Judecătorii 19:11-30
Judecătorii 19:11-30 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și când erau lângă Iebus, ziua trecuse de mult; și servitorul a spus stăpânului său: Vino, te rog, să ne abatem în această cetate a iebusiților și să găzduim în ea. Și stăpânul său i-a spus: Nu ne vom abate pe aici în cetatea unui străin, care nu este a copiilor lui Israel; vom trece la Ghibea. Și a spus servitorului său: Vino și să ne apropiem de unul din aceste locuri pentru a găzdui toată noaptea în Ghibea, sau în Rama. Și au trecut și au mers pe calea lor; și soarele a apus asupra lor pe când erau lângă Ghibea, care aparține lui Beniamin. Și s-au abătut acolo, pentru a intra și a găzdui în Ghibea; și când a intrat, s-a așezat jos într-o stradă a cetății, fiindcă nimeni nu i-a primit în casa lui, ca să găzduiască. Și, iată, un om bătrân venea de la lucrul său de la câmp, seara, care era de asemenea din muntele Efraim, și el locuia temporar în Ghibea; dar oamenii locului erau beniamiți. Și când și-a ridicat ochii, a văzut pe bărbatul călător în strada cetății; și bătrânul a spus: Unde te duci și de unde vii? Iar el i-a spus: Noi trecem din Betleem-Iuda spre latura muntelui lui Efraim; de acolo sunt eu; și am mers la Betleem-Iuda, dar acum merg la casa DOMNULUI; și nu este nimeni să mă primească în casă. Noi avem deopotrivă paie și nutreț pentru măgarii noștri; și este pâine și vin de asemenea pentru mine și pentru roaba ta și pentru tânărul care este cu servitorii tăi, nu este lipsă de nimic. Și bătrânul a spus: Pace fie cu tine; totuși, să fie toate nevoile tale asupra mea; dar să nu rămâneți în stradă. Astfel l-a adus în casa lui și a dat nutreț măgarilor; și și-au spălat picioarele și au mâncat și au băut. Și pe când își veseleau inimile, iată, bărbații cetății, anumiți fii ai lui Belial, au înconjurat casa și au bătut la ușă; și au vorbit bătrânului, stăpânul casei, spunând: Scoate afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să îl cunoaștem. Și bărbatul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le-a spus: Nu, frații mei, nu, vă rog, nu vă purtați atât de stricat; văzând că acest bărbat a intrat în casa mea, nu faceți această nebunie. Iată, aici este fiica mea, o fecioară și concubina lui; pe ele le voi aduce acum afară, și umiliți-le și faceți cu ele ce vi se pare bine; dar acestui bărbat nu faceți un astfel de lucru nemernic. Dar bărbații nu au dorit să îi dea ascultare; astfel, bărbatul a luat pe concubina sa și a scos-o afară la ei; și ei au cunoscut-o și au abuzat-o toată noaptea până dimineața; și când se ivea dimineața, au lăsat-o să plece. Atunci femeia a venit către ziuă și a căzut la ușa casei omului, unde era domnul ei, până s-a luminat. Și domnul ei s-a ridicat dimineața și a deschis ușile casei și a ieșit afară să meargă pe calea sa; și, iată, femeia, concubina sa, era căzută la ușa casei și mâinile ei erau pe prag. Și el i-a spus: Sus și să mergem. Dar nimeni nu a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe un măgar și bărbatul s-a ridicat și s-a dus spre locul său. Și când a ajuns acasă, a luat un cuțit și a apucat pe concubina sa și a împărțit-o, după oasele ei, în douăsprezece bucăți și a trimis-o în toate ținuturile lui Israel. Și a fost astfel, că toți cei care au văzut au spus: Nu a mai fost o astfel de faptă și nici nu s-a mai văzut din ziua când copiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului până în ziua aceasta; gândiți-vă la aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți.
