Eclesiastul 3
3
Orice lucru își are vremea lui
1Toate își au timpul lor
și fiecare#Ecl. 3:17. Ecl. 8:6. lucru de sub cer își are vremea lui.
2Vreme să te naști și vreme să mori;
vreme să sădești și vreme să smulgi cele sădite;
3vreme să ucizi și vreme să vindeci;
vreme să dărâmi și vreme să zidești;
4vreme să plângi și vreme să râzi;
vreme să bocești și vreme să dansezi;
5vreme să arunci cu pietre și vreme să strângi pietre;
vreme să îmbrățișezi și vreme să te ții departe de îmbrățișări;
6vreme să cauți și vreme să pierzi;
vreme să păstrezi și vreme să arunci;
7vreme să rupi și vreme să coși;
vreme să taci și vreme să vorbești;
8vreme să iubești și vreme să urăști#Lc. 14:26.;
vreme pentru război și vreme pentru pace.
9Ce#Ecl. 1:3. folos are cel ce lucrează de pe urma ostenelii lui? 10Am văzut#Ecl. 1:13. la ce îndeletnicire îi supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și veșnicia, fără ca#Ecl. 8:17. Rom. 11:33. omul să poată cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut‑o Dumnezeu. 12Atunci am înțeles#Ecl. 3:22. că oamenii nu au altă fericire decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor; 13dar și faptul că un om mănâncă#Ecl. 2:24. și bea și are parte de bine în toată osteneala lui este un dar de la Dumnezeu. 14Am înțeles că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci: la lucrarea Lui nu mai este nimic#Iac. 1:17. de adăugat și nimic de scăzut. Și Dumnezeu face astfel încât lumea să se teamă de El.
15Ce#Ecl. 1:9. este a mai fost
și ce va fi a mai fost;
și Dumnezeu întoarce iarăși ce a trecut.
Nedreptățile care se fac sub soare
16Am mai văzut#Ecl. 5:8. încă ceva sub soare:
în locul judecății – nedreptatea,
și în locul celui nevinovat – vinovatul.
17Atunci am zis în inima mea:
„Dumnezeu#Rom. 2:6‑8. 2Cor. 5:10. 2Tes. 1:6,7. îi va judeca
și pe cel bun, și pe cel rău,
căci este o vreme#Ecl. 3:1. pentru orice lucru
și pentru orice faptă.”
18Am zis în inima mea, cu privire la fiii oamenilor: „Dumnezeu îi încearcă și le arată că sunt precum animalele.” 19Căci#Ecl. 2:16. Ps. 49:12,20; 73:22. soarta#3:19 Ebr. miqre „întâmplare”, „ceea ce i se întâmplă cuiva (în viața aceasta)”. Deși a fost tradus prin „soartă” (aici și în Ecl. 3:19; 9:2,3), termenul trebuie înțeles din perspectivă biblică, nu ca „fatalitate” sau „destin final”. omului și a animalului e una singură; amândoi au aceeași soartă: cum moare unul, așa moare și celălalt; amândoi au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic animalul, căci totul este deșertăciune. 20Toate merg în același loc; toate#Gen. 3:19. au fost făcute din țărână și se întorc în țărână. 21Cine#Ecl. 12:7. știe dacă suflarea omului se duce în sus și dacă suflarea animalului se duce în jos, în pământ? 22Am văzut#Ecl. 3:12. Ecl. 2:24; 5:18; 11:9. că nu este altceva mai bun decât să se bucure omul de lucrările lui: aceasta#Ecl. 2:10. este partea lui. Căci#Ecl. 6:12; 8:7; 10:14. cine‑l va ajuta să vadă ce va fi după el?
Selectat acum:
Eclesiastul 3: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.