YouVersion
Pictograma căutare

Isaia 26:1-11

Isaia 26:1-11 Noua Traducere Românească (NTR)

În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare: „Avem o cetate puternică! Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și fortificații! Deschideți porțile, ca să intre națiunea cea dreaptă, care păzește credincioșia. Celui ferm în deciziile lui Tu îi asiguri pacea, da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeți-vă în DOMNUL pentru totdeauna, pentru că în DOMNUL, da, în DOMNUL, aveți o Stâncă veșnică! Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi și a doborât cetatea cea mândră; a doborât-o la pământ, a aruncat-o în țărână. Ea este călcată în picioare, de picioarele celui sărac și strivită sub pașii celor nevoiași“. Calea celui drept este netedă, cărarea celui drept, pe care Tu o netezești, este dreaptă. Da, DOAMNE, umblând pe cărarea poruncilor Tale, Te așteptăm! Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine sunt dorința sufletului nostru. Sufletul meu tânjește după Tine noaptea și duhul din mine Te caută dimineața, căci, atunci când judecățile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință, el tot nu învață dreptatea; tot nedrept se poartă, chiar într-o țară unde domnește dreptatea, și nu privește la măreția DOMNULUI. DOAMNE, mâna Ta este ridicată, dar ei n-o văd. Lasă-i să-Ți vadă zelul pentru poporul Tău și să li se facă rușine! Lasă ca focul pregătit pentru dușmanii Tăi să-i nimicească!

Isaia 26:1-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În acea zi, pe teritoriul celor numiți Iuda se va cânta acest cântec: «Avem un oraș foarte rezistent! Dumnezeu a făcut salvare din ziduri și din parapetul lor! Deschide-ți porțile, ca să poată intra poporul (care trăiește) corect și să vină națiunea care respectă credința! Tu îi asiguri pacea omului care este consecvent și coerent în (tot ce gândește cu) mintea lui. Da, Tu îi oferi pacea, pentru că se încrede în Tine! Încredeți-vă în Iahve pentru totdeauna – pentru că în El, da, în Iahve, aveți o stâncă eternă! El i-a umilit pe cei care locuiesc pe înălțimi, a dărâmat orașul arogant. L-a culcat la pământ și l-a aruncat în praful de jos. Este călcat în picioare de cel care fusese exploatat și este strivit sub pașii celor săraci. Drumul omului corect este neted – pentru că Tu, Cel care ești corect, i-l nivelezi. Da, Doamne, noi Te așteptăm umblând pe drumul (ascultării) poruncilor Tale! Numele Tău și amintirea despre Tine sunt dorința sufletului nostru. El Te dorește foarte mult noaptea; și spiritul din mine Te caută dimineața devreme – pentru că atunci când judecățile Tale sunt aplicate pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea! Chiar dacă celui rău i se oferă bunătate, el tot nu învață dreptatea! Tot nedrept se comportă chiar într-o țară unde guvernează dreptatea; și astfel nu recunoaște grandoarea lui Iahve. Doamne, mâna Ta este ridicată; dar ei nu o văd. Lasă-i să Îți vadă pasiunea pentru poporul Tău și să li se facă rușine! Fă ca focul destinat dușmanilor Tăi să îi consume pe ei!

Isaia 26:1-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Atunci – în ziua ‘ceea – are Ca să se cânte o cântare, Pe plaiurile minunate Aflate-n Iuda: „O cetate Avem, acuma” – au să spună Cuvintele ce-au să se pună În acel cântec. „Ea e tare, Iar Dumnezeul nostru are Ca mântuire să ne dea. Zid de-apărare, ne e ea. Deschideți porțile de jos, Să intre neamul credincios, Neam care e neprihănit. Celui care a dovedit Inimă tare, Tu îi dai Pacea pe cari doar Tu o ai, Pentru că Tu Doamne-ai văzut Că el, în Tine, s-a-ncrezut. A voastră-ncredere să fie În Dumnezeu, pe veșnicie, Căci El este nemuritor Și-i Stâncă a veacurilor. Pe cei cari pe-nălțimi au stat I-a risipit și-a răsturnat – Apoi – cetatea cea-ngâmfată. Jos, la pământ, a fost culcată Și tăvălită în țărână, De-a Domnului temută mână. Picioarele săracilor Calcă pe ea. Sub pașii lor, Cetatea geme, apăsată, Căci e de oropsiți călcată. Neprihănirea e cea care Este, pentru cel drept, cărare. Tu, cari fără prihană ești, Cărarea lui, s-o netezești. De-aceea Doamne, Te-așteptăm, Pentru că vrem să Te urmăm, Iar calea judecății Tale, Voim să fie-a noastră cale. Sufletul nost’, nemângâiat, Suspină Doamne, ne-ncetat, După Numele Tău cel Sfânt, Precum suspină-al Tău pământ. Plin de suspine, el va sta S-aștepte pomenirea Ta. Noapte de noapte, îmi tânjește Sufletul meu, căci Te dorește. Ești căutat de duhul meu, În mine Doamne, tot mereu, Când judecățile Îți sânt Îndeplinite, pe pământ. Toți cei de pe a lumii față, Ce este drept, atunci învață. Dacă iertare-ai dăruit Celui cari rău s-a dovedit, Totuși acesta nu învață A fi neprihănit în viață, Ci se dedă numai la rău, Cu toate că în jurul său, În țară, peste toată firea, Domnește doar neprihănirea. El nu se uită-n drumul lui, La măreția Domnului. Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.