Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betánia, unde era Lazăr pe care Isus îl înviase din morți. Au făcut acolo pentru el un ospăț; Márta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și i le-a șters cu părul ei. Și casa s-a umplut cu parfumul miresmei. Iúda Iscarióteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze –, a spus: „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinári și să se dea săracilor?”. Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoț: întrucât el ținea punga cu bani, fura [din] ce se punea în ea. Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi; pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna”.
Atunci o mare mulțime dintre iudei a aflat că este acolo și a venit nu numai datorită lui Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morți. Arhiereii voiau să-l ucidă și pe Lazăr, pentru că mulți iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.
În ziua următoare, mulțimea numeroasă care venise pentru sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalím, a luat ramuri de palmier, a ieșit în întâmpinarea lui și striga:
„Osana!
Binecuvântat cel care vine
în numele Domnului,
regele lui Israél!”.
Isus, găsind un măgăruș,
s-a așezat pe el, după cum este scris:
„Nu te teme, fiică a Siónului,
iată, regele tău vine
așezat pe un mânz de măgar!”.
La început, discipolii lui n-au înțeles acestea, însă când Isus a fost glorificat, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise despre el și că au făcut acestea pentru el. Așadar, mulțimea, care fusese cu el când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți, dădea mărturie. De aceea i-a ieșit mulțimea în întâmpinare, pentru că a auzit că el a făcut semnul acesta. Atunci, fariseii au zis unii către alții: „Vedeți că nu reușiți nimic! Iată, lumea s-a dus după el!”.
Printre cei care au urcat să se prosterne de sărbători erau unii greci. Aceștia s-au apropiat de Fílip, cel care era din Betsáida Galiléii, și l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”. Fílip s-a dus și i-a spus lui Andrei, iar Andrei și Fílip au venit și i-au spus lui Isus. Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine își iubește viața o va pierde; cine își urăște viața în lumea aceasta o păstrează pentru viața veșnică. Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi și cel care mă slujește. Dacă îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
Acum sufletul meu este tulburat și ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta.