Ioan 12
12
1Atunci Isus, cu șase zile înainte de paște, a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort, pe care îl înviase dintre morți.
2Acolo i-au făcut o cină și Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el.
3Atunci Maria a luat o jumătate de litru de parfum de nard curat, foarte scump, și a uns picioarele lui Isus și i-a șters picioarele cu părul ei; și casa a fost umplută de aroma parfumului.
4Atunci unul dintre discipolii săi, Iuda Iscariot, al lui Simon, care avea să îl trădeze, a spus:
5De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari și să fie dați săracilor?
6Dar spunea aceasta, nu pentru că îi păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și avea punga și purta ceea ce se punea în ea.
7Atunci Isus a spus: Las-o în pace; pentru ziua înmormântării mele l-a ținut.
8Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
9Așadar, o mare mulțime dintre iudei au știut că el este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să îl vadă și pe Lazăr, pe care îl înviase dintre morți.
10Dar preoții de seamă s-au sfătuit să îl ucidă și pe Lazăr,
11Pentru că din cauza lui, mulți dintre iudei plecau și credeau în Isus.
12În ziua următoare o mare mulțime de oameni care veniseră pentru sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim,
13Au luat ramuri de palmieri și au ieșit pentru a-l întâmpina, și strigau: Osana! Binecuvântat este Împăratul lui Israel ce vine în numele Domnului!
14Și Isus, găsind un măgăruș, s-a așezat pe el, după cum este scris:
15Nu te teme, fiica Sionului, iată, Împăratul tău vine, șezând pe mânzul unei măgărițe.
16Și discipolii lui nu au înțeles acestea la început; dar după ce Isus a fost glorificat, atunci și-au amintit că acestea au fost scrise despre el, și că ei îi făcuseră aceste lucruri.
17Atunci mulțimea ce a fost cu el, a adus mărturie că el a chemat pe Lazăr afară din mormânt și l-a înviat dintre morți.
18Din această cauză mulțimea l-a și întâmpinat, pentru că a auzit că el făcuse acest miracol.
19De aceea fariseii au spus între ei: Nu pricepeți că nu câștigați nimic? Iată, lumea s-a dus după el.
20Și erau anumiți greci printre cei ce urcau ca să se închine la sărbătoare;
21Aceștia au venit de aceea la Filip, care era din Betsaida Galileii și l-au rugat, spunând: Domnule, dorim să vedem pe Isus.
22Filip a venit și i-a spus lui Andrei; și apoi Andrei și Filip i-au spus lui Isus.
23Iar Isus le-a răspuns, zicând: A sosit timpul ca Fiul omului să fie glorificat.
24Adevărat, adevărat vă spun: Dacă grăuntele de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
25Cel ce își iubește viața și-o va pierde; și cel ce își urăște viața în această lume și-o va păstra pentru viață eternă.
26Dacă îmi servește cineva, să mă urmeze; și unde sunt eu, acolo va fi și servitorul meu; dacă îmi servește cineva, Tatăl meu îl va onora.
27Acum sufletul meu este tulburat; și ce voi spune? Tată, salvează-mă din această oră; dar din această cauză am venit la această oră.
28Tată, glorifică numele tău. Atunci a venit o voce din cer, spunând: Deopotrivă l-am glorificat și îl voi glorifica din nou.
29De aceea mulțimea care stătea în picioare și care a auzit a spus: A tunat; alții au spus: Un înger i-a vorbit.
30Isus a răspuns și a zis: Vocea aceasta nu a venit din cauza mea, ci pentru voi.
31Acum este judecata acestei lumi; acum prințul acestei lumi va fi aruncat afară.
32Și eu, dacă voi fi ridicat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine.
33A spus aceasta, arătând cu ce moarte avea să moară.
34Mulțimea i-a răspuns: Noi am auzit din lege că Cristosul trăiește pentru totdeauna; și cum spui tu: Fiul omului trebuie să fie ridicat? Cine este acest Fiu al omului?
35Atunci Isus le-a spus: Încă puțin timp lumina este cu voi. Umblați cât aveți lumina, ca nu cumva să vină întunericul peste voi; fiindcă cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge.
36Cât aveți lumină, credeți în lumină, ca să fiți copii ai luminii. Isus a vorbit acestea și a plecat și s-a ascuns de ei.
37Dar deși el făcuse atâtea miracole în prezența lor, tot nu credeau în el;
38Ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul pe care l-a spus: Doamne, cine a crezut vestea noastră? Și cui i-a fost revelat brațul Domnului?
39Din această cauză nu puteau crede, pentru că Isaia a spus din nou:
40Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima; ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să îi vindec.
41Isaia a spus acestea când a văzut gloria lui și a vorbit despre el.
42Totuși, chiar dintre conducătorii mari, mulți au crezut în el; dar din cauza fariseilor nu îl mărturiseau, ca nu cumva să fie excluși din sinagogă:
43Fiindcă au iubit lauda oamenilor mai mult decât lauda lui Dumnezeu.
44Isus a strigat și a spus: Cel ce crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m-a trimis.
45Și cine mă vede, vede pe cel ce m-a trimis.
46Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine mă crede pe mine să nu trăiască în întuneric.
47Și dacă cineva aude cuvintele mele și nu crede, nu eu îl judec; fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să salvez lumea.
48Pe cel ce mă respinge și nu primește cuvintele mele, are cine să îl judece; cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi.
49Fiindcă eu nu am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care m-a trimis, mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.
50Și știu că porunca lui este viață veșnică; de aceea orice vorbesc eu, chiar așa cum Tatăl mi-a spus, așa vorbesc.
Selectat acum:
Ioan 12: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.
