Evrei 12:3-11
Evrei 12:3-11 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
De aceea, gândiţi-vă la cel care a îndurat din partea păcătoşilor o asemenea împotrivire faţă de Sine, ca să nu obosiţi în sufletele voastre, descurajându-vă. În lupta împotriva păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nu te descuraja când eşti mustrat de El. Căci Dumnezeu îl ceartă pe cel pe care îl iubeşte; El pedepseşte pe fiul căruia îi poartă de grijă. Răbdaţi ca să deveniţi înţelepţi: Dumnezeu se poartă cu voi ca un tată cu fiii lui; şi care este fiul pe care tatăl nu-l ceartă? Iar dacă nu sunteţi mustraţi, aşa cum toţi au parte, atunci nu mai sunteţi fii adevăraţi, ci fii nelegitimi. Apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne certau – şi tot îi cinsteam, cu atât mai mult cum să nu ne supunem părintelui duhurilor şi să trăim? Căci ei ne certau după cum găseau de cuviinţă, pentru câteva zile. El însă o face spre folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui. Fiecare mustrare, la vremea ei, nu pare să fie o bucurie, ci o durere; dar mai târziu, ea le aduce ca răsplată celor pregătiţi de ea, rodul paşnic al dreptăţii.
Evrei 12:3-11 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Căci luați aminte la cel ce a îndurat o astfel de împotrivire a păcătoșilor față de el, ca nu cumva să obosiți și să cădeți de oboseală în mințile voastre. Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului. Și ați uitat îndemnul care vă vorbește ca unor copii: Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu cădea de oboseală când ești mustrat de el; Fiindcă Domnul disciplinează pe cine iubește și biciuiește pe fiecare fiu pe care îl primește. Dacă îndurați disciplinarea, Dumnezeu se poartă cu voi precum cu fii; căci, care este fiul pe care nu îl disciplinează tatăl? Dar dacă sunteți fără disciplinare, din care toți sunt părtași, atunci sunteți bastarzi și nu fii. Mai mult, după carnea noastră am avut părinți care ne-au disciplinat și i-am respectat; nu cu atât mai mult să fim în supunere Tatălui duhurilor și să trăim? Fiindcă ei, într-adevăr, pentru puține zile ne disciplinau după cum li se părea bine; dar el, pentru folosul nostru, ca să fim părtași ai sfințeniei lui. Dar nicio disciplinare din prezent nu pare a fi bucurie, ci mâhnire; totuși la urmă ea dă rodul pașnic al dreptății celor ce au fost antrenați prin ea.
Evrei 12:3-11 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Luați aminte la Cel care a răbdat din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare, ca să nu obosiți și să vă descurajați în sufletul vostru! Voi încă nu v‑ați împotrivit până la sânge în lupta cu păcatul și ați uitat îndemnul pe care vi‑l dă ca unor fii: Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu te descuraja când ești mustrat de El! Căci Domnul îl pedepsește pe cel pe care‑l iubește și îl ceartă pe orice fiu pe care‑l primește. Îndurați pedeapsa: Dumnezeu Se poartă astfel cu voi fiindcă sunteți fiii Lui! Într‑adevăr, care este fiul pe care nu‑l pedepsește tatăl său? Dacă ați fi scutiți de pedeapsa de care toți au parte, ați fi copii nelegitimi, nu fii. Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne‑au pedepsit și le‑am dat cinstea cuvenită, nu ne vom supune cu atât mai mult Tatălui duhurilor, ca să trăim? Ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum găseau de cuviință, dar Dumnezeu ne pedepsește cu folos, ca să ne facă părtași sfințeniei Sale. La început, nicio pedeapsă nu pare motiv de bucurie, ci de întristare; dar mai pe urmă aduce rodul pașnic al dreptății în cei care au trecut prin școala ei.
Evrei 12:3-11 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre! Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El! Căci Domnul pedepsește pe cine iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? Căci ei, într-adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă le aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.
Evrei 12:3-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Ca să nu vă descurajați și să nu abandonați cursa, gândiți-vă că El este Acela care (a continuat chiar atunci când) a trebuit să suporte o mare opoziție din partea oamenilor. În rezistența voastră luptând cu păcatul, încă nu v-ați opus până la moarte; și ați uitat cum vă încurajează El, ca pe niște fii, zicând: „Fiul meu, nu desconsidera pedeapsa Stăpânului și nu fi descurajat când El îți reproșează ceva; pentru că Iahve pedepsește pe acela pe care îl iubește și folosește nuiaua pentru cel pe care îl primește ca fiu.” Suportați pedeapsa; pentru că astfel, Dumnezeu vă tratează ca pe niște fii. Care tată nu își pedepsește fiul? Dar dacă nu vi se aplică pedeapsa care este administrată în mod normal tuturor, înseamnă că nu sunteți fii, ci copii nelegitimi. Deși părinții noștri naturali ne-au pedepsit, noi i-am respectat. Deci cu atât mai mult este acum cazul să trăim astfel în ascultare față de Tatăl spiritelor. De fapt, părinții noștri ne-au pedepsit temporar, așa cum au considerat ei că este bine. Dar Dumnezeu ne pedepsește făcându-ne bine prin faptul că El ne face astfel beneficiari ai sfințeniei Sale. Este adevărat că inițial, orice pedeapsă nu este ceva plăcut, ci produce durere. Dar mai târziu, cei care au absolvit această „școală”, sunt recompensați cu pacea unei vieți corecte.
