Daniel 2:1-49
Daniel 2:1-49 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și în anul al doilea al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a visat vise prin care duhul i s-a tulburat și somnul i-a fugit. Atunci împăratul a poruncit să fie chemați magii și astrologii și vrăjitorii și caldeenii, pentru a arăta împăratului visele lui. Astfel, ei au venit și au stat în picioare înaintea împăratului. Și împăratul le-a spus: Am visat un vis și duhul meu a fost tulburat pentru a cunoaște visul. Atunci au vorbit caldeenii împăratului în siriană: Să trăiești pentru totdeauna împărate; spune servitorilor tăi visul și noi vom arăta interpretarea. Împăratul a răspuns și a zis caldeenilor: Lucrul acesta mi-a scăpat; dacă nu îmi veți face cunoscut visul, cu interpretarea lui, veți fi tăiați în bucăți și casele voastre vor fi făcute un morman de balegă. Dar dacă îmi arătați visul și interpretarea lui, veți primi de la mine daruri și răsplăți și mare onoare; de aceea arătați-mi visul și interpretarea lui. Ei au răspuns din nou și au zis: Să spună împăratul servitorilor săi visul, iar noi vom arăta interpretarea lui. Împăratul a răspuns și a zis: Știu sigur că doriți să câștigați timp, deoarece vedeți că lucrul mi-a scăpat. Dar dacă nu îmi veți face cunoscut visul, nu este decât o singură hotărâre pentru voi, fiindcă ați pregătit cuvinte mincinoase și corupte pentru a vorbi înaintea mea, până când timpul se schimbă; de aceea spuneți-mi visul și voi cunoaște că puteți să îmi arătați interpretarea lui. Caldeenii au răspuns înaintea împăratului și au zis: Nu este om pe pământ care poate arăta acest lucru al împăratului; de aceea nu este nici împărat, nici domn, nici conducător, care să fi cerut astfel de lucruri de la vreun mag sau astrolog sau caldeean. Și este lucru rar ceea ce împăratul cere, și nu este nimeni altul care să îl poată arăta împăratului, cu excepția dumnezeilor, a căror locuință nu este cu carnea. Din această cauză împăratul a fost mânios și foarte furios și a poruncit să fie nimiciți toți înțelepții Babilonului. Și a ieșit hotărârea ca înțelepții să fie uciși; și căutau pe Daniel și pe tovarășii lui să fie uciși. Atunci Daniel a răspuns cu sfat și înțelepciune lui Arioc, căpetenia gărzii împăratului, care ieșise să ucidă pe înțelepții Babilonului; El a răspuns și a zis lui Arioc căpetenia împăratului: De ce este hotărârea de la împărat atât de grăbită? Atunci Arioc i-a făcut cunoscut lui Daniel acest lucru. Atunci Daniel a intrat și a rugat pe împărat să îi dea timp, iar el îi va arăta împăratului interpretarea. Atunci Daniel a mers la casa lui și a făcut lucrul acesta cunoscut lui Hanania, Mișael și Azaria, tovarășii lui, Ca ei să ceară îndurări de la Dumnezeul cerului referitor la această taină, ca Daniel și tovarășii lui să nu piară cu restul înțelepților Babilonului. Atunci taina i-a fost revelată lui Daniel într-o viziune de noapte. Apoi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerului. Daniel a răspuns și a zis: Binecuvântat fie numele lui Dumnezeu pentru totdeauna și întotdeauna, căci înțelepciunea și tăria sunt ale lui; Și schimbă timpurile și anotimpurile; îndepărtează împărați și ridică împărați; dă înțelepciune înțelepților și cunoaștere celor ce cunosc înțelegerea; Revelează lucrurile adânci și tainice; cunoaște ce este în întuneric și lumina locuiește cu el. Îți mulțumesc și te laud, Dumnezeul părinților mei, care mi-ai dat înțelepciune și tărie și mi-ai făcut cunoscut acum ceea ce noi am cerut de la tine, căci ne-ai făcut cunoscut acest lucru al împăratului. De aceea Daniel a intrat la Arioc, căruia împăratul i-a ordonat să nimicească pe înțelepții Babilonului; a mers și i-a spus astfel: Nu nimici pe înțelepții Babilonului, du-mă înaintea împăratului și voi arăta împăratului interpretarea. Atunci Arioc l-a dus în grabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a spus astfel: Eu am găsit un om dintre captivii din Iuda, care va face cunoscut împăratului interpretarea. Împăratul a răspuns și i-a zis lui Daniel, al cărui nume era Belteșațar: Ești în stare să îmi faci cunoscut visul pe care l-am văzut și interpretarea lui? Daniel a răspuns în prezența împăratului și a zis: Taina pe care împăratul a cerut-o, nu pot înțelepții, astrologii, magii, ghicitorii să o arate împăratului; Dar este un Dumnezeu în cer care revelează taine și face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce va fi în zilele de pe urmă. Visul tău și viziunile capului tău pe patul tău, sunt acestea: Cât despre tine, împărate, gândurile tale ți-au venit pe patul tău, ceea ce se va întâmpla de acum înainte; și cel ce revelează taine îți face cunoscut ce se va întâmpla. Dar cât despre mine, această taină nu îmi este revelată datorită vreunei înțelepciuni pe care o am mai mult decât vreo altă ființă, ci de dragul lor să fie făcută cunoscută împăratului interpretarea și să cunoști gândurile inimii tale. Tu împărate, ai văzut și iată, un mare chip. Acest chip mare, a cărui strălucire era măreață, a stat în picioare înaintea ta; și forma lui era înfricoșătoare. Capul acestui chip era din aur pur, pieptul și brațele lui din argint, pântecele și coapsele lui din aramă, Picioarele lui din fier, laba piciorului parte din fier și parte din lut. Tu ai privit până când o piatră tăiată, fără mâini, a lovit chipul peste picioarele lui care erau din fier și lut și le-a spart în bucăți. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul, au fost sparte în bucăți, toate împreună, și au devenit ca pleava ariilor vara; și vântul le-a dus departe, încât nu s-a găsit loc pentru ele; și piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare și a umplut întregul pământ. Acesta este visul; și vom spune interpretarea acestuia înaintea împăratului. Tu împărate, ești un împărat al împăraților, fiindcă Dumnezeul cerului ți-a dat o împărăție, putere și tărie și glorie. Și oriunde locuiesc copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului le-a dat în mâna ta și te-a făcut conducător peste toate acestea. Tu ești acest cap din aur. Și după tine se va ridica o altă împărăție inferioară ție și o a treia împărăție de aramă, care va stăpâni peste tot pământul. Și a patra împărăție va fi tare ca fierul, întrucât fierul sparge în bucăți și supune toate; și ca fierul ce sparge toate acestea, astfel va sparge în bucăți și va zdrobi. Și după cum ai văzut picioarele și degetele de la picioare, o parte din lutul olarului și o parte din fier, împărăția va fi împărțită; dar va fi încă în ea ceva din tăria fierului, întrucât ai văzut fierul amestecat cu lut noroios. Și după cum degetele de la picioare erau parte din fier și parte din lut, tot astfel împărăția va fi în parte tare și va fi în parte spartă. Și precum ai văzut fier amestecat cu lut noroios, ei se vor amesteca cu sămânța oamenilor; dar nu se vor lipi unul de celălalt, după cum fier nu se amestecă cu lut. Și în zilele acestor împărați, Dumnezeul cerului va ridica o împărăție, care nu va fi niciodată distrusă; și împărăția nu va fi lăsată altui popor, ci va sparge în bucăți și va mistui toate aceste împărății și va sta în picioare pentru totdeauna. După cum ai văzut că piatra a fost tăiată, fără mâini, din munte și că a spart în bucăți fierul, arama, lutul, argintul și aurul; marele Dumnezeu a făcut cunoscut împăratului ce se va întâmpla de acum înainte; și visul este cert și interpretarea lui sigură. Atunci împăratul Nebucadnețar a căzut cu fața la pământ și s-a închinat lui Daniel și a poruncit ca ei să îi aducă un dar de mâncare și arome dulci. Împăratul i-a răspuns lui Daniel și a zis: Cu adevărat Dumnezeul vostru este un Dumnezeu al dumnezeilor și un Domn al împăraților și un descoperitor al tainelor, văzând că poți revela această taină. Atunci împăratul l-a făcut pe Daniel un om mare și i-a dat multe daruri mărețe și l-a făcut conducător peste întreaga provincie a Babilonului și mai marele guvernatorilor peste toți înțelepții Babilonului. Atunci Daniel a cerut de la împărat și a pus pe Șadrac, Meșac și Abednego, peste treburile provinciei Babilonului; iar Daniel a șezut la poarta împăratului.
Daniel 2:1-49 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
În al doilea an de domnie, Nebucadnețar a avut un vis, iar duhul i s‑a tulburat și i‑a pierit somnul. Împăratul a poruncit să fie chemați vrăjitorii, descântătorii, magii și caldeenii, ca să‑i spună visul. Ei au venit și s‑au înfățișat înaintea împăratului. Împăratul le‑a zis: „Am visat un vis și sunt nerăbdător să‑l înțeleg.” Caldeenii i‑au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veșnic să trăiești, împărate! Spune‑le robilor tăi visul, iar noi îți vom spune tâlcuirea!” Împăratul le‑a zis caldeenilor: „Hotărârea mea este nestrămutată: dacă nu‑mi veți spune atât visul, cât și tâlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți, iar casele voastre vor fi prefăcute în grămezi de gunoi; dar, dacă‑mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri, răsplată și mare cinste. De aceea, spuneți‑mi visul și tâlcuirea lui!” Ei au răspuns a doua oară: „Să le spună împăratul robilor săi visul, și i‑l vom tâlcui!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Știu eu că vreți să câștigați timp, fiindcă ați văzut că hotărârea mea este nestrămutată. Dacă nu‑mi spuneți visul, aceeași soartă vă așteaptă pe toți. Știu eu că v-ați gândit să veniți cu minciuni și cu șiretlicuri până se mai schimbă vremurile. Așadar, spuneți‑mi visul, și, astfel, voi ști că puteți să‑mi arătați tâlcuirea lui!” Caldeenii i‑au răspuns împăratului: „Nu există niciun om pe pământ care să poată împlini cererea împăratului. De aceea, niciun împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, nu le‑a cerut vreodată așa ceva vreunui vrăjitor, vreunui descântător sau vreunui astrolog. Cererea împăratului este grea; nimeni nu-i poate destăinui lucrul acesta împăratului în afară de zei, care nu locuiesc printre muritori.” La auzul acestor cuvinte, împăratul s‑a mâniat și s‑a înfuriat din cale afară, poruncind să fie nimiciți toți înțelepții Babilonului. Porunca era dată și înțelepții urmau să fie nimiciți, iar Daniel și prietenii lui erau căutați și ei ca să fie uciși. Atunci, Daniel i-a vorbit cu chibzuință și cu pricepere lui Arioc, căpitanul gărzilor împăratului, care ieșise să‑i omoare pe înțelepții Babilonului. El i‑a zis lui Arioc, împuternicitul împăratului: „De ce a ieșit de la împărat o poruncă atât de aspră?” Atunci, Arioc i‑a spus lui Daniel ce se întâmplase, iar Daniel s‑a dus la împărat și l‑a rugat să‑i dea răgaz, ca să‑i spună tâlcuirea. Daniel s‑a dus acasă și le-a făcut cunoscut acest fapt prietenilor lui, Hanania, Mișael și Azaria, ca să ceară împreună îndurarea Dumnezeului cerului cu privire la această taină și să nu piară și Daniel și prietenii lui odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. Atunci, lui Daniel i s‑a descoperit taina într‑o vedenie de noapte. Și Daniel L‑a binecuvântat pe Dumnezeul cerului, zicând: „Binecuvântat fie Numele lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie! Ale Lui sunt înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și soroacele, El răstoarnă împărați și ridică împărați, El le dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți. El dezvăluie adâncimi și taine, El știe ce este în întuneric și la El este sălașul luminii. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud eu, căci mi‑ai dat înțelepciune și putere și mi‑ai destăinuit ce Ți‑am cerut noi: ne‑ai dezvăluit taina împăratului.” După aceea, Daniel s‑a dus la Arioc, pe care împăratul îl pusese să‑i nimicească pe înțelepții Babilonului; s-a dus la el și i‑a zis astfel: „Nu‑i ucide pe înțelepții Babilonului! Du‑mă la împărat, și‑i voi da tâlcuirea!” Atunci, Arioc l‑a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului, zicându‑i: „Am găsit între prizonierii din Iuda un om care ar putea să‑i dea împăratului tâlcuirea!” Împăratul i‑a zis astfel lui Daniel, care era numit Beltșațar: „Poți tu să‑mi spui visul și tâlcuirea lui?” Daniel i‑a răspuns împăratului: „Ce vrea împăratul să știe este o taină pe care înțelepții, descântătorii, vrăjitorii și astrologii nu vor putea să i‑o spună împăratului. Dar este un Dumnezeu în ceruri care descoperă tainele și care i‑a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile viitoare. Iată visul și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău: Pe când erai culcat, împărate, ți‑au venit în minte gânduri despre ce va fi după aceste vremuri, iar Descoperitorul Tainelor ți‑a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Și nu pentru că aș avea eu o înțelepciune mai mare decât a tuturor muritorilor mi‑a fost descoperită această taină, ci ca să i se dea împăratului tâlcuirea și să afli ce-ți dorește inima să știi. Tu, împărate, priveai și se făcea că era un chip uriaș. Chipul era măreț și de o strălucire nemaipomenită. Era ridicat înaintea ta și avea o înfățișare înfricoșătoare. Capul chipului era de aur curat, pieptul și brațele îi erau de argint, pântecele și coapsele îi erau de aramă, pulpele, de fier, iar labele picioarelor, o parte din fier și o parte din lut ars. În timp ce priveai acest chip, o piatră s‑a desprins fără ajutorul vreunei mâini omenești, a izbit picioarele de fier și lut ars ale chipului și le‑a făcut bucăți. Atunci, fierul, lutul ars, arama, argintul și aurul s‑au sfărâmat împreună și s‑au făcut ca pleava din arie vara; le‑a luat vântul și nu s‑a mai găsit nici urmă de ele. Dar piatra care lovise chipul s‑a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul. Acesta a fost visul. Acum îi vom spune împăratului și tâlcuirea: Tu, împărate, ești împăratul împăraților, și Dumnezeul cerului ți‑a dat împărăție, putere, tărie și slavă. El ți‑a dat în mâini tot ce locuiește sub cer – oamenii, fiarele câmpului și păsările cerului – și te‑a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur! După tine se va ridica o altă împărăție, care va fi mai prejos decât a ta; apoi o a treia împărăție, de aramă, care va stăpâni tot pământul. Va urma o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul zdrobește și rupe totul, da, ca fierul care sfărâmă toate aceste metale, așa va zdrobi ea și va sfărâma totul. Și, după cum ai văzut labele picioarelor cu degetele lor alcătuite din lut ars și din fier, și aceasta va fi o împărăție dezbinată, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul ars. Și, după cum degetele de la picioare erau o parte de fier și o parte de lut ars, tot așa împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte fragilă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lut ars, înseamnă că cele două părți se vor amesteca prin legături omenești, dar nu se vor ține strâns una de alta, după cum fierul și lutul nu se pot uni. În zilele acelor împărați, Dumnezeul cerului va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea altui popor. Ea va sfărâma toate aceste împărății și le va pune capăt, dar ea va dăinui în veci. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o desprinzându-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul ars, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare i‑a făcut cunoscut împăratului ce va fi după aceste vremuri. Visul este sigur și tâlcuirea lui este adevărată.” Atunci, împăratul Nebucadnețar s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat înaintea lui Daniel, poruncind să i se aducă ofrande și miresme. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul împăraților și Descoperitorul Tainelor, de vreme ce ai putut să descoperi taina aceasta!” Apoi, împăratul l‑a înălțat în rang pe Daniel și i‑a dat daruri multe și bogate. L-a făcut guvernator peste toată provincia Babilon și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie peste toți înțelepții Babilonului. La cererea lui Daniel, împăratul i-a pus pe Șadrac, Meșac și Abed‑Nego mari dregători peste provincia Babilon, iar Daniel a rămas la curtea împăratului.
