YouVersion
Pictograma căutare

Eclesiastul 3:1-11

Eclesiastul 3:1-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

„Pentru toate există o vreme; și orice lucru de sub cer are timpul lui. Există un timp când te naști și un timp când mori; un timp pentru plantat și un timp pentru smulgerea plantelor. Există un timp pentru omorâre și un timp pentru a oferi vindecare – așa cum există un timp pentru dărâmare dar și unul pentru construire. Există un timp când plângi și un timp când râzi – așa cum există un timp pentru jale dar și un timp pentru veselie. Există un timp când arunci cu pietre și un alt timp când le strângi – așa cum există un timp pentru îmbrățișări și un alt timp pentru absența lor. Există un timp pentru căutări și un timp pentru pierderea unor lucruri (descoperite) – așa cum există un timp pentru păstrarea lucrurilor și un alt timp pentru aruncarea lor. Există un timp pentru rupere și un timp când coși (ce este rupt) – așa cum există un timp pentru tăcere și un timp pentru vorbire. Există un timp pentru iubire și un timp pentru manifestarea urii – așa cum există un timp pentru pace și un timp pentru război. Ce câștigă lucrătorul din toată munca lui obositoare? Am văzut o preocupare a oamenilor pusă în mintea lor de Dumnezeu. El a făcut toate lucrurile bune și la timpul lor. A pus în om chiar și capacitatea de a conștientiza existența eternității; dar omul nu poate înțelege de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Eclesiastul 3:1-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Este o vreme-a tuturor: Toate se fac la timpul lor, Și orice lucru de sub soare Un ceas al lui anume-și are. O vreme-și are nașterea, La alta vine pieirea. Săditul e la vremea lui, Apoi e timpul smulsului Celor care au fost sădite. Uciderile sunt venite La vremea lor, iar vindecarea Are un timp. Și dărâmarea Își are timpul anumit, La fel ca vremea de zidit. Plânsul este la vremea lui, Și-apoi e timpul râsului. Bocitul, altă vreme, are; Jocul, asemeni. Aruncare – Cu pietre – în alt timp se ține, Iar strânsul lor, numai când vine Vremea ca iar strânse să fie. Este un timp – precum se știe – Ce-i dat pentru îmbrățișare, Iar altul pentru depărtare; Și căutarea-n timp se face. Pierderea – chiar de nu ne place – O vreme își are și ea; Păstrarea de asemenea, Iar lepădarea tot la fel. Ruptul are un timp și el. Cusutul are vremea lui. Prinse de mersul timpului, Tăcerea și vorbirea sânt. Iubirii, urii, pe pământ, O vreme doar le e lăsată. Război și pace, destinată O vreme au, spre-a lor lucrare. Dar ce folos de trudă are Cel ce muncește? Am văzut Ceea ce Domnul a făcut Fiilor omului și-am spus La ce-ndeletniciri i-a pus. Domnul va da lucrurilor, La vreme, frumusețea lor. El, chiar al veșniciei gând, A pus în oameni, atunci când Din lutul Terrei i-a luat, Măcar că nu e înzestrat Omul de a putea cuprinde, Lucrarea Lui, cât se întinde: Unde-nceputul și-a ascuns Și-unde sfârșește. Am ajuns