Eclesiastul 5:10-20
Eclesiastul 5:10-20 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă. Și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor. Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini. Cum a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Și ce folos are el că s-a trudit în vânt? Ba încă toată viața lui a mai trebuit să mănânce cu necaz și a avut multă durere, grijă și supărare. Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. Căci nu se mai gândește mult la scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
Eclesiastul 5:10-20 Noua Traducere Românească (NTR)
Cel ce iubește argintul nu se satură de argint, iar cine iubește bogăția nu are niciun câștig. Și aceasta este o deșertăciune! Când se înmulțește averea, se înmulțesc și cei ce o mănâncă. Și ce câștig mai are stăpânul ei, decât doar că o vede cu ochii lui? Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puțin, fie că a mâncat mult, însă bogatului, îndestularea nu-i oferă liniștea necesară pentru odihnă. Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare: bogăție păstrată pentru stăpânul ei, dar spre răul său, și bogăție pierdută printr-o afacere nereușită. Astfel, fiul care i s-a născut nu mai rămâne cu nimic în mâini. Gol a ieșit din pântecul mamei sale și tot așa s-a și întors, plecând precum a venit. Nimic nu a luat din rodul muncii lui, din tot ce-i aparținuse. Și acest lucru este un mare rău: întocmai cum vine omul, așa și pleacă, și ce câștig are omul din aceasta? A muncit din greu degeaba! Toată viața lui a mâncat pe întuneric, cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie. Iată ce am văzut eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să guste fericirea în timpul întregii lui munci depuse sub soare, în puținele zile ale vieții sale, pe care i le-a dat Dumnezeu, căci aceasta este partea sa. De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăție și averi și căruia i-a dat dreptul să mănânce din ele, să-și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de munca lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. Căci el nu se gândește prea mult la cât de scurtă îi este viața, fiindcă Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.
Eclesiastul 5:10-20 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Cel ce iubește argintul nu se va sătura cu argint, nici cel ce iubește abundența, cu creștere; aceasta este de asemenea deșertăciune. Când bunurile cresc, se înmulțesc cei ce le mănâncă; și ce este mai de folos pentru proprietarii lor, decât să îi privească pe aceștia cu ochii lor. Somnul unui muncitor este dulce, fie că mănâncă puțin sau mult; dar abundența celui bogat nu îl va lăsa să doarmă. Este un rău aspru pe care l-am văzut sub soare, adică, bogății păstrate spre vătămarea celor ce le stăpânesc. Dar acele bogății pier printr-o osteneală rea; iar el naște un fiu și nu este nimic în mâna lui. Așa cum a ieșit din pântecele mamei lui, gol, se va întoarce pentru a merge precum a venit și nu va lua nimic din munca lui pe care să o ducă în mâna lui. Și acesta de asemenea este un rău dureros, că în toate privințele așa cum el a venit, astfel va merge; și ce folos are cel ce a muncit pentru vânt? Și în toate zilele lui mănâncă în întuneric, și are multă întristare și furie în boala lui. Iată, ce am văzut este bine și frumos: ca omul să mănânce și să bea și să se bucure de binele din toată munca sa, pe care o ia sub soare, în toate zilele vieții sale pe care Dumnezeu i-o dă, pentru că aceasta este partea lui. Fiecare om de asemenea căruia Dumnezeu i-a dat bogății și avere și i-a dat putere să mănânce din ele și să își ia partea lui și să se bucure în munca lui; acesta este darul lui Dumnezeu. Pentru că el nu își va aminti mult zilele vieții sale, pentru că Dumnezeu îi răspunde în bucuria inimii sale.
Eclesiastul 5:10-20 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este deșertăciune! Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă, și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin; dar îmbuibarea bogătașului nu‑l lasă să doarmă. Este un mare rău pe care l‑am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor. Dacă se pierd aceste bogății prin vreo nenorocire și i se naște un fiu, acesta rămâne cu mâinile goale. Cum a ieșit din pântecele mamei sale, așa se va întoarce – gol, cum a venit; nimic nu ia din osteneala lui ca să poată duce cu mâinile lui. Și acesta este un mare rău, anume că se duce așa cum a venit. Și ce folos are el că s‑a trudit în vânt? Ba încă toată viața lui a mâncat pe întuneric și a avut multă durere, grijă și supărare. Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul ostenelii cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui date de Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Dar, dacă Dumnezeu i‑a dat cuiva avere și bogății și i‑a îngăduit să mănânce din ele, să‑și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul ostenelii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. Așa că nu‑i vine în minte scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
Eclesiastul 5:10-20 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune. Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă. Și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor. Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini. Cum a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Și ce folos are el că s-a trudit în vânt? Ba încă toată viața lui a mai trebuit să mănânce cu necaz și a avut multă durere, grijă și supărare. Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Dar dacă i-a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. Căci nu se mai gândește mult la scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
Eclesiastul 5:10-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Cel care iubește argintul, nu se satură de el; iar cine iubește bogăția, nu beneficiază de câștig. Aceasta este încă o absurditate! Când se înmulțesc alimentele, se înmulțesc și cei care le mănâncă; și singurul lucru pe care îl mai poate face proprietarul lor, este doar să privească la ele cu ochii lui! Pentru cel care a muncit, somnul este ceva plăcut – indiferent că a mâncat puțin sau mult; dar bogatul nu poate dormi liniștit din cauza bogăției lui! Există un rău pe care l-am văzut sub soare și care m-a deranjat. Am văzut un proprietar strângându-și o bogăție care l-a dus la dezastru. Ea a fost pierdută printr-un comerț nereușit. Astfel, fiul care i s-a născut, nu mai beneficiază de nimic din tot ce a fost. Acel om venise gol din uterul mamei lui; și s-a întors exact cum a venit. El nu a luat nimic din tot ce realizase prin munca lui și din tot ce îi aparținuse! Chiar și următorul lucru este un mare rău: faptul că omul pleacă (din această lume) exact cum vine în ea; și ce avantaj are omul din acest fapt?! S-a chinuit în mod inutil! Toată viața lui s-a hrănit supărat, cu mare deranj, având durere și necaz în suflet. Acum vă spun ce am înțeles eu că este bine și frumos pentru om: să mănânce, să bea și să trăiască bine din rezultatul muncii lui pe care a depus-o în cadrul existenței de sub soare – tot timpul puținelor zile ale vieții pe care i le-a dat Dumnezeu; pentru că acesta este dreptul lui! Deci orice om căruia Dumnezeu i-a dat bogăție și averi, permițându-i să se bucure de ele, să își ia ce îi revine de acolo și să beneficieze de rezultatul muncii lui. Dar și acesta este un cadou de la Dumnezeu! Astfel, el nu se gândește prea mult la cât de scurtă și de efemeră îi este viața; pentru că Dumnezeu îi umple inima de bucurie.”
Eclesiastul 5:10-20 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Cel cari argintul l-a iubit, Nicicând nu e sătul de el; La fel este și cu acel Cari bogăția o iubește, Căci la nimic nu-i folosește. De-aceea, hotărât pot spune Că este o deșertăciune. Când bunătățile sporesc, Sporesc și cei ce le-nghițesc, Și ce folos a mai avut, Afară doar că le-a văzut, Stăpânul, de pe urma lor? Dar dulce și odihnitor E somnul lucrătorului, Chiar dacă fost-a hrana lui Mai multă sau chiar mai puțină. De tihnă, a sa casă-i plină. Cât despre omul cel bogat, Să doarmă, nu va fi lăsat În liniște, de îmbuibare. Iată, acesta-i un rău mare: Păstrarea bogățiilor Spre dauna stăpânilor, Deci spre a lor nefericire. Dacă printr-o nenorocire Se pierd aceste bogății, Iar cel bogat are copii, Nimic nu o să le rămână, De la al lor tată, în mână. Cum goi din pântece-au ieșit Când pe-astă lume au venit, La fel se vor înapoia: Nimic nu vor putea să ia, Când vor pleca de pe pământ, Din osteneală, decât vânt. Și-acesta e un mare rău: Când fiecare, la al său Rând va pleca, nimic nu are – Din osteneala sa sub soare – Să ia cu el, să-i folosească, Ci tot are să părăsească. Ba mai mult, cât a viețuit, Doar cu necaz a trebuit Să se hrănească. A avut Parte, pentru cât s-a zbătut, Mereu numai de întristare, Necazuri, griji și supărare. Iată ce-am mai văzut: e bine Și e frumos pentru oricine, Doar să mănânce și să bea Și-n felu-acesta să își ia Partea din munca lui cu care, Trudit este mereu sub soare, În toată vremea vieții lui. Dacă prin mila Domnului E cineva îmbogățit Și-apoi îi e îngăduit Ca să mănânce și să bea Și astfel partea să și-o ia, Să afle că averea lui Este un dar al Domnului. Când bucurie-i dăruiește Domnul, el nu se mai gândește Cât e de scurtă viața lui, Sub soarele pământului.
Eclesiastul 5:10-20 Noua Traducere Românească (NTR)
Cel ce iubește argintul nu se satură de argint, iar cine iubește bogăția nu are niciun câștig. Și aceasta este o deșertăciune! Când se înmulțește averea, se înmulțesc și cei ce o mănâncă. Și ce câștig mai are stăpânul ei, decât doar că o vede cu ochii lui? Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puțin, fie că a mâncat mult, însă bogatului, îndestularea nu-i oferă liniștea necesară pentru odihnă. Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare: bogăție păstrată pentru stăpânul ei, dar spre răul său, și bogăție pierdută printr-o afacere nereușită. Astfel, fiul care i s-a născut nu mai rămâne cu nimic în mâini. Gol a ieșit din pântecul mamei sale și tot așa s-a și întors, plecând precum a venit. Nimic nu a luat din rodul muncii lui, din tot ce-i aparținuse. Și acest lucru este un mare rău: întocmai cum vine omul, așa și pleacă, și ce câștig are omul din aceasta? A muncit din greu degeaba! Toată viața lui a mâncat pe întuneric, cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie. Iată ce am văzut eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să guste fericirea în timpul întregii lui munci depuse sub soare, în puținele zile ale vieții sale, pe care i le-a dat Dumnezeu, căci aceasta este partea sa. De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăție și averi și căruia i-a dat dreptul să mănânce din ele, să-și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de munca lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. Căci el nu se gândește prea mult la cât de scurtă îi este viața, fiindcă Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.
Eclesiastul 5:10-20 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă. Și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor. Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini. Cum a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Și ce folos are el că s-a trudit în vânt? Ba încă toată viața lui a mai trebuit să mănânce cu necaz și a avut multă durere, grijă și supărare. Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. Căci nu se mai gândește mult la scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.