Daniel 2:1-49 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a avut niște vise. Duhul îi era tulburat și i-a pierit somnul. Împăratul a poruncit să-i cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători și pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat și aș vrea să știu visul acela.” Haldeenii i-au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veșnic să trăiești, împărate! Spune-le robilor tăi visul, și-ți vom arăta tâlcuirea lui!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și le-a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veți face cunoscute visul și tâlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. Dar dacă-mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri și mare cinste. De aceea spuneți-mi visul și tălmăcirea lui!” Ei au răspuns a doua oară: „Să le spună împăratul robilor săi visul, și i-l vom tălmăci!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Văd, cu adevărat, că voiți să câștigați vreme, pentru că vedeți că lucrul mi-a scăpat din minte. Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeași soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți ca să-mi spuneți minciuni și neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea spuneți-mi visul, ca să știu dacă sunteți în stare să mi-l și tâlcuiți!” Haldeenii i-au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare și de puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să-i spună lucrul acesta împăratului, în afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori.” La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să-i piardă pe toți înțelepții Babilonului. Hotărârea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorâți și-i căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. Atunci Daniel i-a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului. A luat cuvântul și i-a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc i-a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Și Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să-i dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui și le-a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopții. Și Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! Ale Lui sunt înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările; El îi răstoarnă și îi pune pe împărați; El le dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți; El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut ce Ți-am cerut noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!” După aceea Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să-i piardă pe înțelepții Babilonului; s-a dus și i-a vorbit așa: „Nu-i pierde pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, și-i voi da împăratului tâlcuirea!” Arioc l-a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit așa: „Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care-i va da împăratului tâlcuirea.” Împăratul a luat cuvântul și i-a zis lui Daniel, care se numea Beltșațar: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?” Daniel a răspuns înaintea împăratului și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare să i-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care-i face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, și Cel ce descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Însă, dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci ca să i se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește inima să știi. Tu, împărate, te uitai, și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul. Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. El ți i-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur. După tine se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. Și după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Și după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. Dar în vremea acestor împărați Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății și ea însăși va dăinui veșnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare i-a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, și tâlcuirea lui este temeinică.” Atunci împăratul Nebucadnețar a căzut cu fața la pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel și a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare și miresme. Împăratul i-a vorbit lui Daniel și a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților și El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” Apoi împăratul l-a înălțat pe Daniel și i-a dat daruri multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ținutul Babilonului și l-a pus cea mai înaltă căpetenie a tuturor înțelepților Babilonului. Daniel l-a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna lui Șadrac, a lui Meșac și a lui Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.
Daniel 2:1-49 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În al doilea an al guvernării lui, Nabucodonosor a avut niște vise care l-au făcut să fie atât de neliniștit, încât nu a mai putut dormi. Regele a dat ordin să fie chemați vrăjitorii și astrologii, ca să îi spună ce a visat el. Ei au venit și s-au prezentat înaintea regelui. Atunci el le-a zis: „Am avut un vis; și sunt neliniștit în spiritul meu pentru că aș vrea să îi știu semnificația!” Astrologii i-au răspuns regelui în limba aramaică: „Să trăiești etern, rege! Relatează-le slujitorilor tăi visul; iar noi îți vom da interpretarea lui!” Regele le-a zis astrologilor: „Aceasta este decizia fermă pe care am luat-o: dacă nu îmi veți spune atât visul cât și interpretarea lui, veți fi făcuți bucăți; iar casele voastre vor fi transformate în grămezi de gunoi. Dar dacă îmi veți spune ce am visat și îmi veți interpreta visul, veți primi din partea mea daruri, recompense și mari onoruri. Deci relatați-mi visul și spuneți-mi interpretarea lui!” Ei au răspuns a doua oară: „Să povestească regele slujitorilor lui ce a visat; și noi îi vom oferi interpretarea visului lui.” Atunci regele le-a zis: „Acum știu cu certitudine că vreți să câștigați timp; pentru că ați constatat cât de categorică este decizia pe care am luat-o. Dacă nu îmi veți relata ce am visat, rămâne doar acel singur verdict care este împotriva voastră! Văd că ați vorbit unul cu altul ca să îmi spuneți minciuni și lucruri eronate, sperând că situația voastră se va schimba. Deci relatați-mi visul, ca să știu astfel că sunteți capabili să îmi oferiți și interpretarea lui!” Astrologii i-au răspuns regelui astfel: „Nu există niciun om pe pământ care să poată spune ce dorește regele. Astfel, niciun rege – oricât de mare și de autoritar ar fi fost el – nu a pretins acest lucru vreunui vrăjitor sau vreunui astrolog. Ce dorește regele este prea dificil. Nimeni nu poate spune ce a visat regele, cu excepția zeilor care nu