îl înviase. Liderii preoților au decis să îl omoare și pe Lazăr, pentru că din cauza lui, mulți plecau de la ei și credeau în Isus. A doua zi, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, o mare mulțime de participanți la sărbătoare, a luat ramuri de palmier și L-a întâmpinat, strigând: „Osana! Cel care vine în numele lui Iahve – Regele lui Israel! El este binecuvântat!” Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, exact cum este scris: „Nu vă temeți, locuitori ai Sionului, pentru că Regele vostru vine călare pe un măgăruș.” Discipolii Lui nu au înțeles aceste lucruri de la început; dar după ce a fost glorificat Isus, și-au amintit că ele se întâmplaseră în prezența lor exact cum fuseseră scrise (anticipat) cu privire la El. Toți cei care fuseseră împreună cu Isus când îl chemase pe Lazăr din mormânt înviindu-l, vorbeau despre El. Iar mulțimea de oameni venise să Îl întâmpine pentru că auzise despre această minune. Fariseii au zis: „Să știți că planul nostru nu va avea rezultatul pe care îl așteptam. Observăm că lumea se duce după El!” Erau niște greci care veniseră să participe la sărbătoare. Ei s-au apropiat de Filip care provenea din Betsaida, o localitate inclusă în provincia Galileea. Rugându-l, i-au zis: „Domnule, dorim să Îl vedem pe Isus.” Filip s-a dus și a vorbit cu Andrei; apoi Andrei și Filip au discutat cu Isus. Răspunzându-le, Isus le-a zis: „A venit timpul în care Fiul Omului să fie glorificat. Vă asigur că dacă bobul de grâu care a intrat în pământ nu moare, rămâne singur. Dar dacă moare, va produce o bogată recoltă. Cine își iubește viața, o va pierde; dar cine își urăște viața în această lume, o va păstra pentru eternitate. Dacă Îmi slujește cineva, (trebuie) să Mă urmeze. Și slujitorul Meu va fi acolo unde sunt Eu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va onora! Acum inima Mea este tulburată. Și oare ce voi zice – «Tată, scapă-Mă de aceste momente»? Dar am ajuns până aici tocmai pentru a trece prin ele!
Ioan 12:1-27 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Cu şase zile înainte de Paşte, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care Iisus îl înviase din morţi. I-au făcut acolo o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. Atunci Maria, luând o litră de parfum de nard, de mare preţ, I-a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasma parfumului. Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care avea să-L trădeze, a spus: „De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, iar banii să fie daţi săracilor?” Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea. Iisus a spus: „Las-o, fiindcă ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.” O mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi s-au dus nu numai pentru Iisus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Marii preoţi au hotărât să îl omoare şi pe Lazăr, pentru că din cauza Lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus. În ziua următoare mulţimea cea mare care venise la sărbătoare, când a auzit că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de palmier, au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat e cel care vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel! Iisus a găsit un măgăruş şi s-a suit pe el, după cum stă scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei! Ucenicii Lui nu au înţeles la început, dar când Iisus a fost preamărit, atunci şi-au adus aminte că acestea au fost scrise despre El şi că acestea au fost făcute pentru El. Aşadar, mulţimea care era cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie. De aceea I-a ieşit în întâmpinare mulţimea, pentru că auziseră că făcuse acest semn. Fariseii au zis între ei: „Vedeţi că nu izbândiţi nimic? Iată că lumea a mers după El!” Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi greci. Aceştia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-L vedem pe Iisus.” Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au venit la Iisus. Iisus le-a răspuns: „A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului. Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta şi-o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi spune? Tată, scapă-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta.
