Daniel 8:9-27
Daniel 8:9-27 Noua Traducere Românească (NTR)
Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre est și spre țara cea frumoasă. S-a înălțat până la armata cerurilor, a aruncat la pământ o parte din armată și din stele și le-a călcat în picioare. S-a înălțat până la Căpetenia armatei și i-a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat. Armata și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii. El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut. Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini vedenia despre jertfa continuă, despre fărădelegea care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a armatei?». El mi-a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți. Apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit». În timp ce eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea. Am auzit un glas de om, venind din mijlocul râului Ulai, care striga și zicea: «Gabriel, fă-l să înțeleagă această vedenie!». Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat și m-am aruncat cu fața la pământ. El mi-a zis: «Înțelege, fiul omului, că vedenia este cu privire la vremea sfârșitului!». Când mi-a vorbit, am căzut leșinat cu fața la pământ. El m-a atins și m-a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam. Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci vedenia aceasta este cu privire la vremea sfârșitului. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei. Țapul cel aprig este împăratul Iavanului. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat. Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s-au ridicat altele patru, înseamnă că din națiunea aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei. La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat mândru și iscusit în conspirații. Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria-i forță. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți. Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești. Cât despre vedenia cu serile și diminețile, care ți s-a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește vedenia, căci este cu privire la niște zile îndepărtate». Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m-am ridicat și m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din cauza vedeniei și n-o înțelegeam.
Daniel 8:9-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut foarte mare, spre sud și spre est și spre țara plăcută. Și a crescut mare până la oștirea cerului; și a aruncat câtva din oaste și din stele la pământ și le-a călcat în picioare. Da, s-a preamărit chiar până la prințul oștirii și prin el sacrificiul zilnic a fost luat și locul sanctuarului său a fost dărâmat. Și o oaste i-a fost dată împotriva sacrificiului zilnic, din cauza fărădelegii și a aruncat adevărul la pământ; și a lucrat și a prosperat. Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt a spus acelui sfânt care a vorbit: Cât de lungă va fi viziunea referitoare la sacrificiul zilnic și fărădelegea pustiirii, pentru a da și sanctuarul și oștirea să fie călcate în picioare? Și mi-a spus: Până la două mii trei sute de zile; atunci sanctuarul va fi curățat. Și s-a întâmplat, când eu, Daniel, am văzut viziunea și am căutat înțelesul că iată, cineva a stat în picioare înaintea mea ca înfățișarea unui om. Și am auzit vocea unui om între malurile Ulaiului, care a strigat și a spus: Gabriel, fă pe acest om să înțeleagă viziunea. Astfel el s-a apropiat de locul unde am stat; și când a venit m-am înfricoșat și am căzut cu fața la pământ; dar el mi-a spus: Înțelege, fiu al omului, că viziunea este pentru timpul sfârșitului. Și în timp ce vorbea cu mine, eram într-un somn adânc cu fața mea spre pământ; dar el m-a atins și m-a ridicat să stau drept în picioare. Și a spus: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul indignării, căci la timpul rânduit va fi sfârșitul. Berbecele pe care l-ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și Persiei. Și țapul păros este împăratul Greciei; și marele corn dintre ochii lui este primul împărat. Și acesta fiind rupt, patru s-au ridicat în locul lui, patru împărății se vor ridica din națiune, dar nu în puterea lui. Și în timpul de pe urmă al împărăției lor, după ce călcătorii de lege vor ajunge la plinătate, se va ridica un împărat cu o înfățișare aspră care înțelege vorbe adânci. Și puterea lui va fi mare, dar nu prin propria lui putere; și va distruge în chip uimitor; și va prospera și va lucra și va nimici poporul cel puternic și sfânt. Și prin politica sa de asemenea va face viclenia să prospere în mâna sa; și se va preamări în inima sa și prin pace va nimici pe mulți; el de asemenea se va ridica împotriva Prințului prinților; dar va fi frânt fără mână. Și viziunea serii și dimineții ce s-a spus este adevărată; de aceea închide viziunea; căci va fi așa pentru multe zile. Și eu, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; după aceea m-am ridicat și am făcut afacerile împăratului; și mă minunam de viziune, dar nu a priceput-o nimeni.
