Geneza 27:1-36

Partajează

Geneza 27:1-36 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Isaac îmbătrânise și ochii îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. Acum dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat. Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.” Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: ‘Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ Acum, fiule, ascultă sfatul meu și fă ce îți poruncesc. Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, cum îi place; tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.” Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc. Poate că tatăl meu mă va pipăi și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.” Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i.” Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui său. În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care erau fără păr. Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?” Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.” Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau, și l-a binecuvântat. Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.” Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze.” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut. Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule.” Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul. Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer Și grăsimea pământului, Grâu și vin din belșug! Să-ți fie supuse noroade, Și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraților tăi, Și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.” Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat.” Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți-a luat binecuvântarea.” Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”

Geneza 27:1-36 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și s-a întâmplat, pe când Isaac era bătrân și ochii săi erau atât de slabi încât nu mai putea să vadă, că a chemat pe Esau, fiul său cel mai în vârstă, și i-a spus: Fiul meu; iar el i-a spus: Iată-mă. Și a spus: Iată acum, sunt bătrân, nu știu ziua morții mele; De aceea acum, ia, te rog, armele tale, tolba ta și arcul tău și du-te afară în câmp și ia-mi ceva vânat; Și fă-mi mâncare gustoasă, așa cum îmi place, și adu-o la mine ca să mănânc; ca sufletul meu să te binecuvânteze înainte să mor. Și Rebeca a auzit când Isaac a vorbit lui Esau, fiul său. Și Esau a mers la câmp să vâneze vânat și să îl aducă. Și Rebeca i-a vorbit lui Iacob, fiul ei, spunând: Iată, am auzit pe tatăl tău vorbindu-i lui Esau, fratele tău, spunând: Adu-mi vânat și fă-mi mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea DOMNULUI înaintea morții mele. Acum, așadar, fiul meu, ascultă de vocea mea, conform cu ceea ce îți poruncesc. Du-te acum la turmă și ia și adu-mi de acolo doi iezi buni de la capre; și îi voi face mâncare gustoasă pentru tatăl tău, așa cum îi place; Și o vei duce la tatăl tău, ca să mănânce și să te binecuvânteze înaintea morții sale. Și Iacob a spus Rebecăi, mama lui: Iată, Esau fratele meu este un bărbat păros, iar eu sunt un bărbat alunecos; Tatăl meu poate mă va pipăi și am să îi par ca un înșelător; și voi aduce un blestem asupra mea și nu o binecuvântare. Și mama lui i-a spus: Asupra mea fie blestemul tău, fiul meu; ascultă doar de vocea mea și du-te, adu-mi iezii. Și s-a dus și i-a luat și i-a adus la mama lui; și mama lui a făcut mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. Și Rebeca a luat haine bune care erau cu ea în casă, de la fiul ei mai în vârstă, Esau, și le-a pus peste Iacob, fiul ei mai tânăr; Și ea a pus pieile iezilor de capre peste mâinile lui și peste partea alunecoasă a gâtului său; Și a dat mâncarea gustoasă și pâinea, pe care le-a pregătit, în mâna fiului ei, Iacob. Și el a venit la tatăl său și a spus: Tată; iar el a spus: Iată-mă, cine ești tu, fiul meu? Și Iacob i-a spus tatălui său: Eu sunt Esau, întâiul tău născut; am făcut după cum m-ai rugat; ridică-te, te rog, șezi și mănâncă din vânatul meu, ca sufletul tău să mă binecuvânteze. Și Isaac a spus fiului său: Cum se face că ai găsit vânat așa repede, fiul meu? Iar el a spus: Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău l-a adus la mine. Și Isaac i-a spus lui Iacob: Vino aproape, te rog, să te pipăi, fiul meu, dacă ești sau nu adevăratul meu fiu Esau. Și Iacob s-a apropiat de Isaac, tatăl său; iar el l-a pipăit și a spus: Vocea este vocea lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau. Și nu l-a recunoscut, din cauză că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau, așa că l-a binecuvântat. Și a spus: Ești tu adevăratul meu fiu Esau? Iar el a spus: Eu sunt. Iar el a spus: Adu-o aproape de mine și voi mânca din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze. Și a adus-o aproape de el și a mâncat; și i-a adus vin și a băut. Și tatăl său Isaac i-a spus: Vino aproape acum și sărută-mă, fiul meu. Și a venit aproape și l-a sărutat; și a mirosit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat și a spus: Vezi, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care DOMNUL l-a binecuvântat; De aceea Dumnezeu să îți dea din roua cerului și din grăsimea pământului și abundență de grâne și vin; Să te servească poporul și națiuni să ți se prosterneze, fii domn peste frații tăi și fiii mamei tale să ți se prosterneze; blestemat fie cel ce te blestemă și binecuvântat fie cel ce te binecuvântează. Și s-a întâmplat, îndată ce Isaac a terminat de binecuvântat pe Iacob și Iacob tocmai ce ieșise dinaintea lui Isaac, tatăl său, că Esau, fratele său, a venit de la vânătoarea sa. Și el de asemenea a făcut mâncare gustoasă și a adus-o tatălui său și a spus tatălui său: Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, ca sufletul tău să mă binecuvânteze. Și Isaac tatăl său i-a spus: Cine ești tu? Iar el a spus: Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut Esau. Și Isaac s-a cutremurat peste măsură de mult și a spus: Cine? Unde este cel ce a luat vânat și l-a adus la mine și am mâncat din tot înainte de a veni tu și l-am binecuvântat? Da și va fi binecuvântat. Și când Esau a auzit cuvintele tatălui său, a strigat cu un strigăt mare și grozav de amar și a spus tatălui său: Binecuvântează-mă și pe mine tată. Iar el a spus: Fratele tău a venit cu viclenie și ți-a luat binecuvântarea. Iar el a spus: Nu pe drept este numit el Iacob? Pentru că m-a înlocuit în aceste două dăți, a luat dreptul meu de întâi născut; și acum, iată, a luat și binecuvântarea mea. Și a spus: Nu ai păstrat o binecuvântare pentru mine?

Geneza 27:1-36 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Când Isaac a îmbătrânit, iar ochii i s‑au încețoșat și nu vedea mai deloc, l‑a chemat pe Esau, fiul său mai mare, și i‑a zis: „Fiule!” „Iată‑mă”, i‑a răspuns el. Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. Acum dar, te rog, ia‑ți armele – tolba și arcul – ieși pe câmp și adu‑mi vânat! Fă‑mi o mâncare gustoasă, cum îmi place mie, și adu‑mi‑o s‑o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte să mor!” Rebeca a auzit ce îi spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s‑a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să‑l aducă. Atunci, Rebeca i‑a zis fiului său Iacov: „Iată, l‑am auzit pe tatăl tău vorbindu‑i astfel fratelui tău, Esau: «Adu‑mi vânat și fă‑mi o mâncare gustoasă, ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea DOMNULUI, înainte de moartea mea!» Acum, fiule, ascultă glasul meu și fă ce îți poruncesc! Du‑te la turmă, te rog, și adu‑mi doi iezi buni, ca să fac din ei o mâncare gustoasă pentru tatăl tău, cum îi place lui! Apoi du‑i‑o tatălui tău, ca s‑o mănânce și să te binecuvânteze înainte de moartea lui!” Iacov i‑a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. Poate că tatăl meu mă va pipăi, va crede că‑mi bat joc de el și mă voi alege cu blestem în loc de binecuvântare.” Mama sa i‑a zis: „Blestemul tău, fiule, să cadă asupra mea! Numai ascultă glasul meu și du‑te de adu‑mi‑i!” Iacov s‑a dus, a luat iezii și i‑a adus mamei sale, care a făcut o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui lui. Apoi, Rebeca a luat hainele lui Esau, fiul mai mare, pe cele mai bune pe care le avea în casă, și l‑a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul ei mai tânăr. Iar cu pielea iezilor i‑a acoperit mâinile și gâtul, care erau fără păr. Și a pus în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care o pregătise. Iacov s‑a dus la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată‑mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?” Iacov i‑a răspuns tatălui său: „Sunt Esau, întâiul tău născut; am făcut după cum mi‑ai spus. Vino, stai jos și mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” Isaac i‑a zis fiului său: „Cum de l‑ai găsit așa de repede, fiule?” Iacov a răspuns: „DOMNUL, Dumnezeul tău, mi l‑a scos înainte.” Isaac i‑a zis lui Iacov: „Apropie‑te să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești sau nu fiul meu Esau.” Iacov s‑a apropiat de tatăl său, Isaac, iar acesta l‑a pipăit și a zis: „Glasul este al lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.” Nu l‑a recunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau; așa că l‑a binecuvântat. Și Isaac a zis: „Tu ești, fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt!” Isaac a zis: „Adu‑mi să mănânc din vânat, fiule, ca să te binecuvânteze sufletul meu!” Iacov i‑a adus, și el a mâncat; i‑a adus și vin și a băut. Atunci, tatăl său, Isaac, i‑a zis: „Apropie‑te și sărută‑mă, fiule!” Iacov s‑a apropiat și l‑a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l‑a binecuvântat, zicând: „Iată, mirosul fiului meu este ca mireasma câmpului pe care l‑a binecuvântat DOMNUL. Să‑ți dea Dumnezeu din roua cerului și din grăsimea pământului grâu și must din belșug! Să‑ți fie supuse popoare, și neamuri să se plece înaintea ta! Să fii stăpânul fraților tăi, și fiii mamei tale să ți se închine! Cine te blestemă să fie blestemat și cine te binecuvântează să fie binecuvântat!” După ce a terminat Isaac de binecuvântat pe Iacov, când acesta abia plecase de la tatăl său, Isaac, s‑a întors de la vânătoare Esau, fratele lui. A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care i‑a adus‑o tatălui său. Și i‑a zis: „Tată, scoală‑te și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” Tatăl său, Isaac, i‑a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Sunt Esau, fiul tău cel întâi născut!” Isaac s‑a cutremurat cu toată ființa sa și a zis: „Cine este atunci acela care a prins vânat și mi l‑a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l‑am binecuvântat. Și binecuvântat va rămâne.” Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos țipete mari, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!” Isaac i‑a răspuns: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți‑a luat binecuvântarea.” Esau a zis: „Într‑adevăr, nu degeaba i‑au pus numele Iacov, căci m‑a înșelat de două ori! Mi‑a luat dreptul de întâi născut și, iată, acum mi‑a luat și binecuvântarea!” Și a adăugat: „N‑ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”

Geneza 27:1-36 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Isaac îmbătrânise și ochii îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci l-a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. Acum dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat! Fă-mi o mâncare cum îmi place mie și adu-mi-o s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri!” Rebeca a ascultat ce îi spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. Apoi Rebeca i-a zis fiului său Iacov: „Iată, l-am auzit pe tatăl tău vorbindu-i astfel fratelui tău, Esau: «Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea!» Acum, fiule, ascultă sfatul meu și fă ce îți poruncesc: du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să îi fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, cum îi place; tu ai să i-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.” Iacov i-a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu, Esau, este păros, iar eu n-am păr deloc. Poate că tatăl meu mă va pipăi și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.” Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i!” Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui său. În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care era fără păr. Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?” Iacov i-a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” Isaac i-a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.” Isaac i-a zis lui Iacov: „Apropie-te dar să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu!” Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său, Esau; și l-a binecuvântat. Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.” Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze!” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut. Atunci tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule!” Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul. Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug! Să-ți fie supuse noroade și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraților tăi, și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta!” Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său, Isaac, când fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care i-a adus-o tatălui său. Și i-a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” Tatăl său, Isaac, i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat.” Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete, pline de amărăciune, și i-a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Isaac i-a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți-a luat binecuvântarea.” Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori! Mi-a luat dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”

Geneza 27:1-36 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Când Isaac a îmbătrânit, ochii lui și-au redus funcția până nu a mai putut să vadă cu ei. Atunci l-a chemat pe Esau care era fiul lui cel mai „mare”, zicând: „Fiule!” El a răspuns: „Sunt aici!” Isaac i-a spus: „Eu sunt bătrân și nu știu ziua în care voi muri. Ia armele tale – tolba și arcul –, du-te pe câmp și vânează ceva pentru mine. Apoi pregătește-mi o mâncare așa cum (știi că) îmi place mie și adu-mi-o să mănânc din ea, pentru ca să te binecuvântez înainte de a muri.” Rebeca asculta ce i-a spus Isaac fiului lui numit Esau. După ce el a plecat pe câmp ca să prindă vânat și să îl aducă (pentru tatăl lui), Rebeca i-a zis lui Iacov: „L-am auzit pe tatăl tău vorbind cu Esau și cerându-i ca înainte de a muri, să îi aducă vânat și să îi pregătească o mâncare (gustoasă) pe care să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze în prezența lui Iahve. Acum, fiule, ascultă-mă și fă așa cum îți poruncesc! Du-te la turmă și alege-mi de acolo doi iezi, ca să îi fac tatălui tău o mâncare (gustoasă) exact cum îi place lui. Apoi tu i-o vei duce să o mănânce; pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară!” Atunci Iacov i-a răspuns mamei lui numite Rebeca: „Fratele meu – Esau – este păros, iar eu am pielea fără (acel) păr. Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va descoperi că sunt un înșelător; și voi atrage împotriva mea blestemul în locul binecuvântării!” Mama lui i-a zis: „Fiule, blestemul adresat ție, să vină împotriva mea! Dar tu ascultă-mă! Du-te și adu-mi iezii!” (Iacov) s-a dus, i-a luat și i-a adus mamei lui. Ea i-a pregătit o mâncare cum îi plăcea tatălui lui numit Iacov. Apoi a luat cele mai bune haine pe care le avea acasă fiul ei mai „bătrân” numit Esau; și l-a îmbrăcat cu ele pe fiul care era mai „tânăr”, numit Iacov. A pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea fără păr a gâtului acestuia. Apoi i-a dat lui Iacov acea mâncare și pâinea pe care le pregătise. El s-a dus la tatăl lui și i-a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Aici sunt! Cine (dintre cei doi) ești tu, fiule?” Iacov i-a răspuns: „Sunt Esau, primul născut în familia ta. Am făcut exact cum mi-ai spus. Acum vino, așază-te și mănâncă din (mâncarea făcută cu) vânatul meu; pentru ca să mă binecuvântezi.” Isaac l-a întrebat: „Fiule, cum ai reușit să îl găsești atât de repede?” Iacov răspuns: „Dumnezeul tău, numit Iahve, mi l-a adus chiar în drumul meu.” Atunci Isaac i-a zis lui Iacov „Apropie-te, fiule, ca să te pot pipăi și să verific astfel dacă este adevărat că tu ești fiul meu numit Esau!” Iacov s-a apropiat de tatăl lui numit Isaac. Acesta l-a pipăit și și-a zis: „Vocea este a lui Iacov; dar mâinile sunt ale lui Esau!” Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau acoperite de păr, la fel ca ale fratelui lui numit Esau. Și astfel a decis să îl binecuvânteze. Isaac l-a întrebat încă o dată: „Este adevărat că tu ești fiul meu numit Esau?” Iacov a răspuns: „Da, (eu) sunt!” Atunci Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc (mâncarea făcută) din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez!” Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. Apoi i-a dat și vin ca să bea. Atunci tatăl lui numit Isaac, i-a zis: „Apropie-te și sărută-mă, fiule!” El s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat zicând: „Mirosul fiului meu este ca acela specific câmpului binecuvântat de Iahve. Dumnezeu să îți ofere din roua cerului și din «grăsimea» pământului. El să îți dea abundență de grâu și de vin. Să fii servit de popoare și (multe) națiuni să se aplece înaintea ta! Stăpânește peste frații tăi; și fiii mamei tale să se aplece în fața ta! Să fie blestemați aceia care te vor blestema; și să fie binecuvântați aceia care te vor binecuvânta!” După ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, acesta a plecat din fața tatălui lui. Atunci a venit imediat fratele lui numit Esau, care se întorsese de la vânătoare. A pregătit și el o mâncare (gustoasă) și i-a adus-o tatălui lui, zicând: „Tată, vino să mănânci din (mâncarea făcută cu) vânatul fiului tău, pentru ca (apoi) să mă binecuvântezi!” Tatăl lui numit Isaac, l-a întrebat: „Tu cine ești?” Esau a răspuns: „Sunt fiul tău numit Esau, cel care a fost născut primul în familia ta!” Atunci Isaac, afectat de un mare tremur, a zis: „Dar cine a fost acela care a prins vânat și mi-a adus mâncare făcută din el? Eu (deja) am mâncat înainte să vii tu; apoi l-am binecuvântat! Și astfel, va rămâne binecuvântat!” Când a auzit cuvintele tatălui lui, Esau și-a manifestat decepția strigând cu o mare intensitate; și apoi a zis tatălui lui: „Tată, binecuvântează-mă și pe mine!” Tatăl lui i-a răspuns: „Fratele tău a venit (la mine) într-un mod înșelător; și astfel ți-a luat binecuvântarea!” Esau a zis: „Chiar i se potrivește numele de Iacov! M-a înșelat de două ori (până acum): întâi mi-a luat dreptul de prim-născut, iar acum mi-a luat și binecuvântarea (corespunzătoare acestuia)…” Apoi a adăugat: „Tată, nu ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”

Geneza 27:1-36 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Acum, Isac îmbătrânise Și mult, vederea îi slăbise. Chemă la sine pe Esau, Spunând: „E timpul să îți dau – Căci iată, am îmbătrânit Și nu mai am mult de trăit – Eu, binecuvântarea mea. Acum, ascultă ce aș vrea: Ia-ți arcul, tolba, și-narmat, Du-te pe câmp, după vânat. Fă-mi o mâncare mai apoi, Cum știi că-mi place. Mânca-voi, Iar sufletu-mi va tresălta Și te va binecuvânta, ‘Nainte de a fi murit.” Ceea ce-a spus, a auzit Rebeca, iar când a plecat Esau pe câmp după vânat, Grabnic, la Iacov, ea s-a dus Să-l înștiințeze și i-a spus Tot ceea ce a auzit: „Ascultă ce i-a poruncit Isac, fiului său, Esau: „Adă-mi vânatul și-am să-ți dau, Copile, binecuvântarea; Vreau, mai întâi, să-ți gust mâncarea, Până când, încă, n-am murit.” Ascultă dar, ce m-am gândit: Fugi de-mi adu doi iezi din turmă, Ca să-i gătesc, iar tu – pe urmă – Îi duci mâncarea tatălui, Și binecuvântarea lui, În acest, fel o dobândești!” Iacov a zis: „Dar, te gândești? Esau păros e. Tatăl meu Va ști că nu e el, ci eu, Când are să mă pipăiască. Astfel, o să se dovedească. De fapt, că eu l-am înșelat! Nu voi fi binecuvântat, Ci blestemat eu am să fiu, De el, atunci. Prea bine știu!” „Nu o să cadă peste tine Acel blestem, ci peste mine. Acum nu-i timp de zăbovit!” – A zis Rebeca și, grăbit, Iacov s-a dus de a luat, Doi iezi din turmă, și i-a dat Mamei apoi, să îi gătească Și pe Isac să îl servească. Rebeca a luat apoi – De la Esau – hainele noi, Care acasă s-au aflat Și, pe-al ei fiu, l-a îmbrăcat. Cu pielea iedului gătit, Pe Iacov, l-a acoperit Pe mâini și-apoi pe gât, frumos, Să pară ca Esau, păros. I-a dat mâncarea cea gustoasă Și pâinea-atunci din vatră scoasă. Iacov, pe toate, le-a luat. La tatăl său, s-a-nfățișat: „Tată!” – îi zise, când ajunse. „Aici sunt. Iată-mă!” – răspunse Isac. „Copile, cine ești?” Iacov a spus: „Esau. Dorești, La masă, ca să te așezi Și să mă binecuvântezi? Căci iată, eu am pregătit Vânat, precum mi-ai poruncit.” „L-ai și găsit?” – Isac a zis. „Da. Dumnezeu mi l-a trimis Și-n calea mea l-a așezat.” Atunci, Isac a cuvântat: „Acum apropie-te! Vreau Să aflu dacă ești Esau. Vin-o ca să te pipăiesc Căci glasul – dacă nu greșesc – Nu pare să fie al lui, Ci mai degrabă-al fratelui.” Iacov veni să-l pipăiască Și crezul să i-l întărească. Simțind că mâinile-i păr au, Isac a zis: „Este Esau – Doar glasul lui îmi joacă feste, De parcă al lui Iacov este.” Isac, atuncea, a crezut, Că pe Esau el l-a avut, În fața lui, neîncetat, Și deci, l-a binecuvântat. Apoi a zis: „Tu ești Esau?” „Da, eu sunt.” „Bine. Am să iau Să gust, cum am făcut mereu, Să poată-apoi sufletul meu Ca să te binecuvânteze.” Iacov se duse să-i așeze Masa, precum i s-a cerut – Aduse și vin, de băut. „Apropie-te fiul meu, Să mă săruți, aș dori eu” – A spus, după ce a mâncat, Isac. Iacov l-a sărutat Și-astfel, Isac s-a liniștit. Mirosul care l-a simțit Din haina ce Iacov avea, I-a întărit convingerea Căci cel ce sta în fața lui Era Esau. „Al câmpului Miros, îl simt, acuma, eu – Tu ești Esau! Ești fiul meu! Miroși a câmp bine udat, De Domnul, binecuvântat. Să îți dea Dumnezeu – aș vrea – Rouă, din cer! Să îți mai dea Grăsimea țarinei! Cer iar, Belșug de grâu și vin, drept dar! Noroade s-asculte de tine! Și neamuri, vreau, să ți se-nchine! Pe frații tăi, stăpân să fii! Și toți ai mamei tale fii, În fața ta, să se închine! Cine te blestemă pe tine, În veci să fie blestemat! Dar fie binecuvântat Cel ce te binecuvântează! – Cel ce de bine îți urează!” – Sfârși Isac, de cuvântat. Așa l-a binecuvântat Atunci, pe fiul său mai mic, Fără a bănui nimic. Iacov abia l-a părăsit, Când cu Esau s-a pomenit Că vine, de la vânătoare Și îi aduce de mâncare. Esau a zis tatălui său: „Te scoală de la locul tău, Și vin-o, că ți-am pregătit Mâncare, cum mi-ai poruncit. Așază-te să te-ospătezi Și-apoi, să binecuvântezi Pe fiul tău, cum ai promis.” „Cine ești tu?!” – Isac i-a zis. „Eu sunt Esau, acela care, Dintre-ai tăi fii, e cel mai mare.” Isac, atunci, s-a-nspăimântat: „Cine-i acel care-a vânat Și-apoi, mâncare, mi-a adus, Exact așa precum ți-am spus?! Eu, din bucate, am mâncat Și-apoi l-am binecuvântat Mai înainte ca să vii, Iar omu-acela – tu să știi! – Rămâne binecuvântat!” Esau, atuncea, l-a rugat, Pe tatăl său, și-a stăruit Când vorbele i-a auzit: „Tată! Mă binecuvintează!” El nu voia, nicicum, să crează, Că altul, locul, i-a luat. Isac îi spuse răspicat: „Iată că Iacov a venit, Cu vicleșug, și-a dobândit El, binecuvântarea mea; Acum, așa va rămânea! Esau a zis: „Se vede treaba Că i-au zis „Iacov”, nu degeaba. De două ori m-a înșelat: Întâi, atunci când mi-a luat Dreptul pe care l-am avut Fiind întâiul tău născut. Veni acum – știindu-ți starea – Să-mi ia și binecuvântarea. A reușit. Tot mi-a luat! Dar pentru mine, n-ai păstrat – Tată! – vreo binecuvântare?!”

Geneza 27:1-36 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Când Isáac era bătrân și ochii îi slăbiseră încât nu mai putea să vadă, l-a chemat pe Esáu, fiul său cel mai mare, și i-a zis: „Fiul meu!”. El i-a răspuns: „Iată-mă!”. Și a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. Acum ia-ți instrumentele, tolba ta și arcul tău, ieși la câmp și vânează [ceva] vânat pentru mine! Fă-mi o gustare cum îmi place mie și adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte să mor!”. Rebéca asculta când Isáac îi vorbea lui Esáu, fiul său. Când Esáu a plecat la câmp să vâneze [ceva] vânat pentru tatăl său, Rebéca i-a zis fiului ei Iacób: „Iată, l-am auzit pe tatăl tău în timp ce îi vorbea lui Esáu, fratele tău, zicând: «Adu-mi vânat și fă-mi o gustare ca să mănânc! Și te voi binecuvânta în fața Domnului înainte de a muri». Acum, fiule, ascultă glasul meu și [fă] după cum îți poruncesc! Du-te la turmă și adu-mi de acolo doi iezi frumoși ca să fac din ei o gustare pentru tatăl tău, așa cum îi place! O vei duce tatălui tău și el va mânca, ca să te binecuvânteze înainte de a muri”. Iacób a zis Rebécăi, mama sa: „Iată, Esáu, fratele meu, este un om păros, în timp ce eu nu am păr. Nu cumva tatăl meu să mă pipăie și voi fi în ochii lui ca unul care vrea să-l înșele și voi face să vină asupra mea blestemul, nu binecuvântarea!”. Mama sa i-a zis: „Blestemul tău să cadă peste mine, fiule! Ascultă numai glasul meu, du-te și adu-mi-i!”. El s-a dus, a luat [cei doi iezi] și i-a adus mamei sale. Mama sa a făcut o gustare cum îi plăcea tatălui său. Rebéca a luat hainele cele mai frumoase ale lui Esáu, fiul ei mai mare, pe care le avea la ea în casă și l-a îmbrăcat pe Iacób, fiul ei mai mic. Iar cu pieile iezilor i-a îmbrăcat mâinile și partea fără păr a gâtului, apoi i-a dat gustarea și pâinea pe care le făcuse în mâna lui Iacób, fiul ei. El a mers la tatăl său și i-a spus: „Tată!”. El i-a răspuns: „Iată-mă! Cine ești tu, fiul meu?”. Iacób i-a răspuns tatălui: „Eu sunt Esáu, întâiul tău născut. Am făcut ce mi-ai spus. Vino, deci, ridică-te, așază-te și mănâncă din vânatul meu pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”. Isáac i-a spus fiului său: „Cum ai găsit asta așa repede, fiul meu?”. El i-a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”. Atunci Isáac i-a zis lui Iacób: „Apropie-te, fiul meu, ca să te pot atinge [și să știu] dacă tu ești fiul meu Esáu ori nu!”. Iacób s-a apropiat de Isáac, tatăl său. El l-a pipăit și i-a spus: „Glasul este glasul lui Iacób, dar mâinile sunt mâinile lui Esáu!”. Și nu l-a recunoscut, căci mâinile sale erau păroase ca mâinile fratelui său Esáu, și l-a binecuvântat. El i-a zis: „Tu ești cu adevărat fiul meu Esáu?”. El i-a spus: „Eu sunt!”. Și i-a zis: „Apropie-mi și voi mânca din vânatul tău, fiul meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze!”. [Iacób] i-a apropiat și el a mâncat; apoi i-a adus vin și el a băut. Atunci tatăl său, Isáac, i-a zis: „Apropie-te și sărută-mă, fiul meu!”. El s-a apropiat și l-a sărutat. A simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat, zicând: „Iată mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat-o Domnul! Dumnezeu să-ți dea din roua cerului și din grăsimea pământului, belșug de grâu și de must! Popoarele să-ți slujească, neamurile să se prosterneze în fața ta! Fii stăpân peste frații tăi și să se prosterneze în fața ta fiii mamei tale! Blestemat să fie cel ce te va blestema și binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta!”. Când Isáac a terminat să-l binecuvânteze pe Iacób și Iacób a ieșit de la tatăl său, Isáac, a venit Esáu, fratele său, de la vânătoare. A făcut și el o gustare și i-a adus-o tatălui său. Și i-a zis tatălui: „Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”. Isáac, tatăl său, l-a întrebat: „Cine ești tu?”. Și el a răspuns: „Sunt eu, fiul tău întâi născut, Esáu”. Isáac s-a cutremurat cu mare cutremur și a zis: „Atunci cine este cel care a prins vânatul și mi l-a adus, iar eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat? Și binecuvântat va fi”. Când a auzit Esáu cuvintele tatălui său, a strigat cu strigăt mare, plin de amărăciune, și i-a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”. El a zis: „Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți-a luat binecuvântarea”. Și a zis: „Oare nu se numește Iacób? M-a înșelat de două ori: mi-a luat dreptul de întâi-născut și, iată, acum mi-a luat și binecuvântarea!”. Și a zis: „N-ai păstrat și pentru mine o binecuvântare?”.

Geneza 27:1-36 Noua Traducere Românească (NTR)

Când Isaac a îmbătrânit și i-au slăbit ochii, nemaiputând să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i-a zis: ‒ Fiule! El i-a răspuns: ‒ Iată-mă! Isaac i-a zis: ‒ Iată, eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele. Te rog, ia-ți acum armele – tolba cu săgeți și arcul – ieși la câmp și adu-mi vânat! Apoi pregătește-mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie, și adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri. Rebeca a auzit ce i-a spus Isaac fiului său Esau. Când Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să-l aducă, Rebeca i-a zis fiului său Iacov: ‒ Iată, l-am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău Esau și zicând: „Adu-mi niște vânat și pregătește-mi o mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez în prezența DOMNULUI, înainte de moartea mea“. De aceea, fiule, ascultă-mă și fă ce-ți poruncesc! Du-te la turmă și ia-mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui. Apoi o vei aduce tatălui tău ca s-o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte de moartea lui. Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca: ‒ Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. Dacă tatăl meu mă va atinge, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării. Mama sa i-a zis: ‒ Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Numai ascultă-mi glasul! Du-te și adu-mi iezii! El s-a dus, i-a luat și i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l-a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic. Ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său. Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. El a venit la tatăl său și a zis: ‒ Tată! El a zis: ‒ Iată-mă! Cine ești, fiule? Iacov i-a zis tatălui său: ‒ Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi-ai spus. Te rog, ridică-te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze! Isaac i-a zis fiului său: ‒ Cum de l-ai găsit așa de repede, fiule? El a răspuns: ‒ Pentru că DOMNUL, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale. Atunci Isaac i-a zis lui Iacov: ‒ Te rog, apropie-te ca să te simt, fiule! Ești tu oare fiul meu Esau, sau nu? Iacov s-a apropiat de Isaac, tatăl său, care l-a atins și a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau“. Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, la fel ca mâinile fratelui său Esau; așa că l-a binecuvântat. Isaac l-a întrebat: ‒ Ești tu într-adevăr fiul meu Esau? Iacov a răspuns: ‒ Da, eu sunt! Atunci Isaac a zis: ‒ Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca astfel sufletul meu să te binecuvânteze. Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. I-a adus și vin și a băut. Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis: ‒ Te rog, apropie-te și dă-mi sărutare, fiule! El s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat, zicând: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului pe care l-a binecuvântat DOMNUL. Dumnezeu să-ți dea din roua cerului și din grăsimea pământului; să-ți dea grâne și must din belșug. Popoare să-ți slujească și națiuni să se plece înaintea ta. Stăpânește peste frații tăi, și fiii mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemați să fie cei care te vor blestema și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“. Isaac tocmai terminase să-l binecuvânteze pe Iacov, când, imediat după ce Iacov a ieșit dinaintea tatălui său, Isaac, s-a întors de la vânătoare Esau, fratele său. A pregătit și el o mâncare gustoasă și i-a adus-o tatălui său. El i-a zis tatălui său: ‒ Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze. Tatăl său, Isaac, l-a întrebat: ‒ Tu cine ești? El a răspuns: ‒ Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! Atunci Isaac s-a cutremurat foarte tare și a zis: ‒ Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l-a adus? Am mâncat din toate, înainte să vii tu, și l-am binecuvântat. Cu siguranță, el va fi binecuvântat. Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i-a zis tatălui său: ‒ Binecuvântează-mă și pe mine, tată! El i-a răspuns: ‒ Fratele tău a venit cu înșelătorie și ți-a luat binecuvântarea. Esau a zis: ‒ Nu pe bună dreptate se numește el Iacov? M-a înșelat de două ori: mi-a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi-a luat și binecuvântarea. Apoi a zis: ‒ N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?