Judecătorii 19:11-30 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Când s‑au apropiat de Iebus, era spre seară. Slujitorul i‑a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne abatem din drum spre cetatea aceasta a iebusiților și să înnoptăm în ea!” Stăpânul său i‑a răspuns: „Nu putem să ne abatem din drum spre o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israel, ci vom merge până la Ghibea.” I‑a mai zis slujitorului său: „Haidem să ne apropiem de unul dintre locurile acestea, Ghibea sau Rama, și să înnoptăm acolo!” Au trecut de Iebus și au mers mai departe. Apunea soarele când au ajuns lângă Ghibea, care este a lui Beniamin. S‑au îndreptat într‑acolo, ca să se ducă să înnopteze în Ghibea. Levitul a intrat și s‑a așezat în piața cetății. Nu s‑a găsit nimeni care să‑i primească în casă pentru înnoptat. Și iată că un bătrân se întorcea seara de la muncile câmpului. (Omul acesta era din ținutul muntos al lui Efraim, locuia la Ghibea, însă oamenii locului erau beniamiți.) El a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i‑a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” El i‑a răspuns: „Călătorim din Betleemul lui Iuda până la marginea ținutului muntos al lui Efraim, de unde sunt. Am fost în Betleemul lui Iuda și acum mă duc la Casa DOMNULUI, dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. Avem însă și paie, și nutreț pentru măgarii noștri; avem de asemenea pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru slujitorul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Eu voi îngriji de toate nevoile tale, numai să nu înnoptezi în piață!” L‑a dus în casă și a dat nutreț la măgari. Ei și‑au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut. Pe când își veseleau inima, iată că oamenii din cetate, niște oameni de nimic, au înconjurat casa și au început să lovească în ușă. I‑au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate‑l pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem!” Stăpânul casei a ieșit la ei și le‑a zis: „Nu, fraților, vă rog, nu faceți o asemenea ticăloșie; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți mișelia aceasta! Iată‑le pe fiica mea fecioară și pe țiitoarea lui! Le voi aduce afară; necinstiți‑le pe ele și faceți‑le ce vă va plăcea! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită!” Însă oamenii aceia n‑au vrut să‑l asculte. Atunci, omul și‑a luat țiitoarea și le‑a adus‑o afară. Ei au necinstit‑o, au batjocorit‑o toată noaptea până dimineața și i‑au dat drumul în zorii zilei. Când se lumina de ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei, unde a rămas până la ziuă. Dimineața, bărbatul ei s‑a trezit, a deschis ușa casei și a ieșit ca să‑și vadă mai departe de drum. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, zăcea la ușa casei, cu mâinile pe prag. El i‑a zis: „Ridică‑te și haidem să mergem!” Dar n‑a primit niciun răspuns. Atunci, bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat de îndată spre casă. Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat‑o pe țiitoarea lui și a tăiat‑o bucată cu bucată în douăsprezece părți, pe care le‑a trimis în tot ținutul lui Israel. Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți‑vă și vorbiți!”
Judecătorii 19:11-30 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga i-a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a iebusiților și să rămânem în ea peste noapte!” Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de-ai lui Israel, ci să mergem până la Ghibea.” I-a mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, și să rămânem acolo peste noapte!” Au mers mai departe și apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. S-au îndreptat într-acolo, ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat și s-a oprit în piața cetății. Nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămână peste noapte. Și iată că un bătrân se întorcea seara de la munca câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea; și oamenii din locul acela erau beniamiți. El a ridicat ochii și l-a văzut pe călător în piața cetății. Și bătrânul i-a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda și mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda și acum mă duc la Casa Domnului. Dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. Avem însă paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămâi în piață peste noapte.” L-a dus în casa lui și le-a dat nutreț măgarilor. Călătorii și-au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut. Pe când se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, niște fii ai lui Belial, oameni stricați, au înconjurat casa, au bătut la poartă și i-au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate-l pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el!” Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți mișelia aceasta! Iată că am o fată fecioară și omul acesta are o țiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiți-le și faceți-le ce vă va plăcea! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită!” Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat țiitoarea și le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea și și-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineața, și i-au dat drumul când se lumina de ziuă. Către ziuă femeia aceasta a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei și a rămas acolo până la ziuă. Și dimineața bărbatul ei s-a sculat, a deschis ușa casei și a ieșit ca să-și urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, era întinsă la ușa casei, cu mâinile pe prag. El i-a zis: „Scoală-te și haidem să mergem!” Ea n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă. Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat-o pe țiitoarea lui și a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți, pe care le-a trimis în tot ținutul lui Israel. Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”
Judecătorii 19:11-30 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când erau aproape de Iebus, deja era târziu. Slujitorul i-a zis stăpânului lui: „Am putea să ne întoarcem în orașul acestor iebusiți, ca să dormim acolo la noapte!” Dar stăpânul lui i-a răspuns: „Nu ne întoarcem pentru un oraș străin, care nu are locuitori israelieni; ci vom merge până la Ghiva!” Slujitorul lui a mai spus: „Să încercăm să ne apropiem de una dintre aceste localități: de Ghiva sau de Rama!”. Astfel, ei au plecat mai departe. Când au ajuns aproape de Ghiva, care aparține teritoriului locuit de urmașii lui Beniamin, soarele apunea. S-au întors și au intrat în Ghiva, ca să rămână acolo în acea noapte. După ce au intrat, ei s-au oprit în piața orașului; dar nu a fost nimeni care să îi primească în casă și să îi găzduiască. Chiar atunci, seara, un bătrân se întorcea de la lucrul câmpului. Acel om era din zona muntoasă a teritoriului locuit de urmașii lui Efraim; dar locuia ca străin în Ghiva, deși oamenii din acest oraș erau beniamiți. Când a privit și l-a văzut pe acel călător stând în piața orașului, bătrânul i-a zis: „Unde mergi; și de unde vi?” El i-a răspuns: „Călătoresc din Betleemul care aparține urmașilor lui Iuda; și merg spre marginea zonei muntoase locuită de urmașii lui Efraim; pentru că de acolo provin eu! Mă dusesem până în Betleemul locuit de urmașii lui Iuda; iar acum merg la casa lui Iahve. Nu a existat nimeni care să mă primească în casa lui, deși avem paie și hrană pentru măgarii noștri. Avem și pâine împreună cu vin pentru mine, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Deci nu ne lipsește nimic!” Bătrânul i-a zis: „Fii liniștit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale. Numai să nu rămâi noaptea în piață!” I-a dus în casa lui și a dat mâncare măgarilor. După ce și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut. În timp ce ei erau veseli, niște oameni păcătoși dintre locuitorii orașului, au început să vină în jurul casei; și au bătut la ușa ei. L-au strigat pe bătrânul care era stăpânul casei; și i-au zis: „Scoate-l aici pe bărbatul care a intrat în casa ta; ca să îl cunoaștem întreținând relații sexuale cu el!” Bătrânul, care era stăpânul casei, a ieșit, a vorbit cu ei și le-a spus: „Fraților, vă rog să nu fiți așa răi. Acest om este oaspetele meu. Deci nu comiteți această faptă rușinoasă! Am o fiică virgină,; iar el are o concubină. Vi le voi aduce afară pe ele! Dezonorați-le și faceți-le ce vă va plăcea; dar nu comiteți un lucru atât de rușinos cu acest om!” Acei oameni nu au vrut să îl asculte. Atunci călătorul și-a luat concubina și le-a adus-o afară. Ei au dezonorat-o și au abuzat-o (sexual) toată noaptea, până dimineața. Apoi, când a început să se lumineze, au lăsat-o să plece. Atunci femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei. Ea a rămas acolo până când s-a luminat bine. Dimineața, stăpânul ei s-a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit, intenționând să își continue drumul. Atunci a observat că acolo era concubina lui. Ea stătea întinsă lângă ușa casei, cu mâinile pe prag. El i-a zis: „Ridică-te; și hai să mergem!” Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat spre casă. Când a ajuns la locuința lui, a luat un cuțit, și-a apucat concubina și a tăiat-o în douăsprezece bucăți. Apoi le-a trimis prin tot teritoriul locuit de urmașii lui Israel. Toți cei care au văzut acest lucru, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu am mai văzut ceva asemănător, de când au venit israelienii din Egipt și până astăzi! Fiți atenți la această faptă, discutați și spuneți ce trebuie făcut!”