Daniel 8:9-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Din unul dintre acele coarne a ieșit un altul mai mic care a crescut exagerat de mult spre Sud, spre Est și spre țara minunată. S-a înălțat până la armata cerului, a aruncat pe pământ atât o parte din ea, cât și unele dintre stele. Apoi le-a călcat cu picioarele lui. S-a înălțat până la conducătorul armatei și i-a luat sacrificiul pe care îl oferă el permanent; iar localul sanctuarului Lui a fost dărâmat. Armata și sacrificiul oferit continuu au ajuns la discreția lui – din cauza nedreptății comise. Cornul a aruncat adevărul la pământ și a reușit în toate acțiunile lui. Atunci am auzit un sfânt vorbind; și un alt sfânt îl întreba pe cel care vorbea: „În cât timp se va întâmpla ce am văzut în viziunea despre sacrificiul continuu, despre nedreptatea care a adus dezastrul, despre călcarea cu picioarele a sfântului local al sanctuarului și despre distrugerea armatei?” El mi-a dat mie răspunsul, zicând: „Până se vor întâmpla aceste lucruri, vor trece două mii trei sute de seri și de dimineți; apoi sfântul sanctuar va fi curățat.” În timp ce eu, Daniel, aveam această viziune și doream să o înțeleg, a venit cineva ca un om; și stătea în picioare înaintea mea. Am auzit o voce de om care venea din mijlocul râului Ulai. Ea striga, zicând: „Gabriel, ajută-l să înțeleagă această viziune!” Când a venit lângă locul unde eram, m-am speriat și am căzut cu fața spre pământ. El mi-a zis: „Fiul omului, să știi că viziunea se referă la vremea sfârșitului!” Când mi-a vorbit el, am căzut leșinat cu fața spre pământ. El m-a atins și m-a ridicat din nou pe picioare în locul unde eram. Apoi mi-a zis: „Să știi că îți voi spune ce se va întâmpla în ultima vreme care va fi una a indignării – pentru că viziunea se referă la timpul când va fi sfârșitul. Berbecul pe care l-ai văzut și care avea cele două coarne, îi reprezintă pe regii Mediei și ai Persiei. Acel țap impunător este regele Greciei. Cornul mare care era între ochii lui, este primul (ei) rege. Faptul că acest corn a fost rupt și că în locul lui au crescut alte patru coarne, înseamnă că din acest popor se vor forma patru regate; dar ele nu vor avea forța celui inițial. La sfârșitul guvernării lor, când păcatele celor neascultători vor ajunge la limita maximă admisibilă, va veni să guverneze un rege curajos, arogant și abil în comploturi. El va avea o mare forță; dar nu va acționa în baza propriei lui autorități. Va face incredibile dezastre și va reuși să realizeze tot ce își va propune. Îi va distruge pe cei care dețin forța; și va învinge poporul sfinților. Din cauza inteligenței lui și a succesului înșelăciunilor lui, inima îi va deveni arogantă. Va distruge pe mulți care credeau că trăiesc într-un climat de securitate; și se va opune chiar Conducătorului conducătorilor. Dar(, în final,) acel rege va fi sfărâmat fără ajutorul vreunei mâini omenești. Să știi că viziunea în care ți s-a vorbit despre acel număr de seri și de dimineți, este adevărată. Dar tu să îi ții secretă semnificația; pentru că ea se referă la niște zile îndepărtate.” Eu, Daniel, am fost extenuat și bolnav câteva zile. Apoi m-am ridicat și am fost preocupat cu treburile regelui. Eram surprins din cauza acelei viziunii pe care nu o putea înțelege nimeni.
Daniel 8:9-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut foarte mare, spre sud și spre est și spre țara plăcută. Și a crescut mare până la oștirea cerului; și a aruncat câtva din oaste și din stele la pământ și le-a călcat în picioare. Da, s-a preamărit chiar până la prințul oștirii și prin el sacrificiul zilnic a fost luat și locul sanctuarului său a fost dărâmat. Și o oaste i-a fost dată împotriva sacrificiului zilnic, din cauza fărădelegii și a aruncat adevărul la pământ; și a lucrat și a prosperat. Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt a spus acelui sfânt care a vorbit: Cât de lungă va fi viziunea referitoare la sacrificiul zilnic și fărădelegea pustiirii, pentru a da și sanctuarul și oștirea să fie călcate în picioare? Și mi-a spus: Până la două mii trei sute de zile; atunci sanctuarul va fi curățat. Și s-a întâmplat, când eu, Daniel, am văzut viziunea și am căutat înțelesul că iată, cineva a stat în picioare înaintea mea ca înfățișarea unui om. Și am auzit vocea unui om între malurile Ulaiului, care a strigat și a spus: Gabriel, fă pe acest om să înțeleagă viziunea. Astfel el s-a apropiat de locul unde am stat; și când a venit m-am înfricoșat și am căzut cu fața la pământ; dar el mi-a spus: Înțelege, fiu al omului, că viziunea este pentru timpul sfârșitului. Și în timp ce vorbea cu mine, eram într-un somn adânc cu fața mea spre pământ; dar el m-a atins și m-a ridicat să stau drept în picioare. Și a spus: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul indignării, căci la timpul rânduit va fi sfârșitul. Berbecele pe care l-ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și Persiei. Și țapul păros este împăratul Greciei; și marele corn dintre ochii lui este primul împărat. Și acesta fiind rupt, patru s-au ridicat în locul lui, patru împărății se vor ridica din națiune, dar nu în puterea lui. Și în timpul de pe urmă al împărăției lor, după ce călcătorii de lege vor ajunge la plinătate, se va ridica un împărat cu o înfățișare aspră care înțelege vorbe adânci. Și puterea lui va fi mare, dar nu prin propria lui putere; și va distruge în chip uimitor; și va prospera și va lucra și va nimici poporul cel puternic și sfânt. Și prin politica sa de asemenea va face viclenia să prospere în mâna sa; și se va preamări în inima sa și prin pace va nimici pe mulți; el de asemenea se va ridica împotriva Prințului prinților; dar va fi frânt fără mână. Și viziunea serii și dimineții ce s-a spus este adevărată; de aceea închide viziunea; căci va fi așa pentru multe zile. Și eu, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; după aceea m-am ridicat și am făcut afacerile împăratului; și mă minunam de viziune, dar nu a priceput-o nimeni.
Daniel 8:9-27 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Dintr‑unul din ele a ieșit un corn mic, care s‑a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre Țara Minunată. S‑a înălțat până la oștirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oștire, din stele, și le‑a călcat în picioare. S‑a înălțat chiar până la Căpetenia oștirii, I‑a luat jertfa necurmată și a disprețuit locașul Sanctuarului Lui. A pus oști în slujba jertfei necurmate, în apostazie. A aruncat adevărul la pământ, și a izbutit în ce a lucrat. L‑am auzit pe un sfânt vorbind. Și un alt sfânt l‑a întrebat pe cel dintâi, care vorbea: „Până când se întinde vedenia despre jertfa necurmată, despre impunerea apostaziei pustiitorului și despre călcarea în picioare a Sanctuarului și a oștirii?” Și el i‑a răspuns: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți, apoi Sanctuarului i se va face dreptate!” Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s‑o înțeleg, a apărut înaintea mea cineva cu înfățișare omenească. Și am auzit un glas omenesc deasupra canalului Ulai, strigând: „Gabriele, ajută‑l să înțeleagă vedenia!” Atunci, el a venit lângă mine, dar, la apropierea lui, m‑am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi‑a zis: „Înțelege, fiul omului, că vedenia se întinde până la timpul sfârșitului!” În timp ce vorbea cu mine, am leșinat, cum stăteam eu cu fața la pământ. El s‑a atins de mine, m‑a ridicat în picioare și mi‑a zis: „Iată, îți voi face cunoscut ce se va întâmpla în vremea viitoare a mâniei, da, până la vremea sfârșitului: Berbecul pe care l‑ai văzut, cu cele două coarne, îi reprezintă pe împărații mezilor și perșilor. Țapul este împărăția grecilor, iar cornul cel mare dintre ochii lui este primul lor împărat. Cele patru coarne crescute în locul cornului frânt sunt patru împărății, care se vor ridica din neamul grecilor, dar fără puterea pe care o avusese el. Iar în ultima parte a domniei lor, când se va umple măsura fărădelegilor, se va ridica un împărat nerușinat și perfid. El va fi puternic, dar nu prin puterea lui; va pricinui distrugeri uluitoare, va reuși în tot ce va face și îi va nimici pe cei puternici și pe poporul sfinților. Prin iscusința lui, va face ca amăgirea să prospere în mâna lui. El se va înălța în inima lui și fără veste îi va nimici pe mulți. Se va ridica împotriva Căpeteniei Căpeteniilor, dar va fi înfrânt fără ajutorul vreunei mâini omenești. Descoperirea despre «seri și dimineți» care a fost rostită este adevărată. Dar tu ține ascunsă profeția, fiindcă este pentru multe zile.” Eu, Daniel, am rămas copleșit și am fost bolnav câteva zile. După aceea, m‑am sculat ca să‑mi continui slujba la împărat. Eram răvășit de această descoperire și nu o înțelegeam.
Daniel 8:9-27 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată. S-a înălțat până la oștirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și a surpat locul Locașului său celui sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ și a izbutit în ce a început. L-am auzit pe un sfânt vorbind; și un alt sfânt l-a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare sfântul Locaș și oștirea?” Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfântul Locaș va fi curățit!” Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om. Și am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile, tâlcuiește-i vedenia aceasta!” El a venit atunci lângă locul unde eram; și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!” Pe când îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla în vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfârșitului. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, îi va nimici pe cei puternici și chiar poporul sfinților. Din pricina propășirii lui și a izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omenești. Iar vedenia cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate!” Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa.
Daniel 8:9-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Din unul dintre acele coarne a ieșit un altul mai mic care a crescut exagerat de mult spre Sud, spre Est și spre țara minunată. S-a înălțat până la armata cerului, a aruncat pe pământ atât o parte din ea, cât și unele dintre stele. Apoi le-a călcat cu picioarele lui. S-a înălțat până la conducătorul armatei și i-a luat sacrificiul pe care îl oferă el permanent; iar localul sanctuarului Lui a fost dărâmat. Armata și sacrificiul oferit continuu au ajuns la discreția lui – din cauza nedreptății comise. Cornul a aruncat adevărul la pământ și a reușit în toate acțiunile lui. Atunci am auzit un sfânt vorbind; și un alt sfânt îl întreba pe cel care vorbea: „În cât timp se va întâmpla ce am văzut în viziunea despre sacrificiul continuu, despre nedreptatea care a adus dezastrul, despre călcarea cu picioarele a sfântului local al sanctuarului și despre distrugerea armatei?” El mi-a dat mie răspunsul, zicând: „Până se vor întâmpla aceste lucruri, vor trece două mii trei sute de seri și de dimineți; apoi sfântul sanctuar va fi curățat.” În timp ce eu, Daniel, aveam această viziune și doream să o înțeleg, a venit cineva ca un om; și stătea în picioare înaintea mea. Am auzit o voce de om care venea din mijlocul râului Ulai. Ea striga, zicând: „Gabriel, ajută-l să înțeleagă această viziune!” Când a venit lângă locul unde eram, m-am speriat și am căzut cu fața spre pământ. El mi-a zis: „Fiul omului, să știi că viziunea se referă la vremea sfârșitului!” Când mi-a vorbit el, am căzut leșinat cu fața spre pământ. El m-a atins și m-a ridicat din nou pe picioare în locul unde eram. Apoi mi-a zis: „Să știi că îți voi spune ce se va întâmpla în ultima vreme care va fi una a indignării – pentru că viziunea se referă la timpul când va fi sfârșitul. Berbecul pe care l-ai văzut și care avea cele două coarne, îi reprezintă pe regii Mediei și ai Persiei. Acel țap impunător este regele Greciei. Cornul mare care era între ochii lui, este primul (ei) rege. Faptul că acest corn a fost rupt și că în locul lui au crescut alte patru coarne, înseamnă că din acest popor se vor forma patru regate; dar ele nu vor avea forța celui inițial. La sfârșitul guvernării lor, când păcatele celor neascultători vor ajunge la limita maximă admisibilă, va veni să guverneze un rege curajos, arogant și abil în comploturi. El va avea o mare forță; dar nu va acționa în baza propriei lui autorități. Va face incredibile dezastre și va reuși să realizeze tot ce își va propune. Îi va distruge pe cei care dețin forța; și va învinge poporul sfinților. Din cauza inteligenței lui și a succesului înșelăciunilor lui, inima îi va deveni arogantă. Va distruge pe mulți care credeau că trăiesc într-un climat de securitate; și se va opune chiar Conducătorului conducătorilor. Dar(, în final,) acel rege va fi sfărâmat fără ajutorul vreunei mâini omenești. Să știi că viziunea în care ți s-a vorbit despre acel număr de seri și de dimineți, este adevărată. Dar tu să îi ții secretă semnificația; pentru că ea se referă la niște zile îndepărtate.” Eu, Daniel, am fost extenuat și bolnav câteva zile. Apoi m-am ridicat și am fost preocupat cu treburile regelui. Eram surprins din cauza acelei viziunii pe care nu o putea înțelege nimeni.
