Ezechiel 1:1-9
Ezechiel 1:1-9 Noua Traducere Românească (NTR)
În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, în timp ce mă aflam printre exilații de lângă râul Chebar, cerurile s-au deschis și am văzut vedenii dumnezeiești. În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara caldeenilor, lângă râul Chebar, și mâna DOMNULUI a fost peste el acolo. M-am uitat și iată că un vânt năprasnic venea dinspre nord: era un nor mare și un foc strălucitor care scânteia de jur împrejur. La mijloc, în mijlocul focului, era ceva ca metalul lustruit. În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru ființe vii, a căror înfățișare era ca înfățișarea unui om. Fiecare avea câte patru fețe și câte patru aripi. Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui vițel, strălucind ca bronzul lustruit. Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părți, se afla câte o mână de om. Toate cele patru ființe vii aveau fețe și aripi. Aripile lor se atingeau una pe alta, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare mergea drept înainte.
Ezechiel 1:1-9 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat în anul al treizecilea, în luna a patra, în a cincea zi a lunii, pe când eram printre captivii de lângă râul Chebar, că cerurile s-au deschis și am văzut viziuni ale lui Dumnezeu. În a cincea zi a lunii, care era anul al cincilea al captivității împăratului Ioiachin, Cuvântul DOMNULUI a venit anume la preotul Ezechiel, fiul lui Buzi, în țara caldeenilor lângă râul Chebar; și mâna DOMNULUI a fost acolo asupra lui. Și m-am uitat și, iată, un vârtej de vânt venea din nord, un nor mare și un foc înfășurându-se în el însuși și o strălucire era în jurul lui și din mijlocul lui ceva asemănător culorii chihlimbarului, din mijlocul focului. De asemenea din mijlocul lui ieșea asemănarea a patru făpturi vii. Și aceasta era înfățișarea lor, aveau asemănarea unui om. Și fiecare avea patru fețe și fiecare avea patru aripi. Și picioarele lor erau picioare drepte; și talpa picioarelor lor era ca talpa piciorului unui vițel; și scânteiau precum culoarea aramei lustruite. Și aveau mâini de om sub aripile lor la cele patru laturi ale lor; și acestea patru aveau fețele lor și aripile lor. Aripile lor erau legate una de cealaltă; ele nu se întorceau când mergeau; mergeau fiecare drept înainte.
Ezechiel 1:1-9 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinșii de război de la râul Chebar, s-au deschis cerurile și am avut vedenii dumnezeiești. În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin –, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara haldeenilor, lângă râul Chebar, și acolo a venit mâna Domnului peste el. M-am uitat și iată că a venit de la miazănoapte un vânt năprasnic, un nor gros și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. Tot în mijloc se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele avea patru fețe și fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte, și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel; și scânteiau ca arama lustruită. Sub aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mâini de om; și toate patru aveau fețe și aripi. Aripile lor erau prinse una de alta. Și când mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.
Ezechiel 1:1-9 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În a cincea zi din a patra lună a anului treizeci de când eram printre exilații stabiliți lângă râul Chebar, s-a deschis cerul și am avut viziuni dumnezeiești. Era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin, în a cincea zi a lunii. Atunci Cuvântul lui Iahve a venit la Ezechiel – fiul preotului Buzi – în țara caldeenilor, la râul Chebar; și mâna lui Iahve a fost acolo peste el. Am privit; și am văzut un vânt violent care venea dinspre Nord. Aducea cu el un nor mare care strălucea în jurul lui; și împreună cu el veneau fulgere care luminau. În mijloc, chiar în centrul focului, era ceva ca metalul lustruit. În centrul lui exista ceva care semăna cu patru ființe umane. Fiecare ființă avea patru fețe și patru aripi. Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemănătoare copitei unui vițel și strălucea ca bronzul lustruit. Sub aripile lor, pe fiecare dintre cele patru părți, era câte o mână de om. Toate cele patru ființe aveau fețe și aripi. Ele se atingeau una de alta cu aripile, astfel încât nu se întorceau în timp ce mergeau; ci când se deplasau, fiecare se orienta mergând înainte.
