Eclesiastul 5:10-20

Cel ce iubește argintul nu se satură de argint, iar cine iubește bogăția nu are niciun câștig. Și aceasta este o deșertăciune! Când se înmulțește averea, se înmulțesc și cei ce o mănâncă. Și ce câștig mai are stăpânul ei, decât doar că o vede cu ochii lui? Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puțin, fie că a mâncat mult, însă bogatului, îndestularea nu-i oferă liniștea necesară pentru odihnă. Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare: bogăție păstrată pentru stăpânul ei, dar spre răul său, și bogăție pierdută printr-o afacere nereușită. Astfel, fiul care i s-a născut nu mai rămâne cu nimic în mâini. Gol a ieșit din pântecul mamei sale și tot așa s-a și întors, plecând precum a venit. Nimic nu a luat din rodul muncii lui, din tot ce-i aparținuse. Și acest lucru este un mare rău: întocmai cum vine omul, așa și pleacă, și ce câștig are omul din aceasta? A muncit din greu degeaba! Toată viața lui a mâncat pe întuneric, cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie. Iată ce am văzut eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să guste fericirea în timpul întregii lui munci depuse sub soare, în puținele zile ale vieții sale, pe care i le-a dat Dumnezeu, căci aceasta este partea sa. De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăție și averi și căruia i-a dat dreptul să mănânce din ele, să-și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de munca lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. Căci el nu se gândește prea mult la cât de scurtă îi este viața, fiindcă Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Eclesiastul 5:10-20