YouVersion
Pictograma căutare

Efeseni 4:7-16

Efeseni 4:7-16 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Dar harul ne-a fost oferit în mod diferențiat, în conformitate cu repartizarea lui făcută de Cristos fiecăruia. Acest lucru este confirmat și de Scriptură, în textul care spune că „Atunci când S-a dus în locurile din înălțime, a luat în captivitate sclavia și a oferit daruri oamenilor.” Când se spune „S-a dus în locurile din înălțime”, înseamnă că înainte coborâse în locurile de jos, de pe pământ. Cel care a coborât, este aceeași Persoană care a urcat (apoi) mai sus decât tot ce înseamnă Cosmos, pentru a umple totul. Astfel, El a desemnat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători. Ei au primit aceste daruri pentru ca astfel să poată echipa pe sfinți pentru activitățile lor de slujire – acestea contribuind împreună la „construirea” Organismului lui Cristos (care este Comunitatea Sa). Această dezvoltare se realizează prin procesul care vizează ajungerea tuturor (creștinilor) la unitate în credință și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu. Iar scopul final urmărit este atingerea nivelului superior al maturității spirituale pe care Cristos ne-a oferit-o ca model. Astfel, nu vom mai fi „copii” din punct de vedere spiritual. Dar cei care încă sunt la acest nivel, se aseamănă cu un obiect care plutește; și fiind împins de curenți într-o direcție sau în alta, nu are nicio stabilitate. Concret, ei sunt antrenați de orice „vânt” al doctrinelor lansate în mod subtil de oamenii care inventează metode ingenioase pentru înșelarea altora. Dar maturitatea spirituală ne face să spunem adevărul în dragoste și să creștem în toate aspectele pentru a semăna tot mai mult cu Cel care este Capul (acestui Organism numit Comunitatea Sa) – Cristos. Acest Organism este unit cu El și funcționează în unitate prin acțiunea fiecărui element de legătură. Astfel se realizează creșterea și fortificarea lui în dragoste.

Efeseni 4:7-16 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Dar fiecare dintre noi Ar trebui ca mai apoi, Să aibă partea lui de har, După al lui Hristos, sfânt, dar. De-aceea, mai demult, s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris, Precum că „El, sus, S-a urcat, Robia, roabă, a luat, Și-n urmă – daruri – a venit, La oameni, de a împărțit.” Întreb, acum, pe fiecare: Ce poate să arate, oare, Aste cuvinte – „S-a suit” – Dacă nu faptul, întărit, Că pogorât-a, ne-ndoios, Întâi, în părțile de jos, Ale pământului? Astfel, Cel ce S-a pogorât e-Acel Cari, peste ceruri, S-a suit, Să umple totul, negreșit. Prin El – să știți dragii mei frați – Unii, apostoli, sunt lăsați, Alții proroci, alții păstori, Evangheliști și-nvățători, Spre-a sfinților desăvârșire, Pentru lucrarea de slujire Prin care trebuie zidit Al lui Hristos trup, împlinit Atuncea, când vom fi uniți Cu toții și desăvârșiți, Doar într-o singură credință Și-ntr-o deplină cunoștință A Fiului lui Dumnezeu; Atuncea numai – vă spun eu – Vom fi ajunși la acea stare – Deosebită – de om mare, La plinătate, în statură, După a lui Hristos măsură. Atunci, copii, n-o să mai fim Și nici nu o să mai plutim, Încoace-ncolo, tulburați Și, de învățături purtați – Prin viclenia unora Și șiretenia altora – Cari știu a folosi, din fire, Mijloacele de amăgire; În adevăr crezând apoi – Și-n dragoste – să creștem noi, S-atingem Capul Cel de Sus, Adică pe Hristos Iisus. Din El, tot trupul, închegat Și prin încheieturi legat, Primește creșterea de care, Simte nevoie fiecare, După măsura potrivită Cu acea parte anumită Și doar după a ei lucrare, Pe care-o are fiecare, Încât, în dragoste, zidit E mădularul, negreșit.