Judecătorii 19:11-30 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Sluga, atunci, a glăsuit: „Iată că seara a sosit. Haidem la Iebusiți să stăm Și printre ei, să înnoptăm.” Stăpânul i-a răspuns apoi: „N-avem îngăduință noi, Ca să intrăm într-o cetate Care-i străină. Nu se poate Să poposim în locu-acel, Căci noi suntem din Israel. Mai bine, hai să ne grăbim, Și către Ghibea, să pornim.” El i-a mai zis slugii, apoi: „Spre Ghibea sau spre Rama, noi Va trebui să ne-ndreptăm, Ca să putem să înnoptăm. Ei, mai departe-apoi, s-au dus, Și-atunci când soarele-a apus, De Ghibea s-au apropiat, Cetatea care s-a aflat În Beniamin. Acolo-au vrut, Ca noaptea să-și fi petrecut. Levitu-n Ghibea a intrat Și în piață-apoi a stat, Dar nimenea nu s-a găsit Să le dea loc de găzduit. Nimeni nu i-a chemat la masă Și-apoi, să doarmă, în vreo casă. Tocmai atuncea se-ntorcea Un om cari, de la câmp, venea. Din Efraim, omul sosise Și pentru-o vreme locuise La Ghibea, printre cei ce sânt Pe al lui Beniamin pământ. Pe călător, el l-a văzut Că în piață a șezut Și-atuncea s-a apropiat De el, sfios, și l-a-ntrebat: „Spune-mi, te rog, de unde vii Și unde mergi?” „De vrei să știi, Tocmai din Betleem venim Și mergem către Efraim” – Zise Levitul, de îndat’. „Seara, pe drum, ne-a apucat Și văd că nimeni nu ne lasă Să trecem noaptea, în vreo casă. Mâine în zori, când ne trezim, Spre casa Domnului pornim. Nutreț și paie-avem cu noi, Pâine și vin avem apoi, Încât cu toții vom putea – Femeia, eu și sluga mea – Ca să mâncăm împărătește. Iată, nimic nu ne lipsește.” Omul a zis: „Îmi pare bine Și pacea, vreau, a fi cu tine! Orice nevoie vei avea, O iau pe cheltuiala mea, Numai să nu stai în piață Pân’ se va face dimineață.” La casa lui, el i-a chemat Și să-nnopteze, i-a lăsat. Nutreț a dat măgarilor Și apă călătorilor, Ca să se spele pe picioare, După o zi obositoare. Apoi, la masă au șezut Și au mâncat și au băut. La masă, erau toți, când iată, Casa a fost înconjurată, De niște oameni răi, stricați – Fii ai lui Belial chemați. În poarta casei, au bătut Și-apoi, îndată, i-au cerut, Stăpânului: „Ia seama bine! Scoate-l pe cel ce e cu tine, În uliță, să îl luăm, Cu el, să ne împreunăm!” Stăpânul casei a ieșit, În uliță, și le-a vorbit: „Vă rog – dragi frați – să vă feriți, Ca nu cumva să săvârșiți Așa un rău! Vedeți prea bine, Că omul a venit la mine. El, oaspete, are să-mi fie. Să nu faceți vreo mișelie! Mă ascultați dar: bunăoară, O fată am, care-i fecioară, Iar el o țiitoare are. Vi le dau vouă, după care Puteți ca să le necinstiți, Dar nu cumva să făptuiți Așa nelegiuire mare!” Ei nu-i dădură ascultare. Omul – pe țiitoarea lui – A dat-o-atunci, norodului Care afară s-a aflat. Tâlharii s-au împreunat, Cu ea, întreaga noapte-apoi. Femeia s-a întors ‘napoi, Abia în zori. Ea a venit Și-apoi, pe prag, s-a prăbușit, În fața casei unde-aflat Era, atunci, al ei bărbat. În zori, bărbatul a ieșit Afară, gata pregătit Să își urmeze a sa cale, Însă în fața ușii sale, Era chiar țiitoarea lui, Căzută-n fața pragului. Când, la pământ, ea se întinse, Pragul, în palme, îl cuprinse. Omul i-a zis: „Scoală acum, Și haide să pornim, la drum!” Nimic, femeia nu îi zise, Pentru că ea, de fapt, murise. Bărbatul ei a ridicat-o Și pe măgar, a așezat-o. În urmă, omul a pornit Spre casă, iar când a sosit, Pe țiitoare a luat-o Și cu cuțitul a tăiat-o În doisprezece părți. Astfel, El a trimis, în Israel – În fiecare seminție – Câte-o bucată, să se știe Ce mârșăvie s-a făcut. Aceia care au văzut Lucrul acest, au zis apoi: „Nicicând, nu s-a-ntâmplat la noi, Așa ceva. N-am auzit – De când Egiptu-am părăsit – În Israel ca să mai fie Așa o mare mârșăvie! Cu toți, aminte, să luați Și acest fapt să-l cercetați. Să mergem să ne sfătuim Și-o judecată să rostim!”
