Judecătorii 19:11-30

Când s‑au apropiat de Iebus, era spre seară. Slujitorul i‑a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne abatem din drum spre cetatea aceasta a iebusiților și să înnoptăm în ea!” Stăpânul său i‑a răspuns: „Nu putem să ne abatem din drum spre o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israel, ci vom merge până la Ghibea.” I‑a mai zis slujitorului său: „Haidem să ne apropiem de unul dintre locurile acestea, Ghibea sau Rama, și să înnoptăm acolo!” Au trecut de Iebus și au mers mai departe. Apunea soarele când au ajuns lângă Ghibea, care este a lui Beniamin. S‑au îndreptat într‑acolo, ca să se ducă să înnopteze în Ghibea. Levitul a intrat și s‑a așezat în piața cetății. Nu s‑a găsit nimeni care să‑i primească în casă pentru înnoptat. Și iată că un bătrân se întorcea seara de la muncile câmpului. (Omul acesta era din ținutul muntos al lui Efraim, locuia la Ghibea, însă oamenii locului erau beniamiți.) El a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i‑a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” El i‑a răspuns: „Călătorim din Betleemul lui Iuda până la marginea ținutului muntos al lui Efraim, de unde sunt. Am fost în Betleemul lui Iuda și acum mă duc la Casa DOMNULUI, dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. Avem însă și paie, și nutreț pentru măgarii noștri; avem de asemenea pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru slujitorul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Eu voi îngriji de toate nevoile tale, numai să nu înnoptezi în piață!” L‑a dus în casă și a dat nutreț la măgari. Ei și‑au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut. Pe când își veseleau inima, iată că oamenii din cetate, niște oameni de nimic, au înconjurat casa și au început să lovească în ușă. I‑au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate‑l pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem!” Stăpânul casei a ieșit la ei și le‑a zis: „Nu, fraților, vă rog, nu faceți o asemenea ticăloșie; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți mișelia aceasta! Iată‑le pe fiica mea fecioară și pe țiitoarea lui! Le voi aduce afară; necinstiți‑le pe ele și faceți‑le ce vă va plăcea! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită!” Însă oamenii aceia n‑au vrut să‑l asculte. Atunci, omul și‑a luat țiitoarea și le‑a adus‑o afară. Ei au necinstit‑o, au batjocorit‑o toată noaptea până dimineața și i‑au dat drumul în zorii zilei. Când se lumina de ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei, unde a rămas până la ziuă. Dimineața, bărbatul ei s‑a trezit, a deschis ușa casei și a ieșit ca să‑și vadă mai departe de drum. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, zăcea la ușa casei, cu mâinile pe prag. El i‑a zis: „Ridică‑te și haidem să mergem!” Dar n‑a primit niciun răspuns. Atunci, bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat de îndată spre casă. Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat‑o pe țiitoarea lui și a tăiat‑o bucată cu bucată în douăsprezece părți, pe care le‑a trimis în tot ținutul lui Israel. Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți‑vă și vorbiți!”