Evrei 12:3-11

Luați aminte la Cel care a răbdat din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare, ca să nu obosiți și să vă descurajați în sufletul vostru! Voi încă nu v-ați împotrivit până la sânge în lupta cu păcatul și ați uitat îndemnul pe care vi-l dă ca unor fii: Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu te descuraja când ești mustrat de El! Căci Domnul îl pedepsește pe cel pe care-l iubește și îl ceartă pe orice fiu pe care-l primește. Îndurați pedeapsa: Dumnezeu Se poartă astfel cu voi fiindcă sunteți fiii Lui! Într-adevăr, care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl său? Dacă ați fi scutiți de pedeapsa de care toți au parte, ați fi copii nelegitimi, nu fii. Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și le-am dat cinstea cuvenită, nu ne vom supune cu atât mai mult Tatălui duhurilor, ca să trăim? Ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum găseau de cuviință, dar Dumnezeu ne pedepsește cu folos, ca să ne facă părtași sfințeniei Sale. La început, nicio pedeapsă nu pare motiv de bucurie, ci de întristare; dar mai pe urmă aduce rodul pașnic al dreptății în cei care au trecut prin școala ei.