Judecătorii 19:11-30 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când s-au apropiat de Iebús, ziua era de mult trecută. Slujitorul i-a zis stăpânului său: „Să ne îndreptăm către această cetate a iebuséilor și să înnoptăm în ea!”. Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israél. Să trecem spre Ghibéea!”. Apoi a mai zis slujitorului său: „Să ne apropiem de vreun loc și să înnoptăm la Ghibéea sau la Ráma!”. Au trecut, au mers și au ajuns – când soarele apunea – lângă Ghibéea, care este a lui Beniamín. S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să înnopteze la Ghibéea. Au mers și s-au așezat în piața cetății, pentru că nu era nimeni care să-i primească în casă pentru a înnopta. Dar, iată, un bătrân se întorcea seara de la muncă, de pe câmp. El era din muntele lui Efraím și locuia ca străin la Ghibéea, iar oamenii din locul [acela] erau fii ai lui Beniamín. Și-a ridicat ochii și l-a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i-a zis: „Unde mergi și de unde vii?”. El i-a răspuns: „Venim din Betleémul lui Iúda și mergem până la marginea muntelui lui Efraím, de unde sunt. Am fost până la Betleémul lui Iúda; acum mă duc la casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui. Avem paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”. Bătrânul a zis: „Pace ție! Toate trebuințele tale le iau asupra mea, numai să nu înnoptezi în piață”. L-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. [Călătorii] și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut. Pe când se veseleau ei, iată, niște oameni din cetate, fii ai lui Beliál, au înconjurat casa, au bătut la ușă și i-au zis bătrânului, stăpânului casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta ca să-l cunoaștem”!. Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților mei, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; din moment ce omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți nelegiuirea aceasta! Iată fiica mea este fecioară și [omul acesta] are o concubină; le aduc afară pe ele: necinstiți-le și faceți-le ce va fi plăcut în ochii voștri! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o astfel de nelegiuire!”. Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat concubina și le-a adus-o afară. Ei au cunoscut-o și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața: și i-au dat drumul la revărsatul zorilor. Către ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei [și a rămas] acolo până [s-a făcut] ziuă. Dimineața, soțul ei s-a ridicat, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Dar, iată, femeia, concubina lui, era căzută la ușa casei cu mâinile pe prag. El i-a zis: „Ridică-te să mergem!”. Ea însă n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă. Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a luat-o pe concubina lui și i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăți pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israél. Toți cei care au văzut lucrul acesta au zis: „Nu a fost și nu s-a văzut lucru ca acesta din ziua când au ieșit fiii lui Israél din țara Egiptului până în ziua aceasta. Reflectați la aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”.
Judecătorii 19:11-30 Noua Traducere Românească (NTR)
Când erau aproape de Iebus, nu mai era mult din ziuă. Slujitorul i-a zis stăpânului său: ‒ Vino, te rog, să ne abatem spre cetatea acestor iebusiți ca să înnoptăm acolo. Dar stăpânul lui i-a răspuns: ‒ Nu ne vom abate spre o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt dintre fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghiva. Apoi i-a zis slujitorului său: ‒ Vino să ne apropiem de unul dintre aceste locuri și să înnoptăm în Ghiva sau în Rama. Și au plecat mai departe. Când erau aproape de Ghiva, care aparține de Beniamin, soarele apunea. Ei s-au îndreptat într-acolo, ca să intre și să înnopteze în Ghiva. Au intrat și s-au oprit în piața cetății, dar nimeni nu i-a invitat acasă ca să rămână peste noapte. Iată totuși că un bătrân se întorcea seara de la lucrul câmpului. Bărbatul era din muntele lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva. Oamenii din acel loc erau beniamiți. Când și-a ridicat ochii și l-a văzut pe călător în piața cetății, bătrânul i-a zis: ‒ Încotro mergi și de unde vii? El i-a răspuns: ‒ Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa DOMNULUI. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui, deși avem paie și nutreț pentru măgarii noștri, avem pâine și vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu slujitorii tăi, așa că nu ne lipsește nimic. Bătrânul i-a zis: ‒ Fii liniștit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piață. I-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Apoi și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut. În timp ce-și înveseleau ei inimile, iată că niște bărbați din cetate, niște oameni de nimic, au înconjurat casa și au bătut la ușă. Ei l-au strigat pe bătrân, stăpânul casei, zicând: ‒ Scoate-l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să ne culcăm cu el. Bătrânul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le-a răspuns: ‒ Fraților, vă rog, nu fiți răi. Omul acesta a venit în casa mea. Nu comiteți fapta aceasta spurcată! Iată, am o fată fecioară, iar el are o țiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele. Înjosiți-le și faceți-le ce vreți, dar nu comiteți cu omul acesta o astfel de faptă spurcată! Oamenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul și-a înșfăcat țiitoarea și le-a scos-o afară. Ei s-au culcat cu ea și au abuzat de ea toată noaptea, până dimineața. Apoi, când s-au ivit zorii, au lăsat-o să plece. La ivirea zorilor, femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei, rămânând acolo până când s-a luminat bine de ziuă. Dimineața, stăpânul ei s-a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Și iată că femeia, țiitoarea sa, era întinsă lângă ușa casei, având mâinile pe prag. El i-a zis: „Ridică-te și hai să mergem!“. Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat către casă. Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, și-a apucat țiitoarea și a tăiat-o, bucată cu bucată, în douăsprezece părți, pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israel. Toți cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, de când au ieșit fiii lui Israel din țara Egiptului și până în ziua aceasta. Gândiți-vă la această faptă, sfătuiți-vă și spuneți ce-i de făcut!“.
Judecătorii 19:11-30 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a iebusiților și să rămânem în ea peste noapte.” Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de-ai lui Israel, ci să mergem până la Ghibea.” A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, și să rămânem acolo peste noapte.” Au mers mai departe și apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat și s-a oprit în piața cetății. Nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămână peste noapte. Și iată că un bătrân se întorcea seara de la munca câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, și oamenii din locul acela erau beniamiți. El a ridicat ochii și a văzut pe călător în piața cetății. Și bătrânul i-a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda și mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda și acum mă duc la Casa Domnului. Dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. Avem însă paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămâi în piață peste noapte.” L-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Călătorii și-au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut. Pe când se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, niște fii ai lui Belial, oameni stricați, au înconjurat casa, au bătut la poartă și au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.” Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți mișelia aceasta. Iată că am o fată fecioară și omul acesta are o țiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiți-le și faceți-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită.” Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci, omul și-a luat țiitoarea și le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea și și-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineața, și i-au dat drumul când se lumina de ziuă. Către ziuă, femeia aceasta a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei și a rămas acolo până la ziuă. Și dimineața, bărbatul ei s-a sculat, a deschis ușa casei și a ieșit ca să-și urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, era întinsă la ușa casei, cu mâinile pe prag. El i-a zis: „Scoală-te și haidem să mergem!” Ea n-a răspuns. Atunci, bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă. Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat pe țiitoarea lui și a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți, pe care le-a trimis în tot ținutul lui Israel. Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”