Ezechiel 1:1-9 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Anul treizeci se dovedea A fi, și tocmai începea A cincea zi, din luna care, A patra e la numărare. Pe vremea ‘ceea, așadar, La apa râului Chebar, Eram, cu prinșii de război. Acolo s-a deschis apoi, Cerul și astfel am putut, Minunății, să fi văzut, Ce se vădeau lucruri cerești, Vedenii mari, dumnezeiești. În luna care se vădea A zecea, tocmai începea A cincea zi. Cel care-a stat Pe scaunul de împărat Și era Ioiachin numit, De cinci ani se afla-nrobit. Cuvântul Domnului, de sus, Până la Ezechiel s-a dus. Fiu al lui Buzi, Ezechiel Preot era, fiind și el La apa râului Chebar, În al Haldeilor hotar. În acel loc, asupra lui, Venit-a mâna Domnului. Când m-au uitat, eu am zărit, Din miazănoapte c-a venit Un vânt năpraznic, un nor gros Și-un snop de foc vijelios, Ce răspândea, fără-ncetare, În jurul său, lumină mare. În al ei mijloc se vădea A fi ceva care lucea, Putând a fi asemuită Cu o aramă lustruită, Ieșind din para focului, Aflându-se deasupra lui. În mijloc, încă, se vedeau Patru făpturi cari vii erau. Și aduceau, la-nfățișare, C-o omenească arătare. Toate făpturile acele, Cu patru fețe fost-au ele; Și patru aripi mai vădeau – De-asemenea – că mai aveau. Picioare drepte au avut, Iar talpa lor mi s-a părut Că e precum piciorul cel Pe cari îl are un vițel. Ca și arama lustruită, Era lumina răspândită De către ele, căci luceau Necontenit și scânteiau. Pe cele patru laturi care Aripi avut-au fiecare, Și niște mâini – de om – erau. Ele, sub aripi, se aflau. Făpturile – am mai văzut – Cum că și fețe au avut. Aripile prinse erau, Una de alta. Când mergeau, Toate făpturile acele Nu se-ntorceau, pentru că ele, Drept înainte, o țineau.
Ezechiel 1:1-9 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În anul al treizecilea, în [ziua] a patra a lunii a cincea, eu eram în mijlocul deportaților, lângă râul Chebár. S-au deschis cerurile și eu am avut viziuni ale lui Dumnezeu. În [ziua] a cincea a lunii – era anul al cincilea al deportării regelui Ioiachín – a fost cuvântul Domnului către Ezechiél, fiul lui Buzí, preotul, în țara caldéilor, lângă râul Chebár. Și mâna Domnului a fost acolo asupra lui. Am văzut și, iată, un vânt vijelios venea de la nord, un nor mare, un foc și o strălucire care se înlănțuiau de jur-împrejurul lui, iar în mijlocul lui era ca înfățișarea metalului topit în mijlocul focului. În mijlocul lui era ceva asemănător cu patru ființe și fiecare avea înfățișarea asemănătoare cu omul. Fiecare avea patru fețe și fiecare dintre ele avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era ca talpa piciorului unui vițel, strălucitoare ca bronzul lustruit. Aveau mâini de om sub aripile lor, în cele patru laturi, și toate cele patru aveau fețele lor și aripile lor. Aripile lor se atingeau una de alta și nu se răsuceau când mergeau; fiecare mergea drept înainte.
Ezechiel 1:1-9 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinșii de război de la râul Chebar, s-au deschis cerurile și am avut vedenii dumnezeiești. În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin –, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara haldeenilor, lângă râul Chebar, și acolo a venit mâna Domnului peste el. M-am uitat și iată că au venit de la miazănoapte un vânt năprasnic, un nor gros și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele avea patru fețe și fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel și scânteiau ca niște aramă lustruită. Sub aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mâini de om și toate patru aveau fețe și aripi. Aripile lor erau prinse una de alta. Și când mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.