Priviți dar, cu luare-aminte,
La Cel care, mai înainte,
O-mpotrivire-atât de mare
A suferit de la cei care
Erau doar păcătoși vădiți,
Ca astfel, să vă întăriți,
În suflete – fără-ndoială –
Să nu cădeți de oboseală.
Voi, încă, nu ați suferit
Și nici nu v-ați împotrivit,
Până la sânge, niciodată,
În lupta, cu păcatul, dată.
Și ați uitat de sfatul dat,
Ca unor fii, neîncetat:
„Tu fiule, să te ferești,
Mereu, să nu disprețuiești,
Nicicând, pedeapsa Domnului;
Apoi, nici sub mustrarea Lui,
Nu-ți pierde inima, căci El
Îl pedepsește pe acel
Pe cari arată că-l iubește.
Pe orice fiu ce îl primește,
El, cu nuiaua, îl va bate.”
Răbdați dar, cu seninătate,
Pedeapsa Lui, căci Dumnezeu
Se va purta, cu voi, mereu,
La fel ca și cu niște fii.
Și care sunt acei copii,
Pe care, tatăl ce-i iubește,
Nicicând apoi, nu-i pedepsește?
Când – de pedeapsa cea de care,
Parte, avut-a fiecare –
Ajungeți de a fi scutiți,
Atunci, nu sunteți socotiți
Drept fii, ci are să vă ție
Ca pe copiii din curvie.
Dacă acei care ne sânt
Părinții noștri, pe pământ,
Ne-au pedepsit și tot le-am dat
Cinstirea ce au meritat,
Nu trebuie ca fiecare –
Tatălui duhurilor – oare,
Mereu supuși, ca să Îi fim
Și-n felu-acesta, să trăim?
Părinții noști’ ne pedepseau
Pentru puțin timp, cum credeau
Că e mai bine, tot mereu;
Însă acuma, Dumnezeu,
Spre bine doar, ne pedepsește,
Fiindcă, în ăst fel, voiește,
Părtași ca să ajungem noi,
La suferința Lui, apoi.
E-adevărat că, deocamdată,
Orice pedeapsă ce e dată,
N-aduce bucurie mare,
Ci va aduce întristare;
Dar mai târziu, cei ce-au trecut
Prin școala ei, vor fi văzut
Că roada pe cari o va face,
Este-a neprihănirii pace.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