Ioan 12:1-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci Isus, cu șase zile înainte de paște, a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort, pe care îl înviase dintre morți. Acolo i-au făcut o cină și Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el. Atunci Maria a luat o jumătate de litru de parfum de nard curat, foarte scump, și a uns picioarele lui Isus și i-a șters picioarele cu părul ei; și casa a fost umplută de aroma parfumului. Atunci unul dintre discipolii săi, Iuda Iscariot, al lui Simon, care avea să îl trădeze, a spus: De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari și să fie dați săracilor? Dar spunea aceasta, nu pentru că îi păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și avea punga și purta ceea ce se punea în ea. Atunci Isus a spus: Las-o în pace; pentru ziua înmormântării mele l-a ținut. Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. Așadar, o mare mulțime dintre iudei au știut că el este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să îl vadă și pe Lazăr, pe care îl înviase dintre morți. Dar preoții de seamă s-au sfătuit să îl ucidă și pe Lazăr, Pentru că din cauza lui, mulți dintre iudei plecau și credeau în Isus. În ziua următoare o mare mulțime de oameni care veniseră pentru sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de palmieri și au ieșit pentru a-l întâmpina, și strigau: Osana! Binecuvântat este Împăratul lui Israel ce vine în numele Domnului! Și Isus, găsind un măgăruș, s-a așezat pe el, după cum este scris: Nu te teme, fiica Sionului, iată, Împăratul tău vine, șezând pe mânzul unei măgărițe. Și discipolii lui nu au înțeles acestea la început; dar după ce Isus a fost glorificat, atunci și-au amintit că acestea au fost scrise despre el, și că ei îi făcuseră aceste lucruri. Atunci mulțimea ce a fost cu el, a adus mărturie că el a chemat pe Lazăr afară din mormânt și l-a înviat dintre morți. Din această cauză mulțimea l-a și întâmpinat, pentru că a auzit că el făcuse acest miracol. De aceea fariseii au spus între ei: Nu pricepeți că nu câștigați nimic? Iată, lumea s-a dus după el. Și erau anumiți greci printre cei ce urcau ca să se închine la sărbătoare; Aceștia au venit de aceea la Filip, care era din Betsaida Galileii și l-au rugat, spunând: Domnule, dorim să vedem pe Isus. Filip a venit și i-a spus lui Andrei; și apoi Andrei și Filip i-au spus lui Isus. Iar Isus le-a răspuns, zicând: A sosit timpul ca Fiul omului să fie glorificat. Adevărat, adevărat vă spun: Dacă grăuntele de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. Cel ce își iubește viața și-o va pierde; și cel ce își urăște viața în această lume și-o va păstra pentru viață eternă. Dacă îmi servește cineva, să mă urmeze; și unde sunt eu, acolo va fi și servitorul meu; dacă îmi servește cineva, Tatăl meu îl va onora. Acum sufletul meu este tulburat; și ce voi spune? Tată, salvează-mă din această oră; dar din această cauză am venit la această oră.
Ioan 12:1-27 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, [care fusese mort și] pe care El îl înviase din morți. Acolo, I‑au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce stăteau la masă cu El. Maria a luat o litră de mir de nard curat, de mare preț, I‑a uns picioarele lui Isus și I le‑a șters cu părul ei; și s‑a umplut casa de mireasma mirului. Unul dintre ucenicii Lui, Iuda Iscariotul, fiul lui Simon, care avea să‑L vândă, a zis: „De ce nu s‑a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de săraci, ci pentru că era hoț și, ca unul care ținea punga, lua din ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Las‑o în pace, căci ea l‑a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.” O mare mulțime de iudei a aflat că Isus este acolo și a venit nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care‑l înviase din morți. Preoții de seamă au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus. A doua zi, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de palmier și I‑a ieșit în întâmpinare, strigând: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Regele lui Israel! Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: Nu te teme, fiica Sionului; iată, Regele tău vine, călare pe mânzul unei măgărițe. Ucenicii Lui n‑au înțeles acestea la început, dar, când a fost proslăvit Isus, și‑au adus aminte că acestea erau scrise despre El și că se împliniseră cu privire la El. Mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase din morți mărturisea despre El. De aceea I‑a și venit în întâmpinare mulțimea: pentru că auzise că făcuse acest semn. Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți?! Nu vă alegeți cu nimic! Iată, lumea se duce după el!” Erau și greci printre cei care se suiseră să se închine la sărbătoare. Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, am vrea să‑L vedem pe Isus.” Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus. Drept răspuns, Isus le‑a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat vă spun: dacă bobul de grâu care a căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod. Cine își iubește viața o va pierde, și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum, sufletul Meu este tulburat . Și ce voi zice: «Tată, izbăvește‑Mă din ceasul acesta»? Dar tocmai de aceea am ajuns până în ceasul acesta!
Ioan 12:1-27 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din morți. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El. Maria a luat o litră de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?” – Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea. – Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele! Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.” O mare mulțime de iudei au aflat că Isus era în Betania și au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să-l vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. Preoții cei mai de seamă au hotărât să-l omoare și pe Lazăr, căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus. A doua zi o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe.” – Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri de la început, dar după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El. – Toți cei ce fuseseră împreună cu Isus când îl chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morți mărturiseau despre El. Și norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic: iată că lumea se duce după El!” Niște greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, l-au rugat și i-au zis: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.” Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip I-au spus lui Isus. Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod! Cine își iubește viața o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice? «Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta»? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
Ioan 12:1-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isus a venit în Betania cu șase zile înainte de sărbătoarea Paștelor. Acolo era Lazăr care fusese mort și pe care îl înviase. I-au pregătit o cină. Marta era aceea care îi servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. Maria a luat aproximativ o jumătate de litru de ulei parfumat curat făcut din nard, a uns picioarele lui Isus cu el și I le-a șters cu părul ei. Apoi mirosul acelui parfum s-a răspândit în toată casa. Unul dintre discipolii Lui, numit Iuda iscarioteanul – fiul lui Simon – care urma să Îl trădeze, a zis: „De ce nu s-a vândut acest ulei parfumat cu trei sute de dinari, pentru a da apoi săracilor banii obținuți astfel?” El a vorbit așa nu pentru că îngrijea de săraci, ci pentru că era un hoț. Fiind el cel care ținea punga, lua (pentru el) ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru ziua înmormântări Mele. Pe săraci îi aveți permanent cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți mereu.” Mulți iudei au auzit că Isus era în Betania; și au venit acolo nu doar pentru El, ci mai ales ca să îl vadă și pe Lazăr pe care îl înviase. Liderii preoților au decis să îl omoare și pe Lazăr, pentru că din cauza lui, mulți plecau de la ei și credeau în Isus. A doua zi, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, o mare mulțime de participanți la sărbătoare, a luat ramuri de palmier și L-a întâmpinat, strigând: „Osana! Cel care vine în numele lui Iahve – Regele lui Israel! El este binecuvântat!” Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, exact cum este scris: „Nu vă temeți, locuitori ai Sionului, pentru că Regele vostru vine călare pe un măgăruș.” Discipolii Lui nu au înțeles aceste lucruri de la început; dar după ce a fost glorificat Isus, și-au amintit că ele se întâmplaseră în prezența lor exact cum fuseseră scrise (anticipat) cu privire la El. Toți cei care fuseseră împreună cu Isus când îl chemase pe Lazăr din mormânt înviindu-l, vorbeau despre El. Iar mulțimea de oameni venise să Îl întâmpine pentru că auzise despre această minune. Fariseii au zis: „Să știți că planul nostru nu va avea rezultatul pe care îl așteptam. Observăm că lumea se duce după El!” Erau niște greci care veniseră să participe la sărbătoare. Ei s-au apropiat de Filip care provenea din Betsaida, o localitate inclusă în provincia Galileea. Rugându-l, i-au zis: „Domnule, dorim să Îl vedem pe Isus.” Filip s-a dus și a vorbit cu Andrei; apoi Andrei și Filip au discutat cu Isus. Răspunzându-le, Isus le-a zis: „A venit timpul în care Fiul Omului să fie glorificat. Vă asigur că dacă bobul de grâu care a intrat în pământ nu moare, rămâne singur. Dar dacă moare, va produce o bogată recoltă. Cine își iubește viața, o va pierde; dar cine își urăște viața în această lume, o va păstra pentru eternitate. Dacă Îmi slujește cineva, (trebuie) să Mă urmeze. Și slujitorul Meu va fi acolo unde sunt Eu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va onora! Acum inima Mea este tulburată. Și oare ce voi zice – «Tată, scapă-Mă de aceste momente»? Dar am ajuns până aici tocmai pentru a trece prin ele!
Ioan 12:1-27 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Doar șase zile-i despărțea, De Paști, când, în Betania, La Lazăr – cel ce-a fost trezit, Din moarte – Domnul a venit. În casă, cina-L aștepta; Cu El, Lazăr – la masă – sta, Iar Marta Îi slujea. Maria A părăsit bucătăria, Lăsând, pe Marta, tot; s-a dus Și mir de nard, scump, a adus. Cu litru-acel de mir curat, Ea, pe picioare, L-a spălat, Pe Domnul. Casa s-a umplut, De un miros, foarte plăcut, De mir. Maria s-a plecat Și, cu al ei păr, I-a uscat Picioarele. Când a văzut, Gestul pe care l-a făcut Femeia, Iuda, cel numit Iscarioteanul – cel menit Să-L vândă – al lui Simon fiu, Zise, îndată, grijuliu: „Oare de ce, nu s-a putut, Ca mirul să se fi vândut – Măcar cu trei sute de lei – Și-apoi, să dăm banii acei, Săracilor?” El a vorbit Așa, nu că s-ar fi gândit La cei săraci, dar el ținea Punga și, tot ce se punea În ea, în mâna-i a intrat. Domnul Iisus a cuvântat: „Lăsați-o dar, fiindcă ea, Pentru îngropăciunea Mea, Mirul acesta, l-a ținut. Pe cei săraci, voi i-ați avut Mereu alături – și-i aveți. Pe Mine, însă, nu puteți Cu voi, mereu, a Mă avea.” Că este în Betania Iisus, aflară mulți Iudei. În număr mare, au mers ei, Acolo, nu doar pentru El, Ci pentru Lazăr mai mult – cel Care, din morți, a înviat. Când marii preoți au aflat De Lazăr, au și hotărât Că și el trebuie-omorât, Pentru că, din a lui pricină, La ei, mulți n-au mai vrut să vină, Ci – cu mai mult drag – ei s-au dus, Sfârșind a crede în Iisus. A doua zi, o gloată care Era la praznicul cel mare, Când auzit-a că Iisus, Către Ierusalim, S-a dus, A luat ramuri de finic Și-a alergat – mare și mic, Tânăr, bătrân – vrând fiecare, Să-I iasă în întâmpinare. „Osana! Binecuvântat E-al lui Israel Împărat!” – Strigau toți, la vederea Lui. „Cel ce-n Numele Domnului, Acuma, ni s-a arătat, Să fie binecuvântat!” Un măgăruș, găsi Iisus, Și-a-ncălecat, precum s-a spus: „Fiica Sionului n-ai teamă, Când Împăratul tău te cheamă. Pe-al măgăriței mânz, la tine, Călare – El – acuma, vine.” Discipolii n-au priceput Acestea, de la început, Dar după ce-a fost proslăvit Iisus, cu toți și-au amintit Că, despre El, toate-au fost scrise Și că – de fapt – se-nfăptuise Totul, precum s-a prorocit. Acei care L-au însoțit Când, din mormânt, El l-a chemat, Pe Lazăr și l-a înviat, Mărturiseau, acum, de El. Cu-atât mai mult, norodu-acel Ieși-n a Lui întâmpinare, Cuprins de o uimire mare. Văzând acestea, între ei, Vorbiră câțiva Farisei. „N-aveți câștig, de nici un fel, Căci lumea merge după El.” Acolo-au fost niște Greci care, La praznicul acela mare, Ce la Ierusalim se ține, Obișnuiau să se închine. De Filip – cel ce se trăgea Din Betsaida-n Galileea – Grecii acei se-apropiară Și, cu căldură, îl rugară: „Doamne, am vrea, ca pe Iisus, Să Îl vedem.” Filip s-a dus, Ca să vorbească, cu Andrei; S-au sfătuit, iar apoi, ei Au mers să-I spună, lui Iisus. Acesta, drept răspuns, a spus: „Iată că ceasul a sosit, Când Fiul fi-va proslăvit. Aflați căci, cu adevărat, Grăuntele de grâu picat, În brazdă, de nu va pieri, Singur va fi; de va muri, Roadă bogată, dobândește. Cel care, viața, își iubește, O să și-o piardă; dar cel care Viața-și urăște-n lume, are S-o capete, căci va să-i fie, Viața, dată, pe veșnicie. Acum, să vă mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, Să Mă urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va. E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, Mă izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!
Ioan 12:1-27 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betánia, unde era Lazăr pe care Isus îl înviase din morți. Au făcut acolo pentru el un ospăț; Márta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și i le-a șters cu părul ei. Și casa s-a umplut cu parfumul miresmei. Iúda Iscarióteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze –, a spus: „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinári și să se dea săracilor?”. Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoț: întrucât el ținea punga cu bani, fura [din] ce se punea în ea. Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi; pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna”. Atunci o mare mulțime dintre iudei a aflat că este acolo și a venit nu numai datorită lui Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morți. Arhiereii voiau să-l ucidă și pe Lazăr, pentru că mulți iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus. În ziua următoare, mulțimea numeroasă care venise pentru sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalím, a luat ramuri de palmier, a ieșit în întâmpinarea lui și striga: „Osana! Binecuvântat cel care vine în numele Domnului, regele lui Israél!”. Isus, găsind un măgăruș, s-a așezat pe el, după cum este scris: „Nu te teme, fiică a Siónului, iată, regele tău vine așezat pe un mânz de măgar!”. La început, discipolii lui n-au înțeles acestea, însă când Isus a fost glorificat, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise despre el și că au făcut acestea pentru el. Așadar, mulțimea, care fusese cu el când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți, dădea mărturie. De aceea i-a ieșit mulțimea în întâmpinare, pentru că a auzit că el a făcut semnul acesta. Atunci, fariseii au zis unii către alții: „Vedeți că nu reușiți nimic! Iată, lumea s-a dus după el!”. Printre cei care au urcat să se prosterne de sărbători erau unii greci. Aceștia s-au apropiat de Fílip, cel care era din Betsáida Galiléii, și l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”. Fílip s-a dus și i-a spus lui Andrei, iar Andrei și Fílip au venit și i-au spus lui Isus. Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine își iubește viața o va pierde; cine își urăște viața în lumea aceasta o păstrează pentru viața veșnică. Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi și cel care mă slujește. Dacă îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul meu este tulburat și ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta.
Ioan 12:1-27 Noua Traducere Românească (NTR)
Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu El. Maria a luat o litră de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis: ‒ De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor? Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea. Atunci Isus a zis: ‒ Las-o, fiindcă l-a păstrat pentru ziua înmormântării Mele. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți. Prin urmare, conducătorii preoților s-au hotărât să-l omoare și pe Lazăr, pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus. În ziua următoare, mulțimea cea mare, care venise la sărbătoare, auzind că vine Isus la Ierusalim, a luat ramuri de palmier și I-a ieșit în întâmpinare. Ei strigau: „Osana!“ „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“ „Binecuvântat este Împăratul lui Israel!“. Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris: „Nu te teme, fiică a Sionului! Iată că Împăratul tău vine, călare pe mânzul unei măgărițe“. Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost glorificat, și-au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le-au împlinit cu privire la El. Astfel, mulțimea, care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. Mulțimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“. Printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine, erau și niște greci. Aceștia s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l-au rugat, zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“. Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s-au dus și I-au spus lui Isus. Isus le-a răspuns, zicând: ‒ A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. Cel ce-și iubește viața o va pierde, dar cel ce-și urăște viața, în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl îl va onora. Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce-ar trebui să spun? „Tată, salvează-Mă din ceasul acesta?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta!
Ioan 12:1-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din morți. Acolo, I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.” O mare mulțime de iudei au aflat că Isus era în Betania și au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. Preoții cei mai de seamă au hotărât să omoare și pe Lazăr, căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus. A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe.” Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El. Toți cei ce fuseseră împreună cu Isus când chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morți mărturiseau despre El. Și norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic. Iată că lumea se duce după El!” Niște greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Isus. Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: ‘Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!