Ioan 11:1-57

Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta. (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.) De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav. Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era; Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea. Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo? Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia. Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el. Acestea a spus Isus; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn. Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine. Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului. De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort. Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el. Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el. Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt. Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor. Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă. Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da. Isus i-a spus: Fratele tău va învia. Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi. Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi; Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta? Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume. Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă. Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el. Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo. Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat. Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi. Isus plângea. Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea! Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit? Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea. Isus a spus: Luați piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile. Isus i-a spus: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu? Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a spus: Tată, îți mulțumesc că m-ai auzit. Și eu am știut că totdeauna mă asculți; dar am spus aceasta din cauza mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis. Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară. Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și fața îi era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a spus: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Atunci mulți dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el. Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus cele ce a făcut Isus. Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat consiliul și au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole. Dacă îl lăsăm astfel în pace, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua deopotrivă și locul și națiunea. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu știți nimic, Nici nu gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea? Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru națiune; Și nu numai pentru acea națiune, ci și ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiți. De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a stat acolo cu discipolii săi. Iar paștele iudeilor era aproape, și mulți au urcat din țară la Ierusalim înainte de paște, ca să se purifice. Atunci ei îi căutau pe Isus și au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiți voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare? Acum deopotrivă preoții de seamă și fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă știe cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.