Este o vreme-a tuturor:
Toate se fac la timpul lor,
Și orice lucru de sub soare
Un ceas al lui anume-și are.
O vreme-și are nașterea,
La alta vine pieirea.
Săditul e la vremea lui,
Apoi e timpul smulsului
Celor care au fost sădite.
Uciderile sunt venite
La vremea lor, iar vindecarea
Are un timp. Și dărâmarea
Își are timpul anumit,
La fel ca vremea de zidit.
Plânsul este la vremea lui,
Și-apoi e timpul râsului.
Bocitul, altă vreme, are;
Jocul, asemeni. Aruncare –
Cu pietre – în alt timp se ține,
Iar strânsul lor, numai când vine
Vremea ca iar strânse să fie.
Este un timp – precum se știe –
Ce-i dat pentru îmbrățișare,
Iar altul pentru depărtare;
Și căutarea-n timp se face.
Pierderea – chiar de nu ne place –
O vreme își are și ea;
Păstrarea de asemenea,
Iar lepădarea tot la fel.
Ruptul are un timp și el.
Cusutul are vremea lui.
Prinse de mersul timpului,
Tăcerea și vorbirea sânt.
Iubirii, urii, pe pământ,
O vreme doar le e lăsată.
Război și pace, destinată
O vreme au, spre-a lor lucrare.
Dar ce folos de trudă are
Cel ce muncește? Am văzut
Ceea ce Domnul a făcut
Fiilor omului și-am spus
La ce-ndeletniciri i-a pus.
Domnul va da lucrurilor,
La vreme, frumusețea lor.
El, chiar al veșniciei gând,
A pus în oameni, atunci când
Din lutul Terrei i-a luat,
Măcar că nu e înzestrat
Omul de a putea cuprinde,
Lucrarea Lui, cât se întinde:
Unde-nceputul și-a ascuns
Și-unde sfârșește. Am ajuns
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