locuiesc printre muritori!” Când a auzit regele acest răspuns, s-a mâniat. Apoi, foarte afectat de acea supărare, a dat ordin să fie omorâți toți înțelepții Babilonului. Decizia omorârii înțelepților deja fusese scrisă; iar gărzile îi căutau atât pe Daniel cât și pe prietenii lui, ca să îi omoare. Atunci Daniel s-a apropiat cu prudență și cu discreție de Arioc – comandantul gărzilor regelui – care plecase să îi omoare pe înțelepții Babilonului. El l-a întrebat pe Arioc care era comandant în slujba regelui: „De ce este atât de dur decretul dat de rege?” Atunci Arioc i-a relatat lui Daniel ce se întâmplase. Daniel s-a dus la rege și l-a rugat să îi dea timp ca să îi spună interpretarea visului. Apoi s-a dus acasă și i-a anunțat pe prietenii lui – Hanania, Mișael și Azaria – acest lucru. El a cerut favoarea Dumnezeului cerului referitor la acest mister, pentru ca atât Daniel și prietenii lui, cât și toți ceilalți înțelepți ai Babilonului, să nu moară. Apoi, noaptea, lui Daniel i-a fost revelat acel mister într-o viziune. Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerului. El a zis: „Să fie binecuvântat numele lui Dumnezeu din eternitate în eternitate; pentru că a Lui este înțelepciunea și autoritatea. El schimbă vremurile și situațiile, El destituie regi și tot El îi aduce la guvernare. Dumnezeu oferă înțelepciune înțelepților și capacitate de cunoaștere celor care înțeleg semnificația lucrurilor. El descoperă lucrurile profunde și ascunse. Știe ce există în întuneric și locuiește împreună cu lumina! Dumnezeul părinților mei, Ție Îți mulțumesc și pe Tine Te laud; pentru că mi-ai dat înțelepciune, autoritate și mi-ai revelat lucrul pe care noi Ți l-am cerut. Tu ai descoperit ce ne cere regele să îi spunem!” Apoi Daniel s-a dus la Arioc care era desemnat de rege să îi omoare pe înțelepții Babilonului; și i-a zis: „Să nu îi omori pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea regelui; și îi voi spune (atât visul, cât și) interpretarea (lui)!” Arioc s-a grăbit să îl aducă pe Daniel înaintea regelui; și i-a vorbit astfel: „Am găsit un om printre cei aduși din teritoriul numit Iuda. El poate spune regelui (atât visul, cât și) interpretarea (lui)!” Regele i-a zis lui Daniel care fusese numit și Beltșațar: „Poți tu să îmi relatezi ce am văzut în vis și apoi să îmi dai și interpretarea lui?” Daniel a răspuns regelui: „Ce îmi cere regele este un mister pe care niciun înțelept și niciun vrăjitor nu îl poate înțelege ca să îl relateze regelui. Dar există în cer un Dumnezeu care poate divulga acest secret; și astfel, El a anunțat pe regele Nabucodonosor ce se va întâmpla în următoarele zile. Acum îți voi relata visul și viziunile pe care le-ai avut în mintea ta, în timp ce stăteai culcat pe patul tău. Rege, în timp ce erai în patul tău, ți-au venit gânduri care se referă la ce se va întâmpla în viitor; și Cel care descoperă misterele, ți-a spus ce se va întâmpla. Iar mie mi s-a revelat acest mister nu pentru că am mai multă înțelepciune decât toți ceilalți oameni care trăiesc, ci pentru ca să i se ofere regelui interpretarea visului și să înțeleagă astfel gândurile inimii lui. Tu, rege, priveai; și ai văzut o statuie. Ea era de mari dimensiuni și foarte impunătoare. Stătea în picioare înaintea ta; și te făcea să îți fie frică atunci când o priveai. Capul acestei statui era din aur de cea mai bună calitate. Pieptul și brațele îi erau din argint; iar de la abdomen și până la genunchi era făcută din bronz. De la genunchi până la glezne, statuia era făcută din fier; iar degetele de la picioare erau o parte din fier și o parte din argilă. În timp ce priveai, s-a desprins o piatră fără ajutorul vreunei mâini. Ea a venit și a lovit statuia peste picioarele ei de fier și de argilă, pe care le-a sfărâmat. Atunci fierul, argila, bronzul, argintul și aurul s-au făcut toate bucăți; și au ajuns ca pleava de pe terenul unde se separă ea vara de cereale atunci când ele sunt vânturate. Le-a luat vântul și nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un mare munte care a umplut tot pământul. Acesta este visul. Acum voi spune și interpretarea lui înaintea regelui. Tu, rege, ești regele regilor; pentru că Dumnezeul cerului ți-a dat un imperiu, autoritate, forță și glorie. El te-a ajutat să îi guvernezi pe oameni – oriunde locuiesc ei. Ți-a dat suficientă forță ca să ții sub control (inclusiv) animalele sălbatice de pe câmp și păsările zburătoare; și te-a făcut stăpân al tuturor. Deci tu ești capul de aur! După tine va veni la guvernare pe pământ un imperiu mai nesemnificativ în comparație cu al tău; și apoi un al treilea – echivalent bronzului – care își va exercita autoritatea pe tot pământul. Va veni și un al patrulea imperiu – tare ca fierul care sfărâmă și distruge totul. Exact cum fierul sfărâmă și distruge totul, acest imperiu le va sfărâma și le va strivi pe celelalte. Dar tu ai văzut că picioarele și degetele erau o parte din argilă de olar și o altă parte din fier. Acest fapt ilustrează că la fel va fi împărțit și acel imperiu. Dar va rămâne în el ceva din forța fierului – exact cum ai văzut fierul amestecat cu argila. Așa cum degetele picioarelor erau o parte din fier și o altă parte din argilă, acest imperiu va fi parțial tare și parțial fragil. Fierul amestecat cu argila înseamnă că ei își vor amesteca populația cu ceilalți oameni; totuși, nu vor rămâne uniți – exact cum nici fierul nu se poate uni cu argila. Dar în zilele guvernării acelor regi, Dumnezeul cerului va face să apară un regat etern. El nu va fi distrus niciodată; și nu va fi lăsat să ajungă la discreția vreunui alt popor. El va sfărâma și va distruge toate celelalte regate și va dăinui pentru eternitate. Aceasta este semnificația pietrei pe care ai văzut-o desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, bronzul, argila, argintul și aurul. Deci marele Dumnezeu l-a informat astfel pe rege despre ce va fi în viitor. Cu certitudine, acesta a fost visul; iar interpretarea lui este demnă de încredere!” Atunci regele Nabucodonosor a căzut cu fața întoarsă spre pământ, s-a închinat înaintea lui Daniel și a ordonat să i se ofere sacrificii de mâncare și substanțe parfumate. Apoi regele i-a zis lui Daniel: „Este evident că Dumnezeul vostru este Dumnezeul (dumne)zeilor, Stăpânul regilor și Cel care descoperă misterele; pentru că ai putut să îmi vorbești despre acest vis pe care eu l-am ținut secret!” Regele l-a promovat pe Daniel în funcție, i-a dat multe daruri valoroase, l-a desemnat conducător în toată provincia Babilonului și l-a făcut funcționar al imperiului, numindu-l șef al tuturor înțelepților Babilonului. Daniel l-a rugat pe rege să îi numească pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego în funcția de administratori ai provinciei Babilonului. Dar el a rămas la curtea regelui.
