Evrei 4:4-16
Evrei 4:4-16 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Fiindcă într-un loc oarecare a vorbit astfel despre ziua a șaptea: Și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui. Și în acest loc din nou: Dacă vor intra în odihna mea. De aceea văzând aceasta, rămâne că unii trebuie să intre în ea, iar cei cărora le-a fost predicată întâi nu au intrat din cauza necredinței. Din nou, rânduiește o zi anume, spunând în David: Astăzi, după atâta timp; cum se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile. Căci dacă Isus le-ar fi dat odihnă, atunci nu ar mai fi vorbit el după aceea, despre o altă zi. De aceea rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cel ce a intrat în odihna lui, s-a și oprit de la propriile lucrări, așa cum Dumnezeu s-a oprit de la propriile lucrări. Așadar, să ne străduim să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu al necredinței. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la separarea sufletului și a duhului și a încheieturilor și a măduvei și este cel ce discerne gândurile și intențiile inimii. Și nu este creatură care să nu fie arătată înaintea lui, ci toate sunt goale și deschise ochilor celui cu care avem a face. Văzând atunci că avem un mare preot însemnat, care a trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem strâns mărturisirea noastră. Fiindcă nu avem un mare preot care nu poate să simtă compasiune pentru neputințele noastre, ci în toate a fost ispitit asemenea nouă, totuși fără păcat. Să ne apropiem așadar cutezător de tronul harului, ca să obținem milă și să găsim har pentru a ajuta în timp de nevoie.
Evrei 4:4-16 Noua Traducere Românească (NTR)
Căci, undeva, El a vorbit despre ziua a șaptea astfel: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“. Cu toate acestea, El zice iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!“. Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, El hotărăște din nou o zi – „astăzi“ – zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“. Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu n-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. Fiindcă, cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, astfel încât nimeni să nu cadă în același fel de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și eficient, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și străpunge până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală. Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem strâns de mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. Prin urmare, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.
Evrei 4:4-16 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!” Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, El hotărăște din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.
Evrei 4:4-16 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Şi în altă parte se spune astfel despre ziua a şaptea: Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui iar, tot aici, se zice, mai departe: Nu vor intra în odihna Mea! Aşadar, dacă cei dintâi care au primit vestirea nu au intrat din cauza neascultării, a rămas ca alţii să poată intra în această odihnă. El hotărăşte din nou o zi, vorbind prin David: Astăzi, după atâta vreme, la fel cum s-a spus şi mai înainte, astăzi, dacă auziţi glasul Lui, ascultaţi, nu vă împietriţi inimile! Dacă Iosua le-ar fi dat odihna, nu ar fi zis aici nimic despre o altă zi, după atâta timp. Mai rămâne deci o altă sărbătoare de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. Iar cel ce a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrările făcute, după cum şi Dumnezeu s-a odihnit de lucrările Sale. Să ne străduim deci să intrăm în această odihnă ca să nu cădem în acelaşi fel de neascultare! Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde până unde se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi este în stare să judece gândurile şi dorinţele inimii. Nici o fiinţă nu este ascunsă de El, toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Săi, în faţa Lui vom da socoteală. Având, aşadar, un mare preot care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu putere mărturia, căci noi nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi, în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat. Să ne apropiem, aşadar, cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă şi să găsim har, ca să primim ajutorul Lui, la timpul potrivit.
Evrei 4:4-16 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Fiindcă într-un loc oarecare a vorbit astfel despre ziua a șaptea: Și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui. Și în acest loc din nou: Dacă vor intra în odihna mea. De aceea văzând aceasta, rămâne că unii trebuie să intre în ea, iar cei cărora le-a fost predicată întâi nu au intrat din cauza necredinței. Din nou, rânduiește o zi anume, spunând în David: Astăzi, după atâta timp; cum se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile. Căci dacă Isus le-ar fi dat odihnă, atunci nu ar mai fi vorbit el după aceea, despre o altă zi. De aceea rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cel ce a intrat în odihna lui, s-a și oprit de la propriile lucrări, așa cum Dumnezeu s-a oprit de la propriile lucrări. Așadar, să ne străduim să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu al necredinței. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la separarea sufletului și a duhului și a încheieturilor și a măduvei și este cel ce discerne gândurile și intențiile inimii. Și nu este creatură care să nu fie arătată înaintea lui, ci toate sunt goale și deschise ochilor celui cu care avem a face. Văzând atunci că avem un mare preot însemnat, care a trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem strâns mărturisirea noastră. Fiindcă nu avem un mare preot care nu poate să simtă compasiune pentru neputințele noastre, ci în toate a fost ispitit asemenea nouă, totuși fără păcat. Să ne apropiem așadar cutezător de tronul harului, ca să obținem milă și să găsim har pentru a ajuta în timp de nevoie.
Evrei 4:4-16 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Căci spune undeva despre ziua a șaptea astfel: Și Dumnezeu S‑a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui . Și iarăși, pe aceeași temă: Nu vor intra în odihna Mea! Fiindcă rămâne deci ca unii să intre în odihnă și fiindcă cei cărora li s‑a adus întâi vestea bună n‑au intrat în ea din pricina neascultării, Dumnezeu hotărăște iarăși o zi – „astăzi” – zicând prin David, după atâta vreme, după cum s‑a spus: Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile! Căci, dacă le‑ar fi dat Iosua odihnă, nu mai vorbea Dumnezeu după aceea despre o altă zi. Rămâne deci o odihnă‑de‑sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Căci cine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, după cum Dumnezeu S‑a odihnit de lucrările Sale. Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, ca să nu cadă nimeni în aceeași pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și plin de putere, mai tăios decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde și desparte sufletul de duh și încheieturile de măduvă, judecând simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci totul este gol și descoperit în ochii Celui căruia Îi vom da socoteală. Astfel, fiindcă avem un Mare‑Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem tare mărturisirea noastră! Căci nu avem un Mare‑Preot care să nu simtă cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate privințele ca și noi, dar a rămas fără păcat. Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har și ajutor la vreme de nevoie!
Evrei 4:4-16 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea.” Deci, fiindcă rămâne să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, El hotărăște din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. Astfel, fiindcă avem un Mare-Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare-Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie!
Evrei 4:4-16 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Într-un text al Scripturilor, despre ziua a șaptea există următoarea precizare: „În a șaptea zi, după ce Și-a terminat toate lucrările, Dumnezeu S-a odihnit.” Iar în textul despre care am vorbit, se spune: „Nu vor intra niciodată în odihna Mea.” Din cauza neascultării lor, cei care au primit la început vestea bună, nu au intrat în odihna lui Dumnezeu. Totuși, sunt alți oameni care vor intra în această odihnă. În acest scop, Dumnezeu stabilește încă o zi (ca termen), zicând „Astăzi!”. Așa cum deja am precizat, despre această zi El a vorbit mai târziu prin intermediul lui David, zicând: „Dacă Îi auziți astăzi vocea (lui Dumnezeu), nu vă împietriți inimile!” Dacă Iosua le-ar fi oferit (evreilor) acea odihnă, Dumnezeu nu ar mai fi vorbit apoi despre o altă zi. Deci, pentru poporul lui Dumnezeu, rămâne (valabilă) oferta unei zile de odihnă asemănătoare cu cea de Sabat. Cel care „intră” în odihna lui Dumnezeu, se va odihni exact ca El – după ce își va fi terminat lucrarea. Deci să facem orice efort pentru a beneficia (în final) de această odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă (pe drum) urmând același exemplu de neascultare. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și acționează. El taie mai bine decât o sabie cu două tăișuri, despărțind sufletul de spirit și oasele de măduva lor… Acest Cuvânt evaluează gândurile și intențiile noastre. Nimic nu este ascuns privirii lui Dumnezeu. Tot ce se întâmplă, este cunoscut Celui în fața Căruia vom fi direct responsabili pentru faptele noastre. Pentru că în persoana lui Isus – Fiul lui Dumnezeu – avem un Mare Preot care a ajuns în cer, să păstrăm cu fermitate credința despre care vorbim. Noi nu avem un Mare Preot incapabil să ne înțeleagă punctele noastre slabe; ci Unul care a experimentat ca noi toate categoriile de ispite, dar care nu a păcătuit niciodată. Deci să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să fim beneficiarii milei și ai harului care ne va oferi ajutor atunci când vom avea nevoie de el.
Evrei 4:4-16 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Aste cuvinte le-a rostit, Când, într-un loc, ni s-a vorbit Despre a șaptea zi: „Mereu – A șaptea zi dar – Dumnezeu Sfârșit-a totul de zidit Și-n urmă, El S-a odihnit”. Și-aici, vedeți, este zis iară: „Iată că ei rămân afară, Pentru că ei nu vor putea, Să intre în odihna Mea!” Deci, unii au să dobândească Odihna Lui dumnezeiască; Dar pentru cei ce-au auzit – Întâi – cuvântul ce-a vestit Vestea cea bună – la-nceput – Fără, însă, a fi putut, Odihnă, de-a fi căpătat – Pentru că nu au ascultat – El hotărăște, peste lume, O nouă zi: „Astăzi” anume, Vorbind prin David ca să cheme, Din nou, după atâta vreme: „Azi, dacă glasu-l auziți, În inimi nu vă împietriți!” Căci dacă Iosua putea, Odihnă-n urmă, să le dea, Al nostru Tată Cel de Sus, De altă zi, n-ar mai fi spus. Atuncea, totul rămânea, Doar la odihna ce-o dădea Ziua a șaptea, de Sabat, Așa precum a fost lăsat Prin Lege-n grijă, tot mereu, Poporului lui Dumnezeu. Ce-l ce-n odihnă, reușește, Ca să pătrundă, se-odihnește De toată truda lui, mereu, Asemenea lui Dumnezeu, Care și El S-a odihnit, Când terminat-a de zidit. Să ne grăbim dar, să intrăm Și în odihna Lui, să stăm. Mereu, s-aveți dar, grijă mare, Ca-n pilda de neascultare, Să nu se-ntâmple-apoi, cumva, Să cadă-n urmă cineva. Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse. Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi. Deci, dacă noi am căpătat Un Mare Preot, însemnat, Cari cerurile-a străbătut – Căci El este, cum am văzut, Iisus, Fiul lui Dumnezeu – Va trebui să stăm, mereu, Tari, în mărturisirea care Am căpătat-o fiecare. Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat. Haideți dar, să ne-apropiem, Cu-ncredere ca să ședem Lângă al Său scaun de har, Ca să primim apoi, în dar, Harul și îndurarea-I mare Și-apoi, la vremea de-ncercare, Să nu ne pomenim uitați, Ci dimpotrivă, ajutați.”
Evrei 4:4-16 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Căci despre ziua a șaptea s-a spus undeva astfel: „Și s-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrările sale”. Și iarăși, în același loc: „Nu vor intra în odihna mea”. Așadar, de vreme ce rămâne ca unii să intre, iar cei cărora li s-a dat mai întâi vestea cea bună nu au intrat din cauza neascultării, stabilește din nou o zi, „astăzi”, spunând prin Davíd, după atâta vreme, după cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă veți auzi glasul lui, nu vă împietriți inimile!”. Deci dacă Iósue i-ar fi dus la odihnă, nu ar mai fi vorbit după acestea despre o altă zi. Așadar, rămâne o zi de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu, pentru că cine intră în odihna lui se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu, de ale sale. Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în același exemplu de neascultare! Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii. Și nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii aceluia în fața căruia [vom da] cont. Având, așadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea [credinței]! Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. Așadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare și să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!
Evrei 4:4-16 Noua Traducere Românească (NTR)
Căci, undeva, El a vorbit despre ziua a șaptea astfel: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“. Cu toate acestea, El zice iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!“. Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, El hotărăște din nou o zi – „astăzi“ – zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“. Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu n-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. Fiindcă, cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, astfel încât nimeni să nu cadă în același fel de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și eficient, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și străpunge până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală. Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem strâns de mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. Prin urmare, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.
Evrei 4:4-16 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!” Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, El hotărăște din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.