Evrei 12:3-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Priviți dar, cu luare-aminte, La Cel care, mai înainte, O-mpotrivire-atât de mare A suferit de la cei care Erau doar păcătoși vădiți, Ca astfel, să vă întăriți, În suflete – fără-ndoială – Să nu cădeți de oboseală. Voi, încă, nu ați suferit Și nici nu v-ați împotrivit, Până la sânge, niciodată, În lupta, cu păcatul, dată. Și ați uitat de sfatul dat, Ca unor fii, neîncetat: „Tu fiule, să te ferești, Mereu, să nu disprețuiești, Nicicând, pedeapsa Domnului; Apoi, nici sub mustrarea Lui, Nu-ți pierde inima, căci El Îl pedepsește pe acel Pe cari arată că-l iubește. Pe orice fiu ce îl primește, El, cu nuiaua, îl va bate.” Răbdați dar, cu seninătate, Pedeapsa Lui, căci Dumnezeu Se va purta, cu voi, mereu, La fel ca și cu niște fii. Și care sunt acei copii, Pe care, tatăl ce-i iubește, Nicicând apoi, nu-i pedepsește? Când – de pedeapsa cea de care, Parte, avut-a fiecare – Ajungeți de a fi scutiți, Atunci, nu sunteți socotiți Drept fii, ci are să vă ție Ca pe copiii din curvie. Dacă acei care ne sânt Părinții noștri, pe pământ, Ne-au pedepsit și tot le-am dat Cinstirea ce au meritat, Nu trebuie ca fiecare – Tatălui duhurilor – oare, Mereu supuși, ca să Îi fim Și-n felu-acesta, să trăim? Părinții noști’ ne pedepseau Pentru puțin timp, cum credeau Că e mai bine, tot mereu; Însă acuma, Dumnezeu, Spre bine doar, ne pedepsește, Fiindcă, în ăst fel, voiește, Părtași ca să ajungem noi, La suferința Lui, apoi. E-adevărat că, deocamdată, Orice pedeapsă ce e dată, N-aduce bucurie mare, Ci va aduce întristare; Dar mai târziu, cei ce-au trecut Prin școala ei, vor fi văzut Că roada pe cari o va face, Este-a neprihănirii pace.
Evrei 12:3-11 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Gândiți-vă, deci, la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoșilor, ca nu cumva să vă lăsați descurajați și obosiți în sufletele voastre! Luptând contra păcatului, voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge și ați uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii: „Fiul meu, nu refuza disciplina Domnului și nu te descuraja când ești mustrat de el! Căci pe cel pe care îl iubește Domnul îl pedepsește și îl bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primește”! Ceea ce îndurați este spre învățătura [voastră]. Dumnezeu vă tratează ca pe niște fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepsește? Dar dacă voi sunteți fără disciplina de care toți au parte, sunteți fii nelegitimi, nu fii adevărați. De altfel, dacă noi îi cinstim pe părinții trupești, cu cât mai mult nu trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor că avem viață? [Primii] ne pedepseau doar pentru puține zile, după cum li se părea lor că e bine, dar el o face în folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia lui. Orice pedeapsă nu pare să fie pe moment bucurie, ci întristare; dar mai târziu aduce, în schimb, celor care au fost încercați de ea, rodul dătător de pace al dreptății.
Evrei 12:3-11 Noua Traducere Românească (NTR)
Gândiți-vă bine la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire din partea păcătoșilor, ca să nu vă descurajați în sufletele voastre și să obosiți. Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului și ați uitat îndemnul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El, căci Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubește și-l lovește cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește“. Să îndurați având în vedere disciplinarea. Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? Dar dacă sunteți scutiți de disciplinare, la care toți au devenit părtași, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii. Mai mult, am avut părinți trupești care ne disciplinau și pe care îi respectam. Cu cât mai mult deci trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? Căci ei, într-adevăr, ne disciplinau pentru puține zile, așa cum li se părea lor că este bine, însă El o face spre folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui. Orice disciplinare nu pare în prezent un motiv de bucurie, ci mai degrabă un motiv de întristare, dar mai târziu produce rodul pașnic al dreptății, pentru cei ce au fost încercați prin ea.
Evrei 12:3-11 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.