Daniel 2:1-49 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când Nebucadențar făcea Doi ani de când împărățea, Un vis anume, a avut. Visul acela a făcut Să-i fie duhul tulburat, Iar somnul i l-a alungat. Atuncea, el a poruncit Să-i cheme-n față-i – negreșit – Pe cei care sunt vrăjitori, Sau sunt în stele cititori, Pe toți cei care se vădeau Cum că descântece făceau Și-a mai chemat, pe lângă ei, Pe o mulțime de Haldei, Voind să afle de îndat’, Ce-nseamnă ceea ce-a visat. Așa precum a poruncit, ‘Naintea lui, toți au venit. După ce toți s-au adunat, În acest fel a cuvântat: „Un vis anume, am avut. Visul acela a făcut Să-mi fie duhul tulburat, Iar somnul mi l-a alungat. Voiesc – acum – să-mi deslușiți Visul și să mi-l tălmăciți!” Haldeii, cum îl auziră, În aramaică-i vorbiră: „Trăiască-al nostru împărat, Pe veșnicie! Ce-ai visat, Robilor tăi tu să le spui Și-ndată, tâlcul visului, Ei au să ți-l destăinuiască, Pentru că pot să-l deslușească!” Atuncea, împăratul lor, Astfel le-a zis Haldeilor: „Să știți că mi-a scăpat din minte, Când v-am vorbit mai înainte, Un lucru important. Voiesc – Acum – să vi-l împărtășesc. Iată-l: dacă nu o să fiți În stare, visul, să mi-l știți Și dacă nu veți putea voi Ca să mi-l tâlcuiți apoi, Vă voi preface în bucăți Și-am să dărâm, de prin cetăți, Casele voastre, ca să fie Doar un morman de murdărie. Dar dacă, însă, o să fiți În stare, visul, să mi-l știți Și dacă veți putea ca voi Să mi-l și tâlcuiți apoi, Cu daruri mari vă răsplătesc, Cu cinste vă învrednicesc. Să-mi spuneți dar, ce am visat Și-apoi să-mi spuneți ce-a-nsemnat!” Ei au răspuns, a doua oară: „Vrem ca-mpăratul – bunăoară – Să spună ce vis a avut Și îi vom face cunoscut, Îndată, tâlcul cel pe care Visul ce l-a visat îl are!” Dar împăratu-a cuvântat: „Acuma văd – cu-adevărat – Precum că voi vă străduiți, Vreme ca să mai dobândiți, Căci ați văzut de mai ‘nainte, Ce lucru mi-a scăpat din minte. Aflați că dacă – de îndat’ – Nu îmi veți spune ce-am visat, Aceeași soartă aveți-apoi, Pentru că bine văd că voi, Să vă-nțelegeți doar voiți, Și-n urmă-n fața mea veniți Doar cu minciuni, ca să puteți Câștiga timp și să vedeți Cu ochii voștri fiecare, Cum e a vremilor schimbare. De-aceea, vreau ca imediat Să-mi spuneți voi, ce am visat, Pentru că dacă o să-l știți, Visul, puteți să-l tălmăciți!” Haldei-atunci răspuns au dat Și ziseră către-mpărat: „Oameni, precum voiești, nu sânt Pe fața-ntregului pământ. Nu este nimeni priceput Să-ți spună ceea ce-ai cerut. De-aceea, nici un împărat – Oricât a fost de înălțat Și-oricât de mare s-a făcut – Așa ceva nu a cerut, De la cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Cum n-a cerut nici de la cei Care se dovedeau Haldei! Lucrul cerut de tine-i greu. Să știi dar că numai un zeu Poate să facă ce-ai cerut Și, precum bine e știut, Nu printre muritori sunt ei, Iar muritorii nu sunt zei!” Când împăratu-a auzit Cuvintele ce le-au rostit, De-ndată el s-a mâniat Iar slugilor, porunci, le-a dat, Să-i piardă pe-nțelepții lui Din țara Babilonului. Când hotărârea a fost dată, S-a și trecut apoi, de-ndată, Grabnic, la împlinirea ei, De a-i ucide pe toți cei Cari înțelepți se dovedeau. Slujbașii tocmai căutau Pe Daniel și pe cei care, Tovarăși, Daniel îi are, Ca să îi piardă, negreșit. Dar Daniel a glăsuit, Cu minte și cu judecată, Când căpetenia-nsărcinată Cu prinderea-nțelepților Și-apoi cu omorârea lor, În a lui față a venit, Ca să îl piardă, negreșit. Acel care a căpătat Porunca de la împărat Să îi omoare, se numea Drept Arioc și se vădea A fi mai marele pe care Ceata străjerilor îl are. La Arioc, cel ce-i aflat Drept căpitan la împărat, A mers, în urmă, Daniel Și i-a vorbit în acest fel: „De ce, al nostru împărat, Așa porunci aspre, a dat?” Iar Arioc i-a și făcut, Totul, apoi, de cunoscut. Când Daniel a auzit Ceea ce i s-a povestit, S-a dus degrabă la palat, Ca să îl roage pe-mpărat, Să îi dea timp, să-l păsuiască Și visul să i-l tâlcuiască. Apoi, acasă merse el Și a vorbit cu Mișael, Precum și cu Hanania Și-asemeni cu Azaria. El le-a istorisit, îndat’, Toate pe câte le-a aflat Cerându-le la fiecare, Ca să Îl roage de-ndurare, Pe Dumnezeul cerului, Ca taina împăratului Să le-o descoperă și-astfel, Să nu piară nici Daniel Și nici cei care-l însoțeau Și cari tovarăși îi erau, Odată cu-nțelepții care Cetatea Babilon îi are. După aceea – negreșit – Taina i s-a descoperit, Lui Daniel, care-a avut O viziune și-a văzut Tot ceea ce s-a arătat În vis, marelui împărat. Vedenia ce o zărise, În timpul nopții o primise. Atunci L-a binecuvântat Pe Domnul Cel adevărat, Pe Dumnezeul cerului, Precum și al pământului. Tocmai de-aceea, Daniel A glăsuit în acest fel: „Vreau, binecuvântat, mereu, Să fie al lui Dumnezeu Sfânt Nume! Vreau, pe veșnicie, El binecuvântat să fie! A Lui este puterea toată Și-nțelepciunea, totodată. El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El! Tot ceea ce este ascuns, Ce e adânc, de nepătruns, Și tot ceea ce este greu, Doar El descoperă, mereu. El poate, astfel, a pătrunde Ceea ce-n beznă se ascunde. Are-o-nțelegere deplină, Căci locuiește în lumină. El este Dumnezeul lor, Adică al părinților Pe care îi avusem eu. Pe El, eu Îl slujesc, mereu. Pe El, îl laud ne-ncetat! Înțelepciune, El mi-a dat Și mi-a făcut de cunoscut Lucrul pe care l-am cerut. El ne-a descoperit de-ndat’, Taina avută de-mpărat!” După aceea, Daniel, Lui Arioc, îi zise-astfel: „Nu-i pierde pe-nțelepți-aflați În Babilon! Să îi cruțați! Du-mă degrabă, la-mpărat Să-i tâlcuiesc ce a visat!” Căci Arioc era cel care Primit-a ordin să-i omoare Pe înțelepții adunați, Cari sunt în Babilon aflați. Când Arioc l-a auzit Pe Daniel cum a vorbit, În mare grabă l-a luat Și-apoi s-a dus la împărat. Se-nfățișă în fața lui Și-i zise împăratului: „Află-mpărate că, la noi, Chiar printre prinșii de război Care din Iuda au venit, Un om anume am găsit, În stare să îți deslușească Visul și să ți-l tâlcuiască!” Atuncea, Nebucadențar, Lui Daniel, zis Beltșațar, Îi spuse: „Crezi că izbutești, Visul ca să mi-l tâlcuiești? Poți să îmi spui tu, ce-am visat, Precum și ce a însemnat Visul pe care l-am avut? Poți face dar, ce ți-am cerut?” În urmă, Daniel a zis: „În ce privește al tău vis – Ceea ce ceri tu, împărate – E-o taină pe care n-o poate Pătrunde cel cei vrăjitor Sau e în stele cititor, Căci înțelepții, ce îi are Măria-ta, nu sunt în stare Să o pătrundă. E prea greu. Dar e în cer un Dumnezeu, La care nu-i nimic ascuns Și nu-i nimic de nepătruns. El îți va face cunoscut Visul pe care l-ai avut. De-aceea-ți zic: Ia seama dar Și-ascultă, Nebucadențar, Căci Dumnezeu ți-arată ție, Ce fel de vremuri au să vie. Iată acum, ce ai visat, În patul tău când te-ai aflat: Ți-ai măcinat a ta gândire, Cu gânduri ce sunt cu privire La vremurile viitoare, Cari după ăst timp vor apare. Cel care tainele le știe, A vrut să îți arete ție, Ce o să fie-n viitor. Dar dacă eu – biet muritor – Din a Lui parte dobândesc Putință să îți tălmăcesc Lucrul acesta, să știi bine Precum că nu se află-n mine O mult mai multă-nțelepciune, Decât pot cei vii să adune. Eu am venit – cum ai cerut – Ca să îți fac de cunoscut Lucrul pe care ți-l dorești, Din inimă, să-l deslușești. În visul pe cari l-ai avut, Un mare chip tu ai văzut. O strălucire mare-avuse Chipul, cum nu se mai văzuse. Figura înfricoșătoare, În fața ta sta, în picioare. Din aur doar, era făcut Capul pe care l-a avut Chipul acela. Pieptul lui Și-apoi brațele chipului, Doar din argint erau făcute. Pântecul, coapsele avute, Cu toate-au fost – de bună seamă – Făcute numai din aramă, Iar materialul tuturor Fluierelor picioarelor Fusese fierul, negreșit. Către picioare ai privit Și cu uimire ai văzut Că sunt din fier, dar și din lut. Pe când la el tu ai privit, O piatră-atunci s-a dezlipit, Fără să o fi ajutat Vreo mână. Piatra s-a-ndreptat Spre chipul pe cari l-ai zărit Și cu putere i-a izbit Picioarele ce s-au făcut Parte din fier, parte din lut. Chipul acela a picat Și în bucăți s-a sfărâmat. Atunci, argint, aur, aramă Și fier și lut – de bună seamă – Ajuns-au toate, dintr-odată, Precum e pleava vânturată, În arie, în timp de vară. Vânturi porniră și suflară Peste acel chip prăbușit, Încât nimic nu s-a găsit, În urmă, din chipul acel. Dar piatra care-a dat în el – Și care-apoi l-a sfărâmat – A tot crescut, neîncetat. Un munte mare s-a făcut Și-ntreg pământul l-a umplut. Acesta-i firul visului Și iată tâlcuirea lui: Tu, împărate, ești aflat Peste-mpărați, drept împărat, Căci Dumnezeul cerului Ți-a dat – în bunătatea Lui – Putere, slavă, bogăție, Precum și astă-mpărăție. Stăpân ești tu, al tuturor Copiilor oamenilor, Al fiarelor pământului Și-al păsărilor cerului. Tu ești dar, chipul luminat Care din aur e turnat! În urma ta, are să fie – Curând – o altă-mpărăție Care va fi mai ne-nsemnată. Apoi a treia se arată Care va fi – de bună seamă – Făcută numai din aramă Și care o să izbutească, Pământul, să îl stăpânească. După aceasta, o să vie Și o a patra-mpărăție, Având tăria fierului. După cum fieru-n calea lui Sfarmă și rupe ce-ntâlnește, Asemenea se dovedește A fi și-a patra-mpărăție Care va trebui să vie. Picioarele – cum ai văzut – Și degetele s-au făcut Din fier, o parte – negreșit – Iar altă parte s-a-ntocmit Din lut. Așa are să fie Și cea de-a patra-mpărăție, Căci împărțită va fi ea. Astfel, în parte, va avea Tăria fierului, precum Tu, în vedenia de-acum, Fierul acela l-ai văzut Că e amestecat cu lut. Cum sunt și degetele care Chipul le are la picioare – Din fier, o parte s-au făcut, Iar altă parte e din lut – La fel și-a patra-mpărăție Ce va veni, are să fie: În parte se arată tare Și-n parte, slabă va apare. Lucrul pe care l-ai văzut – Deci fier amestecat cu lut – Înseamnă că-n împărăție, Legați cu toții au să fie Prin legături ce-s omenești, Pe cari poți să le dobândești Doar prin căsătorie. Ele – Căsătoriile acele – Nu îi vor ține strâns lipiți Pe cei ce-s astfel înrudiți, Așa precum nu s-a putut Să se unească fier și lut. Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie. Aceasta-nseamnă piatra care Desprinsă-i din muntele mare – Fără a trebui, cumva, Să o ajute cineva – Sfărmând argint – cum ai văzut – Aur, aramă, fier și lut. Deci iată, Cel care, mereu, E marele nost’ Dumnezeu, Acum, prin al tău vis, a vrut Ca să îți facă cunoscut Ceea ce are ca să fie În vremile ce au să vie. Visul pe care l-ai visat, Află că e adevărat Și-n urmă, tâlcuirea lui Este asemeni visului, Căci după cum se va vedea, Temeinică este și ea.” Când împăratu-a auzit Lucrul acest, s-a prăbușit Jos, la pământ, și s-a-nchinat Lui Daniel. Porunci a dat Să se aducă jertfe care Se vădeau jertfe de mâncare. Jertfele-acelea rânduite Sunt de miresme însoțite. În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!” Apoi, ajunse Daniel Ca înălțat să fie el, De către al său împărat, Căci multe bogății i-a dat. A dat, în stăpânirea lui, Ținutul Babilonului. L-a așezat drept cel mai mare Peste-nțelepții cei pe care Îi are-mpărăția lui Și țara Babilonului. După aceea, l-a rugat Chiar Daniel, pe împărat, Să lase trebile pe care Ținutul Babilon le are, Pe mâini și-n grija celor trei Care prieteni îi sunt ei. Primul, Șadrac, este chemat. El, de Meșac, este urmat, Iar cel de-al treilea, negreșit, Drept Abed-Nego, e numit. Doar Daniel a mai rămas Lângă-mpărat, în acel ceas, Pentru că fost-a locul lui, La curtea împăratului.
Daniel 2:1-49 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În al doilea an al domniei lui Nabucodonosór, a avut Nabucodonosór vise. I s-a tulburat duhul și somnul l-a părăsit. Regele a spus să-i cheme pe magi, pe astrologi, pe vrăjitori și pe caldéi ca să-i facă cunoscute regelui visele sale. Ei au venit și au stat înaintea regelui. Regele a zis: „Am avut un vis și îmi este tulburat duhul până când voi cunoaște visul”. Caldéii i-au vorbit regelui în aramaică: „Rege, în veci să trăiești! Spune-le slujitorilor tăi visul și noi îți vom face cunoscută interpretarea!”. Regele le-a răspuns și le-a zis caldéilor: „Decizia mea este hotărâtă: dacă nu îmi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți fi tăiați în bucăți și casele voastre vor fi făcute o grămadă de [ruine]. Dar dacă îmi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți primi de la mine daruri, răsplată și cinste mare. De aceea, faceți-mi cunoscut visul și interpretarea lui!”. Ei au răspuns a doua oară și au zis: „Să spună regele visul slujitorilor săi și noi vom face cunoscută interpretarea!”. Regele a răspuns și a zis: „Într-adevăr, știu că vreți să câștigați timp, deoarece vedeți că decizia mea este hotărâtă. Dacă nu-mi veți face cunoscut visul, o singură hotărâre este pentru voi, pentru că v-ați pus de acord să spuneți înaintea mea cuvinte mincinoase și false până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul și voi cunoaște că puteți să-mi faceți cunoscută interpretarea!”. Caldéii i-au răspuns regelui și au zis: „Nu este nimeni pe pământ care să poată face cunoscut cuvântul regelui, pentru că niciun rege, oricât de mare și puternic ar fi, nu cere un astfel de lucru niciunui ghicitor, astrolog sau caldeu. Lucrul pe care îl cere regele este greu și nu este altcineva care să-l facă cunoscut regelui decât Dumnezeul a cărui locuință nu este printre muritori”. Din cauza aceasta, regele s-a mâniat și s-a înfuriat foarte mult și a spus să fie nimiciți toți înțelepții din Babilón. Când a ieșit decretul ca să fie uciși înțelepții, i-au căutat pe Daniél și pe tovarășii lui ca să-i ucidă. Atunci, Daniél s-a adresat cu înțelepciune și chibzuință lui Arióc, căpetenia gărzilor regelui care ieșise să-i ucidă pe înțelepții Babilónului. I-a răspuns și i-a zis lui Arióc, împuternicitul regelui: „De ce este atât de sever decretul regelui?”. Atunci, Arióc i-a făcut cunoscută lui Daniél hotărârea. Daniél s-a dus la rege și i-a cerut să-i dea timp și el îi va fi făcut cunoscută regelui interpretarea. Atunci, Daniél a mers acasă și le-a făcut cunoscută lui Ananía, Mișaél și Azaría, tovarășii săi, hotărârea ca să ceară îndurare de la Dumnezeul cerului cu privire la taina aceasta, pentru ca să nu fie nimiciți Daniél și tovarășii lui împreună cu restul înțelepților din Babilón. După aceea, i-a fost descoperită lui Daniél taina într-o viziune de noapte. Și Daniél l-a binecuvântat pe Dumnezeul cerului. Daniél a vorbit și a spus: „Binecuvântat să fie numele lui Dumnezeu din veci și până-n veci, pentru că ale lui sunt înțelepciunea și puterea! El schimbă vremurile și timpurile; el îi dă jos pe regi și tot el stabilește regii; el dă înțelepciune înțelepților și cunoaștere celor care cunosc priceperea. El descoperă cele adânci și ascunse; el cunoaște ce este în întuneric și lumina locuiește cu el. Ție, Dumnezeul părinților mei, îți mulțumesc și îți aduc laudă, căci mi-ai dat înțelepciune și putere. Acum, fă-mi cunoscut ceea ce noi am cerut de la tine, pentru că tu poți să ne faci cunoscută cerința regelui!”. După aceasta, Daniél s-a dus la Arióc, pe care regele îl stabilise ca să-i nimicească pe înțelepții din Babilón; a mers și i-a zis așa: „Nu-i omorî pe înțelepții din Babilón, ci du-mă înaintea regelui și eu îi voi face cunoscută regelui interpretarea!”. Apoi, Arióc l-a dus în grabă pe Daniél înaintea regelui și i-a vorbit astfel: „Am găsit un bărbat iudeu. Dintre cei captivi, care îi va face cunoscută regelui interpretarea”. Regele i-a răspuns și i-a zis lui Daniél, al cărui nume era Beltșațár: „Ești tu capabil să-mi faci cunoscut visul pe care l-am avut și interpretarea lui?”. Daniél a răspuns și i-a zis regelui: „Taina pe care regele o cere nu pot să i-o facă cunoscută regelui înțelepții, astrologii, magii și ghicitorii. Dar este un Dumnezeu în cer care revelează tainele și poate să facă cunoscut regelui Nabucodonosór ce va fi la sfârșitul zilelor. Visul tău și viziunile avute când erai cu capul pe patul tău sunt acestea: ție, rege, când erai în patul tău, ți s-au ridicat gândurile cu privire la ceea ce va fi după acestea. Revelatorul tainelor ți-a făcut cunoscut ce va fi. Cât despre mine, nu pentru înțelepciunea pe care aș avea-o mai mult decât toți cei vii mi-a fost descoperită taina, ci pentru ca să fie făcută cunoscută regelui interpretarea și ca să cunoști gândurile inimii tale. Tu, rege, ai avut o viziune. Iată, un chip mare; chipul acesta era impunător; strălucirea lui era măreață. El stătea înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Acest chip avea capul din aur curat, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecele și coapsele, din bronz, gambele, din fier, picioarele erau o parte din fier, o parte din lut. Tu priveai până când s-a desprins o piatră – nu prin mână de om – a lovit chipul la picioarele care erau din fier și din lut și le-a zdrobit. Atunci au fost zdrobite dintr-odată fierul, lutul, bronzul, argintul și aurul și au devenit ca pleava dintr-o arie pe timpul verii. Au fost purtate de vânt și nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Iar piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare care a umplut tot pământul. Acesta este visul și interpretarea lui o vom spune înaintea regelui. Tu, rege, ești regele regilor, căruia Dumnezeul cerurilor ți-a dat domnia, puterea, tăria și gloria. Oriunde locuiesc fiii oamenilor, animalele câmpului și păsările cerului le-a pus în mâna ta și tu stăpânești peste toate. Tu ești capul care era din aur. După tine, se va ridica o altă domnie, mai neînsemnată decât a ta; apoi, o a treia domnie, de bronz, care va stăpâni peste tot pământul. Apoi va fi o a patra domnie, tare ca fierul. Și pentru că fierul zdrobește și fărâmițează totul, ca fierul care distruge totul, așa va zdrobi și va fărâmița ea. Așa cum ai văzut picioarele și degetele care erau o parte din lut de olar și o parte din fier, [la fel] domnia va fi împărțită, dar va fi în ea [ceva] din tăria fierului. De aceea ai văzut fier amestecat cu lut moale. Și după cum degetele picioarelor erau o parte din fier și o parte din lut, tot așa domnia va fi în parte tare și în parte fragilă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin sămânță umană, dar nu se vor uni unul cu altul, așa cum fierul nu se unește cu lutul. În zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veșnică și care nu va fi distrusă. Domnia [aceasta] nu va trece la alt popor; ea va zdrobi și va nimici toate acele domnii, dar ea se va ridica pentru totdeauna. De aceea, pentru că ai văzut că din munte s-a desprins o piatră – nu prin mână [de om] – care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul și aurul, [să știi că] Dumnezeul cel Mare a făcut cunoscut regelui ceea ce va fi după acestea. Visul este adevărat și interpretarea este de încredere”. Atunci, regele Nabucodonosór a căzut cu fața [la pământ] și s-a prosternat înaintea lui Daniél. Și a spus să i se aducă ofrandă, tămâie și libații. Apoi, regele a răspuns și i-a zis lui Daniél: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și stăpânul regilor, cel care dezvăluie tainele, pentru că ai putut să dezvălui taina aceasta”. Apoi, regele l-a făcut mare pe Daniél, i-a dat daruri multe și mari; l-a pus să stăpânească peste toată provincia Babilónului și mare căpetenie peste toți înțelepții din Babilón. Daniél i-a cerut regelui și el i-a stabilit peste treburile din provincia Babilónului pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Iar Daniél a rămas în locuința regelui.
Daniel 2:1-49 Noua Traducere Românească (NTR)
În al doilea an al domniei sale, Nebucadnețar a avut niște vise care i-au tulburat atât de tare duhul, încât nu a mai avut somn. Împăratul a poruncit să fie chemați magicienii, descântătorii, vrăjitorii și caldeii, ca să-i spună împăratului visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. Împăratul le-a zis: ‒ Am avut un vis și duhul mi-e tulburat, căci aș vrea să aflu ce înseamnă visul! Caldeii i-au răspuns împăratului în limba aramaică, astfel: ‒ Să trăiești veșnic, împărate! Spune-le slujitorilor tăi visul, iar noi îți vom da interpretarea! Împăratul le-a zis caldeenilor: ‒ Iată hotărârea fermă pe care am luat-o: dacă nu-mi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți fi făcuți bucăți, iar casele voastre vor fi transformate în mormane de gunoi. Dacă însă îmi veți spune visul și interpretarea lui, veți primi din partea mea daruri, răsplătiri și mari onoruri. Așadar, spuneți-mi visul și interpretarea lui! Ei au răspuns a doua oară: ‒ Să spună împăratul slujitorilor săi visul și noi îi vom desluși interpretarea. Atunci împăratul le-a zis: ‒ Acum știu sigur că vreți să câștigați timp, pentru că vedeți hotărârea fermă pe care am luat-o. Dacă nu-mi veți face cunoscut visul, nu rămâne decât un singur verdict pentru voi! Văd că v-ați înțeles să-mi ziceți minciuni și lucruri false, sperând că situația se va schimba. Așadar, spuneți-mi visul ca să știu astfel că sunteți în stare să-mi dați și interpretarea lui! Caldeenii i-au răspuns împăratului, zicând: ‒ Nu există niciun om pe pământ care să poată spune ceea ce dorește împăratul. De aceea niciun împărat, oricât de mare și de autoritar ar fi fost el, nu a cerut așa ceva vreunui vrăjitor, vreunui descântător sau vreunui astrolog. Lucrul pe care-l cere împăratul este prea greu și nimeni nu i-l poate face cunoscut împăratului, în afară de dumnezei, a căror locuință nu este printre muritori! Când a auzit aceasta, împăratul s-a mâniat și, înfuriindu-se foarte tare, a poruncit să fie omorâți toți înțelepții Babilonului. Decretul ieșise, înțelepții erau pe cale de a fi omorâți, iar gărzile îi căutau și pe Daniel și pe prietenii lui ca să-i omoare. Atunci Daniel, cu prudență și discreție, s-a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului. El l-a întrebat pe Ariok, comandantul împăratului: „De ce este atât de aspru decretul dat de împărat?“. Ariok i-a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea timp, pentru a-i putea spune interpretarea visului. Apoi Daniel s-a dus în casa lui și i-a înștiințat pe prietenii săi, Hanania, Mișael și Azaria, cu privire la lucrul acesta, pentru ca ei să ceară milă din partea Dumnezeului cerurilor cu privire la această taină, astfel încât Daniel și prietenii lui, împreună cu restul înțelepților Babilonului, să nu piară. Noaptea, taina i-a fost descoperită lui Daniel într-o vedenie. Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. Daniel a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie, căci ale Lui sunt înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările, El răstoarnă și ridică împărați, El dă înțelepciune înțelepților și cunoștință – celor pricepuți. El descoperă lucrurile adânci și ascunse; El știe ce se află în întuneric și cu El locuiește lumina. Ție, Dumnezeul strămoșilor mei, Îți aduc mulțumire și laudă, căci mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut lucrul pe care noi Ți l-am cerut, descoperindu-ne ceea ce ne cere împăratul!“. După aceste lucruri, Daniel s-a dus la Ariok, cel numit de împărat să-i omoare pe înțelepții Babilonului; s-a dus la el și i-a zis astfel: „Nu-i omorî pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului și-i voi spune interpretarea!“. Ariok s-a grăbit să-l aducă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit astfel: ‒ Am găsit un om, printre exilații lui Iuda, care poate face cunoscută împăratului interpretarea! Împăratul i-a zis lui Daniel, al cărui nume era Beltșațar: ‒ Poți tu să-mi faci cunoscut ce am văzut în vis și să-mi dai și interpretarea lui? Daniel a răspuns împăratului: ‒ Ceea ce împăratul cere este o taină pe care niciun înțelept, niciun descântător, niciun vrăjitor și niciun ghicitor n-o poate dezvălui împăratului. Dar este în Ceruri un Dumnezeu Care dezvăluie tainele și El i-a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul și vedeniile pe care le-ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău. Ție, împărate, pe când erai în patul tău, ți-au venit gânduri cu privire la ce se va întâmpla în viitor și Cel Ce descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce va fi. Cât despre mine, taina aceasta mi-a fost descoperită nu pentru că aș avea mai multă înțelepciune decât toți cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretarea visului și să înțeleagă gândurile inimii sale. Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut o statuie mare. Statuia aceasta era foarte mare și de o strălucire nemaiîntâlnită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea ei era înspăimântătoare. Capul acestei statui era din aur pur, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecul și coapsele îi erau din bronz. Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut. În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier și de lut și le-a sfărâmat. Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul și aurul au fost sfărâmate împreună și au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le-a luat vântul și nicio urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul. Acesta este visul; acum voi spune și interpretarea lui înaintea împăratului. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat o împărăție, putere, măreție și glorie. El ți-a dat în mâini pe oameni, oriunde locuiesc ei, ți-a dat fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate. Tu ești deci capul de aur! După tine se va ridica pe pământ o împărăție mai neînsemnată decât a ta și apoi o a treia împărăție, a bronzului, care va avea stăpânire peste tot pământul. Va fi și o a patra împărăție, tare ca fierul (fierul sfărâmă și spulberă totul). Și, după cum fierul sfărâmă și spulberă totul, tot astfel și această împărăție le va sfărâma și le va zdrobi pe celelalte. De asemenea, așa cum ai văzut că picioarele și degetele erau o parte din lut de olar și o altă parte din fier, tot așa va fi împărțită și împărăția. Va rămâne însă în ea ceva din tăria fierului, întocmai cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Și așa cum degetele picioarelor erau o parte din fier și o altă parte din lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte fragilă. După cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, tot așa și ei își vor amesteca neamul cu ceilalți oameni, însă nu vor rămâne uniți, așa cum nici fierul nu se poate uni cu lutul. În zilele acelor împărați însă, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care în veci nu va fi distrusă și care nu va fi lăsată altui popor. Ea va sfărâma toate aceste împărății și le va pune capăt, însă ea va rămâne pe vecie. Aceasta înseamnă piatra care ai văzut că a fost desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel Mare a făcut deci cunoscut împăratului ce va fi în viitor. Visul este adevărat, iar interpretarea lui este demnă de încredere. Atunci împăratul Nebucadnețar s-a aruncat cu fața la pământ și i-a adus omagii lui Daniel. El a poruncit să i se ofere un dar de mâncare și miresme. Împăratul i-a zis lui Daniel: ‒ Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul împăraților și Cel Ce descoperă tainele, căci ai putut să descoperi taina aceasta! Apoi împăratul l-a înălțat pe Daniel, i-a dat daruri multe și bogate, l-a desemnat conducător peste toată provincia Babilonului și l-a făcut înalt demnitar, dându-i autoritate peste toți înțelepții Babilonului. Daniel l-a rugat pe împărat să-i numească pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.
Daniel 2:1-49 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a avut niște vise. Duhul îi era tulburat și i-a pierit somnul. Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători și pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat și aș vrea să știu visul acela.” Haldeenii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veșnic să trăiești, împărate! Spune robilor tăi visul și-ți vom arăta tâlcuirea lui!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veți face cunoscute visul și tâlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. Dar, dacă-mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri și mare cinste. De aceea, spuneți-mi visul și tălmăcirea lui!” Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, și i-l vom tălmăci!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Văd, cu adevărat, că voiți să câștigați vreme, pentru că vedeți că lucrul mi-a scăpat din minte. Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeași soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți ca să-mi spuneți minciuni și neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul, ca să știu dacă sunteți în stare să mi-l și tâlcuiți!” Haldeenii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean! Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!” La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului. Hotărârea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorâți și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. Atunci, Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înțelepții Babilonului. A luat cuvântul și a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Și Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopții. Și Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! Ale Lui sunt înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările; El răstoarnă și pune pe împărați; El dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți! El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut ce Ți-am cerut noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!” După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înțelepții Babilonului; s-a dus și i-a vorbit așa: „Nu pierde pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului și voi da împăratului tâlcuirea!” Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit așa: „Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tâlcuirea!” Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel, care se numea Beltșațar: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?” Daniel a răspuns înaintea împăratului și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, și Cel ce descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Însă, dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește inima să știi. Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. Atunci, fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul. Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. El ți-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur! După tine, se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. Și, după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Și, după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. Dar, în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății și ea însăși va dăinui veșnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică.” Atunci, împăratul Nebucadnețar a căzut cu fața la pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel și a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare și miresme. Împăratul a vorbit lui Daniel și a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților și El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” Apoi, împăratul a înălțat pe Daniel și i-a dat daruri multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ținutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înțelepților Babilonului. Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.