Daniel 8:9-27 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Apoi, dintr-un corn, am văzut Cum un alt corn mic a crescut. Cornul acela s-a mărit Spre miazăzi, spre răsărit Și înspre țara minunată. După aceea, dintr-odată, Până la cer s-a înălțat Și un război el a purtat Cu oștile cerurilor. O parte din oștirea lor, A doborât-o la pământ, Cu stelele cari cu ea sânt Și în picioare le-a călcat. În urmă, el s-a înălțat Și a ajuns pân’ la cel care Peste oștire-a fost mai mare, Smulgându-i jertfa necurmată, Spurcându-i astfel totodată, Locul locașului său sfânt. Toți cei care în oaste sânt, Pedeapsă-n urmă-au suferit, Pentru păcatul săvârșit, Față de jertfa arătată Precum că este necurmată. Jos adevăru-a fost zvârlit, De cornul care-a izbutit În tot ceea ce a făcut. Un sfânt, apoi, a început A glăsui și, de îndat’, Alt sfânt apoi l-a întrebat: „Spune-mi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Privește jertfa necurmată? Deci, când va fi ea desființată? Apoi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Arată cu deosebire Spre-a urâciunii pustiire? Și până când, călcate sânt Oștirea și Locașul sfânt?” „Iată, din ale vremii file, Sunt două mii trei sute zile Care vor trece” – zise el – „Sau altfel, despre timpu-acel, Înseamnă că o să vedeți Atâtea seri și dimineți. Abia atuncea, negreșit, Locașul sfânt e curățit!” Pe când eu, Daniel, aveam Vedenia și căutam Să o pricep, am observat Că-n față mi s-a arătat, Ca din senin, cineva care, Om îmi părea, la-nfățișare. Un glas de om, am auzit, Iar glasu-acela a venit Din mijlocul apei pe care Râul, chemat Ulai, o are. Puternic, glasul a strigat Și-n acest fel a cuvântat: „Gavrile, tălmăcește-ndată, Vedenia ce a fost dată!” Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!” Pe când vorbea, eu am picat, Jos, la pământ, și-am leșinat. El m-a atins însă, și-apoi M-a așezat iar, înapoi, În locu-n care am mai stat Și-n acest fel a cuvântat: „Am să-ți arăt ce va să fie În vremea ‘ceea de mânie, Căci viziunea – negreșit – Privește vremea de sfârșit. Berbecele ce l-ai văzut – Cari două coarne a avut – Închipuie pe-aceia cari Sunt peste Mezi și Perși mai mari, Deci pe-mpărații Mezilor Și-asemenea ai Perșilor. Țapul acela – să se știe – E-a Greciei împărăție. Cornul – pe care l-ai văzut Chiar între ochi că i-a crescut – Este al ei prim împărat. Prin coarnele ce s-au săltat În locul cornului știut Că între ochi i-a fost crescut – Dar a fost frânt – sunt arătați, Apoi, alți patru împărați. Ăști împărați ce au să vie, Din neam de Greci, toți, au să fie. Dar după cum se va vedea, Așa puteri, nu vor avea. Când timpul lor va fi trecut Și când cei răi vor fi umplut Măsura făr’delegilor, Se va ivi, în locul lor, Altul. Viclean, nerușinat Se va vădi ăst împărat. Nu prin puterea ce o are El însuși, o să fie tare; Dar pustiiri de necrezut Va face, cum nu s-au văzut. În toate o să izbutească: Pe cei tari, o să-i nimicească Și va cădea, alături lor, Chiar și poporul sfinților. El are ca să propășească Și are ca să izbutească În viclenii. De-aceea, el Inima-și va-ngâmfa astfel. Mulți dintre cei obișnuiți Ca să trăiască liniștiți, Vor fi pierduți atunci de el. Când va veni timpul acel, O să cuteze, mai apoi, Ca să pornească un război, Cu Domnul domnilor. Dar el Nu-nvinge în războiu-acel, Pentru că fi-va nimicit Fără să fi intervenit Vreo mână omenească. Iată – De-asemeni – e adevărată Vedenia ce ți s-a dat, Când zilele s-au numărat, De care, știre, voi aveți, Că vor fi seri și dimineți. Dar acest vis, să te grăbești, Acuma să-l pecetluiești, Pentru că vremi îndepărtate, Prin el, fuseseră-arătate.” Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.
Daniel 8:9-27 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut peste măsură spre sud, spre est și spre [țara] frumuseții. S-a mărit până la oștirea cerurilor și a făcut să cadă din oștire și dintre stele și le-a călcat în picioare. Până la căpetenia cerurilor s-a mărit și a luat de la el jertfa perpetuă și a fost aruncată temelia locului său celui sfânt. O armată a fost dată în locul sacrificiului perpetuu spre nelegiuire și adevărul a fost aruncat la pământ. [Cornul] o va face și va reuși. Am auzit un sfânt vorbind; și un alt sfânt îi spunea celui care vorbea: „Până când va fi viziunea despre jertfa perpetuă și despre nelegiuirea devastatoare pentru a da ceea ce este sfânt și oștirea să fie călcate în picioare?”. El mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; atunci, ceea ce este sfânt va fi îndreptățit!”. Pe când eu, Daniél, priveam la viziune și-i căutam înțelesul, iată, stătea înaintea mea ca înfățișarea unui bărbat. Am auzit un glas de om în mijlocul [râului] Ulái care a strigat și a zis: „Gabriél, explică-i acestuia arătarea!”. El a venit lângă [locul] unde stăteam; când se apropia, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Înțelege, fiu al omului, că arătarea este pentru timpul sfârșitului!”. În timp ce el îmi vorbea, eu am adormit cu fața la pământ, dar el m-a atins și m-a făcut să stau în [picioare în locul] unde stăteam. Mi-a zis: „Iată, îți fac cunoscut ce va fi la sfârșitul indignării, căci [viziunea] este pentru timpul sfârșitului. Berbecul pe care l-ai văzut că avea două coarne sunt regii Médiei și Pérsiei. Țapul păros este regele din Iaván, iar cornul cel mare care era între ochii lui este regele cel dintâi. [Cornul] care s-a frânt și celealte patru care s-au ridicat în locul lui sunt patru regate ce se vor ridica din neamul [său], dar nu vor avea puterea lui. La sfârșitul domniei lor, când se vor termina nelegiuirile, se va ridica un rege cu fața crâncenă și priceput la intrigi. Puterea lui va crește, dar nu datorită forței sale. Va devasta prin fapte minunate, va avea succes și va împlini. Îi va ruina pe cei puternici și pe poporul sfinților. Va avea succes datorită șireteniei sale și viclenia va fi la îndemâna lui. Inima i se va mări și-i va devasta pe mulți în timp de liniște. Va sta împotriva căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit nu de mână de om. Arătarea despre serile și diminețile care ți-a fost spusă este adevărată. Dar tu sigilează viziunea, căci ea este pentru multe zile!”. Eu, Daniél, am rămas ca [leșinat] și bolnav timp de multe zile; apoi m-am ridicat și mi-am îndeplinit misiunea față de rege. Dar am rămas uimit de viziune, deși nu știa nimeni.
Daniel 8:9-27 Noua Traducere Românească (NTR)
Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre est și spre țara cea frumoasă. S-a înălțat până la armata cerurilor, a aruncat la pământ o parte din armată și din stele și le-a călcat în picioare. S-a înălțat până la Căpetenia armatei și i-a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat. Armata și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii. El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut. Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini vedenia despre jertfa continuă, despre fărădelegea care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a armatei?». El mi-a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți. Apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit». În timp ce eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea. Am auzit un glas de om, venind din mijlocul râului Ulai, care striga și zicea: «Gabriel, fă-l să înțeleagă această vedenie!». Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat și m-am aruncat cu fața la pământ. El mi-a zis: «Înțelege, fiul omului, că vedenia este cu privire la vremea sfârșitului!». Când mi-a vorbit, am căzut leșinat cu fața la pământ. El m-a atins și m-a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam. Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci vedenia aceasta este cu privire la vremea sfârșitului. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei. Țapul cel aprig este împăratul Iavanului. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat. Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s-au ridicat altele patru, înseamnă că din națiunea aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei. La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat mândru și iscusit în conspirații. Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria-i forță. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți. Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești. Cât despre vedenia cu serile și diminețile, care ți s-a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește vedenia, căci este cu privire la niște zile îndepărtate». Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m-am ridicat și m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din cauza vedeniei și n-o înțelegeam.
Daniel 8:9-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată. S-a înălțat până la oștirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ și a izbutit în ce a început. Am auzit pe un sfânt vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!” Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om. Și am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile, tâlcuiește-i vedenia aceasta!” El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!” Pe când îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfârșitului. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. Din pricina propășirii lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omenești. Iar vedenia cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate.” Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa.