Ioan 11:1-57
Ioan 11:1-57 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta. (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.) De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav. Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era; Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea. Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo? Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia. Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el. Acestea a spus Isus; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn. Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine. Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului. De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort. Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el. Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el. Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt. Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor. Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă. Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da. Isus i-a spus: Fratele tău va învia. Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi. Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi; Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta? Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume. Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă. Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el. Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo. Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat. Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi. Isus plângea. Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea! Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit? Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea. Isus a spus: Luați piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile. Isus i-a spus: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu? Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a spus: Tată, îți mulțumesc că m-ai auzit. Și eu am știut că totdeauna mă asculți; dar am spus aceasta din cauza mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis. Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară. Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și fața îi era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a spus: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Atunci mulți dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el. Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus cele ce a făcut Isus. Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat consiliul și au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole. Dacă îl lăsăm astfel în pace, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua deopotrivă și locul și națiunea. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu știți nimic, Nici nu gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea? Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru națiune; Și nu numai pentru acea națiune, ci și ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiți. De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a stat acolo cu discipolii săi. Iar paștele iudeilor era aproape, și mulți au urcat din țară la Ierusalim înainte de paște, ca să se purifice. Atunci ei îi căutau pe Isus și au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiți voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare? Acum deopotrivă preoții de seamă și fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă știe cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.
Ioan 11:1-57 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Exista un om bolnav, numit Lazăr din Betania – satul Mariei și al surorii ei, numită Marta. Maria era aceea care L-a uns pe Isus cu ulei parfumat și care I-a șters picioarele cu părul ei. Iar bolnavul Lazăr era fratele ei. Aceste surori au trimis pe cineva la Isus, să Îi spună: „Doamne, să știi că acela pe care Îl iubești, este bolnav.” Dar când a auzit vestea, Isus a zis: „Această boală nu este destinată să ducă (doar) la moarte, ci să demonstreze gloria lui Dumnezeu; pentru ca Fiul Omului să fie glorificat prin (ce se va întâmpla cu) ea.” Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai întârziat două zile în locul în care era. Apoi le-a zis discipolilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!” Discipolii I-au zis: „Învățătorule, cu puțin timp în urmă, iudeii intenționau să Te omoare cu pietre! În aceste condiții, Te (mai) întorci în Iudeea?” Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore ale zilei? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că lumina acestei lumi îl face să vadă pe unde merge. Dar dacă umblă noaptea, se împiedică, pentru că nu are lumina în el.” După aceste cuvinte, le-a zis: „Prietenul nostru, Lazăr, doarme; dar Mă duc să îl trezesc din somn.” Discipolii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, va deveni sănătos!” Isus îi anunțase astfel despre moartea lui; dar ei credeau că atunci când vorbise despre somn, Se referise la odihna organismului. Atunci le-a spus direct: „Lazăr a murit! Și Mă bucur că nu am fost acolo. S-a întâmplat așa pentru voi, ca să credeți. Dar acum trebuie să mergem la el.” Atunci Toma, numit și „Geamănul”, a zis: „Să mergem și noi să murim cu el!” Când a venit Isus, a fost informat că Lazăr fusese deja înmormântat de patru zile. Pentru că Betania era doar la aproximativ cincisprezece stadii distanță de Ierusalim, mulți iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, a plecat să îl întâmpine; iar Maria stătea în casă. Marta I-a zis: „Doamne, dacă erai aici, nu murea fratele meu! Dar știu că și acum, Dumnezeu Îți va da orice Îi vei cere.” Isus i-a zis: „Fratele tău va învia!” Marta I-a răspuns: „Desigur, știu că va învia în final, când va fi Învierea!” Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi acest lucru?” Ea I-a zis: „Da, Doamne, cred că Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume!” După ce a spus aceste cuvinte, s-a dus și a chemat-o în secret pe sora ei care se numea Maria; și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Cum a auzit această veste, Maria s-a ridicat repede și s-a dus la El. Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Când au văzut-o ridicându-se repede și plecând din casă, iudeii care veniseră la Maria să o consoleze, au mers după ea. Ei ziceau: „Se duce să plângă la mormânt.” Când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, Maria s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele meu.” Văzând-o cum plângea împreună cu iudeii care veniseră cu ea, Isus a fost impresionat și foarte afectat în spiritul Lui. Apoi a zis: „Unde l-ați pus?” Ei I-au răspuns: „Doamne, vino să vezi!” Isus plângea. Atunci iudeii au zis: „Acum se poate vedea cât de mult îl iubea!” Iar unii dintre ei au zis: „El care a dat orbului vederea, nu putea să salveze pe acest om de la moarte?” Isus a fost din nou profund impresionat și a plecat la mormânt. Acesta era într-o peșteră a cărei intrare fusese blocată cu o mare piatră. Isus a zis: „Dați piatra într-o parte!” Marta, sora celui mort, a zis: „Doamne, miroase rău, pentru că este mort de patru zile!” Isus i-a zis: „Nu ți-am spus (deja) că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” Atunci au luat piatra din fața grotei unde era mortul. Apoi Isus a privit spre cer și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți; dar am vorbit astfel pentru mulțimea de oameni care este în jurul Meu, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste cuvinte, a strigat: „Lazăr, vino afară!” Mortul a ieșit având mâinile și picioarele înfășurate cu pânză și cu fața înfășurată cu un prosop. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.” Când au văzut ce a făcut Isus, mulți dintre iudeii care veniseră la Maria, au crezut în El. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au relatat ce făcuse Isus. Atunci liderii preoților și fariseii au convocat Sanhedrinul și au zis: „Trebuie să găsim o rezolvare! Acest Om face multe minuni! Dacă Îl lăsăm să continue așa, toți vor crede în El; și vor veni apoi romanii care ne vor distruge atât locul nostru (de închinare), cât și poporul!” Unul dintre ei numit Caiafa care avea funcția de mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu știți nimic! Nu vă pare evident faptul că este în avantajul nostru să moară un singur om decât să fie distrus tot poporul?” Dar el nu a spus aceste cuvinte doar din proprie inițiativă; ci având funcția de mare preot în acel an, a făcut o prezicere asemănătoare profețiilor, afirmând că Isus va muri pentru popor. Și moartea Lui urma să fie benefică nu doar acelei națiuni, ci ea garanta posibilitatea unirii tuturor copiilor dispersați ai lui Dumnezeu într-un singur „Organism”. Din acea zi, au decis să Îl omoare (pe Isus). Acest fapt explică de ce Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo în zona deșertului, într-un oraș numit Efraim; și a rămas acolo împreună cu discipolii Săi. În scurt timp, iudeii sărbătoreau Paștele. Acela era momentul când mulți oameni veneau la Ierusalim ca să se purifice înaintea sărbătoririi Paștelor. Cei care Îl căutau pe Isus în Templu, vorbeau unii cu alții: „Ce credeți? Va participa la sărbătoare?” Iar liderii preoților și fariseii decretaseră un ordin prin care stabiliseră că oricine știa unde este Isus, era obligat să îi anunțe, pentru ca ei să Îl prindă.
Ioan 11:1-57 Noua Traducere Românească (NTR)
Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora acesteia, era bolnav. Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum și I-a șters picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubești este bolnav!“. Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea“. Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. Prin urmare, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era. După aceea, Isus le-a zis ucenicilor: ‒ Să ne ducem din nou în Iudeea! Ucenicii I-au răspuns: ‒ Rabbi , iudeii tocmai căutau să Te omoare cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo? Isus a răspuns: ‒ Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el. După ce a spus acestea, le-a zis: ‒ Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc. Ucenicii I-au zis: ‒ Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit. Atunci Isus le-a spus deschis: ‒ Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el! Atunci Toma, căruia i se zicea „Didymos“, le-a zis celorlalți ucenici: ‒ Să mergem și noi să murim împreună cu El! Când a sosit, Isus a aflat că Lazăr era deja în mormânt de patru zile. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie sufletește pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă ședea în casă. Marta I-a zis lui Isus: ‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar chiar și acum știu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da. Isus i-a zis: ‒ Fratele tău va învia. Marta I-a răspuns: ‒ Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă. Isus i-a zis: ‒ Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă moare. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta? Ea I-a răspuns: ‒ Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume. Și, zicând aceasta, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“. Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede și s-a dus la El. Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau sufletește, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: ‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duh și S-a tulburat. El a întrebat: ‒ Unde l-ați pus? Ei I-au răspuns: ‒ Doamne, vino și vezi! Isus plângea. Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“. Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“. Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia fusese pusă o piatră. Isus a zis: ‒ Dați piatra la o parte! Marta, sora celui mort, I-a zis: ‒ Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile! Isus i-a zis: ‒ Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu? Au dat deci piatra la o parte. Isus Și-a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat! Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta de dragul mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis“. După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“. Cel ce murise a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într-un ștergar. Isus le-a zis: ‒ Dezlegați-l și lăsați-l să meargă! Atunci, mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Isus, au crezut în El. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. Conducătorii preoților și fariseii au adunat Sinedriul și au zis: ‒ Ce facem? Omul Acesta face multe semne. Dacă-L lăsăm să continue așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici atât locul, cât și națiunea. Însă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: ‒ Voi nu știți nimic, nici nu vă gândiți că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor și să nu piară întreaga națiune. Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus urma să moară pentru popor, și nu numai pentru popor, ci și ca să-i adune într-un singur loc pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. Prin urmare, din ziua aceea s-au hotărât să-L omoare. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea deșertului, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo cu ucenicii. Paștele iudeilor era aproape și mulți din regiunea aceea se duceau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curățească. Ei Îl căutau pe Isus și își spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeți? Nu va veni deloc la sărbătoare?“. Dar conducătorii preoților și fariseii dăduseră porunci ca, dacă știe cineva unde este, să-i anunțe, astfel încât să-L poată aresta.
Ioan 11:1-57 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei și Lazăr cel bolnav era fratele ei. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.” Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.” „Învățătorule”, I-au zis ucenicii, „acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?” Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia, dar, dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el.” După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. Atunci, Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit. Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.” Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!” Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulți din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” Isus plângea. Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. „Dați piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.” Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. Atunci, preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.” Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. Paștele iudeilor erau aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. Ei căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?” Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.