Evrei 4
4
1Deci să ne temem ca nu cumva, în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui, vreunul dintre noi să creadă că este exclus! 2Căci și noi am primit vestea cea bună ca și ei, dar cuvântul auzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unit#4,2 Unele manuscrise au nominativ singular: „întrucât el nu s-a unit prin credință”. prin credință cu cei care au ascultat#4,2 Neglijarea promisiunii sau îndoiala că ea s-ar putea realiza este greșeala evreilor și reprezintă un risc pentru creștini. De fapt, dacă evreii ar fi rămas uniți cu Moise și Iosue în încrederea față de promisiunea lui Dumnezeu, ar fi intrat în „odihnă” în Țara Promisă.. 3De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă, așa cum s-a zis:
„Astfel am jurat în mânia mea:
nu vor intra în odihna mea”,
chiar dacă lucrările erau făcute de la întemeierea lumii. 4Căci despre ziua a șaptea s-a spus undeva astfel: „Și s-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrările sale”. 5Și iarăși, în același loc: „Nu vor intra în odihna mea”. 6Așadar, de vreme ce rămâne ca unii să intre, iar cei cărora li s-a dat mai întâi vestea cea bună nu au intrat din cauza neascultării, 7stabilește din nou o zi, „astăzi”, spunând prin Davíd, după atâta vreme, după cum s-a spus mai înainte:
„Astăzi, dacă veți auzi glasul lui,
nu vă împietriți inimile!”.
8Deci dacă Iósue i-ar fi dus la odihnă, nu ar mai fi vorbit după acestea despre o altă zi. 9Așadar, rămâne o zi de odihnă#4,9 Lit.: „odihna sabatică”. Termenul „sabbatismòs” este creat anume de autor pentru a arăta că odihna creștinului va fi în strânsă unire cu cea a lui Dumnezeu, deci veșnică și fericită. Sabàtul este o imagine a fericirii viitoare. pentru poporul lui Dumnezeu, 10pentru că cine intră în odihna lui se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu, de ale sale. 11Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în același exemplu de neascultare!
Puterea cuvântului lui Dumnezeu
12Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri#4,12 Lit.: „două guri”. Forța de pătrundere a cuvântului lui Dumnezeu o depășește pe aceea a sabiei curbate folosite de legionarii romani sau a cuțitului folosit la sacrificii (Gen 22,6-10).; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele#4,12 Termenul folosit aici (cf. Mt 9,4; 12,25; Fap 17,29) se referă la gândurile cele mai ascunse ale omului. și gândurile inimii#4,12 Metafora folosită de autor cuprinde elementele vitale ale unei ființe vii. Nu trebuie să căutăm un corespondent moral sau psihologic pentru ele. Scopul autorului este de a descrie capacitatea de pătrundere a cuvântului lui Dumnezeu, care garantează toate facultățile și activitățile omului, judecând intențiile și voința lui.. 13Și nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii aceluia în fața căruia [vom da] cont.
Isus este marele preot
14Având, așadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea [credinței]! 15Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. 16Așadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare și să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit! #Num 14,31 #Rom 10,16 #3,11; #3,7-8 #10,25 #Ef 6,17 #Înț 18,15 #Ier 17,10 #Rom 14,12 #2,17-18
Selectat acum:
Evrei 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași