Geneza 27
27
1Când Isaac a îmbătrânit, ochii lui și-au redus funcția până nu a mai putut să vadă cu ei. Atunci l-a chemat pe Esau care era fiul lui cel mai „mare”, zicând: „Fiule!” El a răspuns: „Sunt aici!” 2Isaac i-a spus: „Eu sunt bătrân și nu știu ziua în care voi muri. 3Ia armele tale – tolba și arcul –, du-te pe câmp și vânează ceva pentru mine. 4Apoi pregătește-mi o mâncare așa cum (știi că) îmi place mie și adu-mi-o să mănânc din ea, pentru ca să te binecuvântez înainte de a muri.” 5Rebeca asculta ce i-a spus Isaac fiului lui numit Esau. După ce el a plecat pe câmp ca să prindă vânat și să îl aducă (pentru tatăl lui), 6Rebeca i-a zis lui Iacov: „L-am auzit pe tatăl tău vorbind cu Esau și cerându-i ca 7înainte de a muri, să îi aducă vânat și să îi pregătească o mâncare (gustoasă) pe care să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze în prezența lui Iahve. 8Acum, fiule, ascultă-mă și fă așa cum îți poruncesc! 9Du-te la turmă și alege-mi de acolo doi iezi, ca să îi fac tatălui tău o mâncare (gustoasă) exact cum îi place lui. 10Apoi tu i-o vei duce să o mănânce; pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară!” 11Atunci Iacov i-a răspuns mamei lui numite Rebeca: „Fratele meu – Esau – este păros, iar eu am pielea fără (acel) păr. 12Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va descoperi că sunt un înșelător; și voi atrage împotriva mea blestemul în locul binecuvântării!” 13Mama lui i-a zis: „Fiule, blestemul adresat ție, să vină împotriva mea! Dar tu ascultă-mă! Du-te și adu-mi iezii!” 14(Iacov) s-a dus, i-a luat și i-a adus mamei lui. Ea i-a pregătit o mâncare cum îi plăcea tatălui lui numit Iacov. 15Apoi a luat cele mai bune haine pe care le avea acasă fiul ei mai „bătrân” numit Esau; și l-a îmbrăcat cu ele pe fiul care era mai „tânăr”, numit Iacov. 16A pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea fără păr a gâtului acestuia. 17Apoi i-a dat lui Iacov acea mâncare și pâinea pe care le pregătise. 18El s-a dus la tatăl lui și i-a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Aici sunt! Cine (dintre cei doi) ești tu, fiule?” 19Iacov i-a răspuns: „Sunt Esau, primul născut în familia ta. Am făcut exact cum mi-ai spus. Acum vino, așază-te și mănâncă din (mâncarea făcută cu) vânatul meu; pentru ca să mă binecuvântezi.” 20Isaac l-a întrebat: „Fiule, cum ai reușit să îl găsești atât de repede?” Iacov răspuns: „Dumnezeul tău, numit Iahve, mi l-a adus chiar în drumul meu.” 21Atunci Isaac i-a zis lui Iacov „Apropie-te, fiule, ca să te pot pipăi și să verific astfel dacă este adevărat că tu ești fiul meu numit Esau!” 22Iacov s-a apropiat de tatăl lui numit Isaac. Acesta l-a pipăit și și-a zis: „Vocea este a lui Iacov; dar mâinile sunt ale lui Esau!” 23Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau acoperite de păr, la fel ca ale fratelui lui numit Esau. Și astfel a decis să îl binecuvânteze. 24Isaac l-a întrebat încă o dată: „Este adevărat că tu ești fiul meu numit Esau?” Iacov a răspuns: „Da, (eu) sunt!” 25Atunci Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc (mâncarea făcută) din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez!” Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. Apoi i-a dat și vin ca să bea. 26Atunci tatăl lui numit Isaac, i-a zis: „Apropie-te și sărută-mă, fiule!” 27El s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat zicând: „Mirosul fiului meu este ca acela specific câmpului binecuvântat de Iahve. 28Dumnezeu să îți ofere din roua cerului și din «grăsimea» pământului. El să îți dea abundență de grâu și de vin. 29Să fii servit de popoare și (multe) națiuni să se aplece înaintea ta! Stăpânește peste frații tăi; și fiii mamei tale să se aplece în fața ta! Să fie blestemați aceia care te vor blestema; și să fie binecuvântați aceia care te vor binecuvânta!” 30După ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, acesta a plecat din fața tatălui lui. Atunci a venit imediat fratele lui numit Esau, care se întorsese de la vânătoare. 31A pregătit și el o mâncare (gustoasă) și i-a adus-o tatălui lui, zicând: „Tată, vino să mănânci din (mâncarea făcută cu) vânatul fiului tău, pentru ca (apoi) să mă binecuvântezi!” 32Tatăl lui numit Isaac, l-a întrebat: „Tu cine ești?” Esau a răspuns: „Sunt fiul tău numit Esau, cel care a fost născut primul în familia ta!” 33Atunci Isaac, afectat de un mare tremur, a zis: „Dar cine a fost acela care a prins vânat și mi-a adus mâncare făcută din el? Eu (deja) am mâncat înainte să vii tu; apoi l-am binecuvântat! Și astfel, va rămâne binecuvântat!” 34Când a auzit cuvintele tatălui lui, Esau și-a manifestat decepția strigând cu o mare intensitate; și apoi a zis tatălui lui: „Tată, binecuvântează-mă și pe mine!” 35Tatăl lui i-a răspuns: „Fratele tău a venit (la mine) într-un mod înșelător; și astfel ți-a luat binecuvântarea!” 36Esau a zis: „Chiar i se potrivește numele de Iacov! M-a înșelat de două ori (până acum): întâi mi-a luat dreptul de prim-născut, iar acum mi-a luat și binecuvântarea (corespunzătoare acestuia)…” Apoi a adăugat: „Tată, nu ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” 37Isaac i-a răspuns lui Esau: „L-am făcut stăpânul tău și i-am dat toate rudele lui (și pe descendenții lor) ca servitori. I-am oferit apoi grâu și vin. Acum, ce mai pot face pentru tine, fiule?” 38Esau i-a zis tatălui lui: „Tată, ai numai o binecuvântare (de acest fel)? Binecuvântează-mă și pe mine (cu ceva)!!!” Apoi, regretând (ce i se întâmpla,) a început să plângă. 39Tatăl lui, numit Isaac, i-a răspuns: „Locuința ta va fi departe de zona unde pământul (lucrat) produce bogăție; și nu va beneficia nici de roua care vine de sus din cer. 40Vei trăi din ce vei putea realiza cu sabia ta; și vei fi servitorul fratelui tău; dar când te vei revolta, vei rupe jugul lui pus pe gâtul tău!” 41(De atunci încolo) Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i-o dăduse tatăl lui. El și-a zis: „Se apropie zilele în care(, după ce va muri,) îl voi jeli pe tatăl meu; apoi îl voi omorî pe fratele meu, pe Iacov!” 42Când a aflat Rebeca despre intențiile fiului ei mai „mare” numit Esau, a trimis pe cineva la Iacov – fiul ei cel mai „mic” – ca să îi spună: „Fratele tău – Esau – și-a planificat să se răzbune pe tine omorându-te! 43Acum, fiule, ascultă-mă! Fugi imediat în Haran la fratele meu care se numește Laban. 44Stai la el pentru un timp, până va dispărea ura fratelui tău, 45până va uita ce i-ai făcut și nu va mai reacționa cu mânie față de tine. Apoi voi trimite (pe cineva) să te aducă înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi într-o singură zi?” 46Apoi Rebeca i-a zis lui Isaac: „Să știi că din cauza acestor hitite, trăiesc o viață dezgustătoare! Dacă și Iacov își va lua ca soție pe vreuna dintre fetele țării – o hitită ca acestea – ce sens mai are viața mea?”
Selectat acum:
Geneza 27: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion