Faptele Apostolilor 22:1-29

Partajează

Faptele Apostolilor 22:1-29 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

„Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei: marele preot și tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’ ‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’ Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.’ Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. Și a venit la mine un om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine. El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. El mi-a zis: ‘Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’ Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească și am văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’ Și am zis: ‘Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’” Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!” Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu țărână în văzduh. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un roman care nu este osândit?” La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

Faptele Apostolilor 22:1-29 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

„Fraţi şi părinţi, iată apărarea mea faţă de voi, ascultaţi-mă!” Când ei l-au auzit că vorbeşte în ebraică au făcut o linişte şi mai mare, iar Pavel le-a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul din Cilicia şi am învăţat la Ierusalim, la picioarele lui Gamaliel. Am fost instruit cu grijă în Legea părintească şi am fost plin de zel faţă de Dumnezeu, aşa cum sunteţi şi voi astăzi. Am prigonit Calea aceasta până la moarte de om, i-am arestat şi i-am aruncat în temniţă pe credincioşi, bărbaţi şi femei – marele preot şi toată adunarea bătrânilor pot să dea mărturie! Am luat de la ei scrisori către fraţii din Damasc, ca să merg şi să îi aduc pe ucenicii de acolo, legaţi la Ierusalim, să fie pedepsiţi. Însă pe când călătoream şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care îmi vorbea: Saule, Saule, de ce Mă persecuţi? Eu i-am răspuns: Cine eşti, Doamne? iar El mi-a zis: Eu sunt Iisus Nazarineanul pe care tu îl persecuţi! Cei care erau cu mine au văzut lumina dar nu au auzit glasul care îmi vorbea. Iar eu i-am spus: Ce vrei să fac, Doamne? El mi-a răspuns: Ridică-te şi du-te în Damasc, pentru că acolo ţi se va spune tot ce ţi s-a hotărât să faci! Cum nu mai puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini am mers în Damasc, condus de mână de către însoţitorii mei. Şi Anania, un om evlavios după Lege şi vorbit de bine de toţi iudeii care trăiau acolo, a venit, a stat lângă mine şi mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ţi vederea! Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea şi l-am văzut! Anania mi-a spus: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales mai dinainte să cunoşti voia Lui şi să-l vezi pe Cel Drept şi să auzi glasul gurii Lui, pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor, cu privire la ceea ce ai văzut şi ai auzit. Acum, de ce mai stai? Ridică-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând Numele Lui! Când m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în Templu, s-a făcut aşa, că am intrat într-o stare de extaz şi l-am văzut că îmi spune: Repede, grăbeşte-te şi pleacă din Ierusalim, căci nu vor primi mărturia ta despre Mine. Eu i-am zis: Doamne, ei ştiu că îi închideam în temniţă şi îi băteam pe cei care credeau în tine, prin sinagogi, şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu în picioare acolo, încuviinţându-i şi păzind hainele celor care îl ucideau! Dar El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite la neamuri, departe!” Ei l-au ascultat până la vorba aceasta; atunci şi-au ridicat glasul şi au strigat: „Ia-l de pe faţa pământului, nu merită să trăiască un asemenea om!” Strigau şi îşi vânturau hainele şi aruncau praf în aer. Comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreaţă şi să fie biciuit şi cercetat ca să afle din ce cauză strigau ei aşa împotriva lui. Pe când îl legau pentru biciuire, Pavel i-a zis căpitanului, care era de faţă: „Vă este permis să bateţi un cetăţean roman care nu a fost condamnat?” Căpitanul, auzind, a mers la comandant să-i dea de veste şi i-a zis: „Ce vrei să faci? Omul acesta este cetăţean roman!” Căpitanul s-a întors şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?” iar Pavel a zis: „Da!” Comandantul i-a răspuns: „Eu am obţinut cetăţenia aceasta cu o mare sumă de bani.” Iar Pavel i-a zis: „Eu chiar m-am născut roman!” Atunci, imediat, cei ce se pregăteau să-l interogheze s-au retras. Comandantul s-a temut când a aflat că Pavel este roman, pentru că îl legase.

Faptele Apostolilor 22:1-29 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Bărbați, frați și părinți, ascultați acum apărarea mea față de voi. (Iar ei, când au auzit că le vorbește în limba ebraică, au păstrat și mai mare tăcere, iar el a spus): Eu sunt într-adevăr bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în această cetate la picioarele lui Gamaliel, învățat conform cu exactitatea legii părinților și am fost zelos pentru Dumnezeu, așa cum sunteți voi toți în această zi. Și am persecutat această cale până la moarte, legând și punând în închisori, deopotrivă bărbați și femei. Astfel și înaltul preot îmi aduce mărturie și toată adunarea bătrânilor, de la care am și primit scrisori pentru frați și m-am dus la Damasc să îi aduc pe cei de acolo legați, la Ierusalim, pentru a fi pedepsiți. Dar s-a întâmplat, în călătoria și apropierea mea de Damasc, că pe la prânz, dintr-o dată a strălucit din cer o lumină mare în jurul meu. Și am căzut la pământ și am auzit o voce, spunându-mi: Saule, Saule, pentru ce mă persecuți? Și eu am răspuns: Cine ești tu, Doamne? Iar el mi-a spus: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu îl persecuți. Iar cei ce erau cu mine au văzut într-adevăr lumina și li s-a făcut teamă; dar nu înțelegeau vocea celui ce îmi vorbea. Iar eu am spus: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi-a spus: Scoală-te și du-te în Damasc; și acolo ți se va spune despre toate câte îți sunt rânduite să le faci. Și în timp ce nu vedeam de gloria acelei lumini, fiind condus de mână de cei ce erau cu mine, am intrat în Damasc. Iar unul, Anania, un bărbat evlavios conform legii, având mărturie bună de la toți iudeii care locuiau acolo, A venit la mine și a stat în picioare și mi-a spus: Frate Saul, primește vedere. Și eu, în aceeași oră, am privit în sus spre el. Iar el a spus: Dumnezeul părinților noștri te-a ales, ca să cunoști voia lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi vocea gurii lui. Pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor, despre ce ai văzut și auzit. Și acum, de ce întârzii? Scoală-te și botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Domnului. Și s-a întâmplat că, după ce eu am revenit la Ierusalim, tocmai când mă rugam în templu, eu am fost în extaz; Și l-am văzut, spunându-mi: Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine. Și eu am spus: Doamne, ei știu că am închis și am bătut în fiecare sinagogă pe cei ce au crezut în tine; Și când a fost vărsat sângele martirului tău, Ștefan, stăteam și eu acolo în picioare și încuviințam moartea lui și am păzit hainele celor ce l-au ucis. Iar el mi-a spus: Mergi, pentru că te voi trimite departe de aici, la neamuri. Iar ei l-au ascultat până la acest cuvânt și și-au ridicat vocile, spunând: Ia de pe pământ pe unul ca acesta; fiindcă nu se cuvine să trăiască. Dar pe când strigau și azvârleau hainele și aruncau praf în aer, Căpetenia a poruncit ca el să fie dus în fortăreață și a poruncit să fie cercetat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau astfel împotriva lui. Dar pe când îl legau cu curele, Pavel i-a spus centurionului care stătea lângă el în picioare: Vă este legiuit să biciuiți un om, un roman, și necondamnat? Când a auzit centurionul, a venit și a anunțat căpetenia, spunând: Ia seama la ce faci; fiindcă acest om este roman. Atunci căpetenia a venit și i-a zis: Spune-mi, ești roman? Iar el a spus: Da. Și căpetenia a răspuns: Eu, cu o mare sumă de bani am cumpărat această libertate. Iar Pavel a spus: Dar eu sunt chiar născut liber. Atunci, îndată s-au îndepărtat de el cei ce trebuiau să îl cerceteze; iar căpeteniei îi era și ei teamă după ce a aflat că era roman și pentru că îl legase.

Faptele Apostolilor 22:1-29 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

„Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” Când au auzit că le vorbește în limba aramaică, au făcut mai multă liniște. El a continuat: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta. Am fost educat cu strictețe în Legea strămoșească, la picioarele lui Gamaliel, și am fost plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți voi toți astăzi. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am aruncat în temniță bărbați și femei; marele‑preot și tot sfatul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat de la ei scrisori și pentru frații din Damasc și am plecat să‑i aduc legați la Ierusalim pe cei ce erau acolo, ca să fie pedepsiți. Pe drum, când mă apropiam de Damasc, pe la amiază, o lumină puternică din cer a strălucit deodată în jurul meu. Am căzut la pământ și am auzit un glas care‑mi zicea: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești?» «Cine ești, Doamne?», am răspuns eu. Și El mi‑a zis: «Eu sunt Isus din Nazaret, pe care‑L prigonești.» Cei ce erau cu mine au văzut lumina [și au fost cuprinși de teamă], dar glasul Celui ce‑mi vorbea nu l‑au auzit. Atunci, am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» «Ridică‑te», mi‑a răspuns Domnul, «du‑te în Damasc și acolo ți se va spune tot ce ți‑a fost rânduit să faci!» Cum nu vedeam nimic din pricina strălucirii acelei lumini, am ajuns în Damasc dus de mână de către cei ce erau cu mine. Un anume Anania, bărbat evlavios după Lege, cu nume bun printre toți iudeii care locuiesc [în Damasc], a venit, a stat lângă mine și mi‑a zis: «Frate Saul, recapătă‑ți vederea!» Chiar în clipa aceea mi‑am recăpătat vederea și am putut să‑l văd. El mi‑a zis: «Dumnezeul părinților noștri te‑a ales să cunoști voia Lui, să‑L vezi pe Cel Drept și să auzi cuvânt din gura Lui; căci Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la cele pe care le‑ai văzut și le‑ai auzit. Și acum, ce mai aștepți? Ridică‑te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele [Domnului]!» După ce m‑am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut în extaz și L‑am văzut pe Domnul, care‑mi zicea: «Repede! Ieși degrabă din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine!» Și am zis: «Doamne, ei știu că eu îi întemnițam și‑i băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine și că, atunci când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, încuviințând și păzind hainele celor ce‑l omorau!» Iar El mi‑a zis: «Du‑te, căci te voi trimite departe, la neamuri…»” Ei l‑au ascultat până la cuvântul acesta, iar apoi și‑au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe fața pământului pe un asemenea om! Nu merită să trăiască!” Fiindcă ei strigau, își smulgeau hainele de pe ei și aruncau țărână în văzduh, tribunul a poruncit să‑l ducă pe Pavel în fortăreață și să fie cercetat sub lovituri de bici, ca să afle de ce strigau astfel împotriva lui. În timp ce‑l întindeau ca să fie biciuit, Pavel i‑a zis centurionului care era de față: „Vă este îngăduit să bateți un cetățean roman care nici măcar nu a fost judecat?” Auzind aceasta, centurionul a mers să‑i dea de știre tribunului, zicând: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” Tribunul s‑a apropiat și i‑a zis lui Pavel: „Spune‑mi, ești cetățean roman?” „Da”, i‑a răspuns el. Tribunul a zis: „Eu am dobândit cetățenia aceasta cu o sumă mare de bani.” Pavel a spus: „Eu o am chiar prin naștere.” Îndată, cei ce urmau să‑l cerceteze l‑au lăsat în pace. Tribunului chiar i s‑a făcut teamă când a aflat că Pavel este cetățean roman, fiindcă îl ținuse legat.

Faptele Apostolilor 22:1-29 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

„Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu cum sunteți și voi toți azi. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei: marele-preot și tot Soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la ei către frații din Damasc, unde m-am dus să-i aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?» «Cine ești, Doamne?», am răspuns eu. Și El mi-a zis: «Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.» Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. Atunci am zis: «Ce să fac, Doamne?» «Scoală-te», mi-a răspuns Domnul, «du-te în Damasc, și acolo ți se va spune ce trebuie să faci!» Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. Și a venit la mine un om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine. El mi-a zis: «Frate Saul, capătă-ți din nou vederea!» Chiar în clipa aceea mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. El mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să-L vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii pentru lucrurile pe care le-ai văzut și le-ai auzit. Și, acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului!» Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească și L-am văzut pe Domnul, care-mi zicea: «Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine!» Și am zis: «Doamne, ei știu că eu îi băgam în temniță și îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.» Atunci El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…»” Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia de pe pământ un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!” Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu țărână în văzduh. Căpitanul a poruncit să-l ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. Pe când îl legau cu curele, Pavel i-a zis sutașului care era de față: „Vă este îngăduit să bateți un roman care nu este osândit?” La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să-i dea de știre căpitanului și i-a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” Și când a venit căpitanul, i-a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” Numaidecât cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

Faptele Apostolilor 22:1-29 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

„Frați și părinți! Doresc să ascultați mesajul meu prin care îmi formulez apărarea!” – Când au constatat ei că le vorbește în limba aramaică, au făcut și mai multă liniște. Apoi Pavel a continuat: – „Eu sunt iudeu, născut în orașul Tars din Cilicia. Dar am fost educat în acest oraș și am învățat de la Gamaliel toate lucrurile referitoare la legea mozaică moștenită de la strămoșii noștri. Și eu am fost la fel de dedicat lui Dumnezeu – exact cum sunteți voi acum! În consecință, am persecutat pe cei care aderau la acest «Drum» chiar până le-am determinat moartea. Îi arestam și îi băgam în închisoare. Am aplicat același tratament atât bărbaților, cât și femeilor – marele preot și bătrânii noștri conducători vă pot confirma acest lucru. Luasem aprobare scrisă de la ei ca să îi pot aresta pe frații din Damasc și apoi să îi duc legați la Ierusalim, unde urma să fie pedepsiți. Era jumătatea zilei când mergeam pe drum și mă apropiam de Damasc. Atunci, în jurul meu a apărut instantaneu o mare lumină care venea din cer. Am căzut la pământ și am auzit o voce care îmi zicea: «Saul! Saul, de ce Mă persecuți?» Eu am zis: «Cine ești, Doamne?» Iar El a răspuns: «Eu sunt Isus din Nazaret pe care tu Îl persecuți!» Cei care erau împreună cu mine, vedeau lumina, dar nu auzeau vocea Celui care îmi vorbea. Atunci eu am zis: «Ce să fac, Doamne?» Isus mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.» Pentru că din cauza intensității acelei lumini nu mai puteam să văd, cei care călătoreau cu mine m-au luat de mână și m-au dus în Damasc. Acolo a venit la mine un om numit Anania. El era un bărbat cu reverență față de Dumnezeu, avea respect față de legea mozaică și era apreciat de toți iudeii din oraș. S-a apropiat de mine și mi-a zis: «Frate Saul! Reprimește-ți vederea!» Imediat am putut vedea și m-am uitat la el. Atunci mi-a zis: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales să îi cunoști dorința, să Îl vezi pe Cel Corect și să îți vorbească direct. Tu vei face declarații vorbind despre El în fața tuturor oamenilor; și vei relata despre lucrurile pe care le-ai văzut și pe care le-ai auzit. Iar acum, ce mai aștepți? Ridică-te, acceptă să fii botezat; și roagă-te invocând numele lui Isus, ca să fii curățat de păcatele tale!» După ce m-am întors în Ierusalim, în timp ce mă rugam în (zona de lângă) templu, am avut o viziune supranaturală. În această viziune L-am văzut pe Isus care mi-a zis: «Pleacă repede din Ierusalim, pentru că nu vor accepta ce le vei spune despre Mine!» Atunci eu am zis: «Doamne, ei știu despre mine că îi băgam în închisoare și că îi băteam în sinagogi pe cei care credeau în Tine. Iar când a fost omorât Ștefan care mărturisea despre Tine, eu eram acolo și am aprobat fapta lor, păzind hainele celor care îl omorau…» Atunci El mi-a zis: «Du-te! Te voi trimite departe, la celelalte națiuni!»” Ei l-au ascultat până la aceste cuvine. Apoi au început să strige: „Ia de pe pământ un astfel de om; pentru că nu trebuie să mai trăiască!” În timp ce strigau, aruncau cu haine și cu praf în sus… Atunci comandantul a dat ordin ca Pavel să fie dus în fortăreață, intenționând să îl bată cu biciul, ca să înțeleagă de la el de ce strigau așa împotriva lui. În timp ce îl legau cu curele ca să fie biciuit, Pavel a zis centurionului care era acolo: „Vi se permite să bateți un cetățean roman care nu a fost judecat și condamnat oficial?” Când a auzit aceste cuvinte, centurionul s-a dus la comandantul garnizoanei și i-a zis: „Ce intenționezi să faci? Acest om este cetățean roman!” Comandantul a venit și i-a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești cetățean roman?” Pavel a răspuns: „Da!” Atunci comandantul a zis: „Eu am plătit o mare sumă de bani ca să obțin această cetățenie!” Pavel a zis: „Eu am fost născut ca cetățean roman!” Atunci cei care intenționau să îl interogheze folosind bicele, s-au retras. Iar când a auzit că este roman, comandantul s-a temut pentru că ordonase ca Pavel să fie legat.

Faptele Apostolilor 22:1-29 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Stați și-ascultați dar, fraților, Precum și voi, părinților Prezenți aici, cuvântul care, Am să-l rostesc, în apărare!” Norodul, când a auzit Că-n evreiește a vorbit, Făcut-a liniște, de-ndat’, Iar Pavel a continuat: „Eu sunt Iudeu, iar țara mea E Tarsul din Cilicia, Acolo eu fiind născut. Aicea, însă, am crescut, La voi deci, în astă cetate. Aici, le-am învățat pe toate Câte le știu eu, fraților, Căci am avut, învățător, Chiar pe Gamaliel, la care, Eu îi șezusem la picioare. Legea care fusese dată, Pentru ai noști’ părinți, odată, Cu de-amănutu-am învățat Și, plin de râvnă, m-am aflat, Pentru aceasta, precum voi Sunteți aici, astăzi. Apoi, Până la moarte-am prigonit Această Cale. Am venit Și-am pus în temniță, legați, Atât femei, cât și bărbați. Marele preot, fraților, Și al bătrânilor sobor, Martori îmi sunt, căci ei mi-au dat Scrisori, cu care am plecat, Către Damasc, s-aduc legați, Atât femei cât și bărbați, Aicea – la Ierusalim – Unde urma să-i pedepsim. Dar când, încă, pe drum, eram Și, de Damasc, m-apropiam, Deodat-am fost învăluit De o lumină, ce-a venit, Din cer. Era cam la amiază, Când strălucit-a, ca o rază, Lumina ‘ceea-n jurul meu. Jos, la pământ, căzut-am eu, Și-un glas, atunci, am auzit, Care, în ăst fel, mi-a vorbit: „Saul, de ce Mă prigonești?” „Îmi spune Doamne, cine ești?” – Răspuns-am eu, iar El a spus Apoi, îndată: „Sunt Iisus, Din Nazaret. Cu El vorbești, Cu Cel pe care-L prigonești.” Toți cei care erau cu mine, Lumina, au văzut-o bine Și tare s-au mai îngrozit, Dar glasul nu l-au auzit. „Doamne, dar ce să fac, acum?”, Am întrebat. „Vezi-ți de drum; Căci, spre Damasc, tu ai pornit. Intră-n cetate; negreșit, Afla-vei ce ai de făcut.” Apoi, nimic n-am mai văzut, Din pricina luminii care A strălucit atât de tare. Cei cari cu mine s-au aflat, De mâini, atuncea, m-au luat Și, la Damasc, m-au însoțit. Un om, acolo, a venit, La mine, și m-a căutat. El, Anania, s-a chemat. De Dumnezeu, teamă avea, Așa cum Legea o cerea. Toți cei cari în Damasc ședeau, Numai de bine îl vorbeau. Când, „Frate Saule”– mi-a zis – „Vedere ai”, mi s-au deschis, Pe dată, ochii și-am văzut, La fel ca și la început. Uimit, la el, eu m-am uitat, Iar el așa a cuvântat: „Iată că astăzi, Dumnezeu, Pe care L-au avut, mereu, Părinții noștri, te-a cules, Pe tine, căci El te-a ales, Ca să cunoști voința Lui, Să poți vedea chipul Celui Cari – veșnic – e, Neprihănit, Și să auzi dar, deslușit, Ce spune gura Domnului; Căci tu vei fi martorul Lui, Față de oameni. Ai văzut Și-ai auzit ce a făcut – Ce lucruri, El a săvârșit. Ce stai? Nu-i timp de zăbovit! Scoală, botezul, să-l primești! Căci astfel doar, spălat tu ești De ce păcate-i fi având, Numele Domnului chemând.” În urmă, mi s-a întâmplat, Că după ce m-am înturnat Iar, la Ierusalim, și stam În Templu, unde mă rugam, Într-o răpire sufletească, Să cad, iar Domnul să-mi vorbească. În timp ce eu priveam la El, Domnul îmi spuse-n acest fel: „Ieși din Ierusalim! Grăbește, Pentru că nimeni nu primește, Mărturisirea, despre Mine, Aici.” Am zis: „Doamne, știu bine Cum că în temniță-i băgam Și-n sinagogă îi băteam Pe cei ce-n Tine au crezut. De-asemeni, le e cunoscut Cum că atunci când s-a vărsat Al lui Ștefan sânge, mi-am dat Încuviințarea, să-l omoare, Cu pietre, pe acela care Martor Ți-a fost. Eu am păzit – Așa precum m-am învoit – Hainele celor ce-l loveau, Cu pietre, și îl omorau. „Du-te degrabă”, Domnu-a spus, Căci, printre Neamuri, vei fi dus.” Toți, pân-aici, l-au ascultat, Însă, apoi, și-au ridicat Glasul, strigând: „Nevrednici sânt, Astfel de oameni, pe pământ! La moarte, să îl osândească! Nu-i vrednic ca să mai trăiască!” Țipând, hainele-și aruncau Și cu țărână-n sus zvârleau. Dar căpitanu-a poruncit Să-l lege și-apoi, biciuit, În cetățuie, el să fie, Voind – în acest fel – să știe De ce, noroadele strigau În contră-i și se-nverșunau. Când vru să-l lege, un ostaș, Pavel a zis, către sutaș: „Să-l bateți, vă e-ngăduit – Deși nu este osândit – Pe un Roman?” La vorba lui, Sutașul, căpitanului, I-a dat de știre și-a-ntrebat: „Ce faci acum, când ai aflat Că acest om este Roman?” „Chiar ești, al Romei, cetățean?”, A vrut să știe căpitanul, Și-apoi, pe loc, își schimbă planul. „Da, sunt!”– răspunse Pavel. „Eu”– Îi zise căpitanul – „greu, Cetățenie, am primit, După ce mulți bani, am plătit.” Pavel a zis: „Eu sunt născut Roman, deci nu am fost făcut.” Numaidecât, cei ce urmau Să-l bată – care așteptau Doar ordinul – au încetat Să-l supere, când au aflat Că e Roman. Ba, s-au temut Și că, legat, ei l-au ținut.

Faptele Apostolilor 22:1-29 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

„Voi, frați și părinți, ascultați acum cuvântul de apărare pe care [vi-l adresez]!”. Când au auzit ei că le vorbește în limba ebraică, au făcut și mai mare liniște. Atunci el a zis: „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tàrsul Cilíciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamalièl, educat cu strictețe după legea părinților, devenind zelos pentru Dumnezeu așa cum sunteți voi toți astăzi. Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând și aruncând în închisoare bărbați și femei, așa cum dă mărturie și marele preot și sfatul bătrânilor de la care am primit scrisori către frații din Damásc. Mergeam ca să-i aduc legați pe cei de acolo la Ierusalím, ca să fie pedepsiți. Dar în timp ce mergeam și mă apropiam de Damásc, pe la amiază, deodată, o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger. Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?». Atunci eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?». El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarinéanul, pe care tu îl persecuți». Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea. Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?». Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te și du-te la Damásc! Acolo ți se va spune tot ceea ce a fost hotărât să faci». Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână și am ajuns la Damásc. Un oarecare Ananía, bărbat evlavios, [credincios] Legii, stimat de toți iudeii care locuiesc acolo, a venit la mine și stând [înaintea mea], mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!». Iar eu chiar în clipa aceea l-am putut vedea. Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte ca să cunoști voința lui, să-l vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura lui, căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut și auzit. Și acum de ce întârzii? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele invocând numele lui!». Când m-am întors la Ierusalím și mă rugam în templu, mi s-a întâmplat [să fiu răpit] în extaz și să-l văd pe el care-mi zicea: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalím, pentru că nu vor primi mărturia despre mine!». Eu i-am zis: «Doamne, ei știu prea bine că eu îi aruncam în închisoare și-i legam prin sinagogi pe cei care cred în tine, iar când era vărsat sângele lui Ștéfan, martirul tău, eram și eu acolo aprobând și păzind hainele celor care îl ucideau». Atunci el mi-a zis: «Mergi, pentru că vreau să te trimit departe, între păgâni!»”. Până la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au început să strige: „Să piară de pe pământ unul ca acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”. Și, strigând, își sfâșiau hainele și aruncau praf în aer. Atunci tribunul a poruncit să fie dus în fortăreață și să fie interogat sub lovituri de bici, ca să afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui. În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n-a fost judecat?”. Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun și i-a dat de știre, spunând: „Ce ai de gând să faci? Acest om este [cetățean] roman”. Tribunul s-a apropiat și i-a zis: „Spune-mi, ești roman?”. El a răspuns: „Da”. Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpărat cetățenia aceasta cu mare preț”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naștere”. Și, îndată, cei care trebuiau să-l interogheze s-au îndepărtat, iar tribunul s-a speriat aflând că este roman, iar el îl legase.

Faptele Apostolilor 22:1-29 Noua Traducere Românească (NTR)

„Frați și părinți, ascultați-mi acum apărarea față de voi!“. Când au auzit ei că li se adresează în limba ebraică, au făcut și mai multă liniște. Pavel a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta și am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu strictețea Legii noastre părintești, fiind tot atât de plin de zel față de Dumnezeu cum sunteți voi toți astăzi. Am persecutat până la moarte această Cale și am legat și aruncat în închisoare bărbați și femei, după cum îmi sunt martori atât marele preot, cât și tot Sfatul Bătrânilor. De la ei am primit scrisori pentru frații din Damasc, ca să merg și să-i aduc legați la Ierusalim chiar și pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți. În timp ce eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuți?». Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?». El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus nazarineanul, Cel pe Care tu Îl persecuți!». Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înțelegeau cuvintele Celui Care-mi vorbea. Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc, și acolo ți se va spune despre toate lucrurile pe care ai fost desemnat să le faci». Fiindcă n-am mai putut vedea, din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au luat de mână și m-au dus în Damasc. Un anume Ananias, bărbat temător de Dumnezeu, potrivit Legii, care avea o bună mărturie printre toți iudeii care locuiau acolo, a venit la mine și, stând alături de mine, mi-a zis: «Frate Saul, să-ți revină vederea chiar acum!». Chiar în clipa aceea mi-a revenit vederea și m-am uitat la el. Ananias a zis: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales ca să-I cunoști voia, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi un mesaj din gura Lui, pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. Iar acum, ce aștepți? Ridică-te, fii botezat și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!». După ce m-am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească și L-am văzut pe Domnul zicându-mi: «Grăbește-te, ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!». Eu am zis: «Doamne, ei știu că eu îi aruncam în închisoare și îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine, iar când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, dându-mi acordul și păzind hainele celor ce-l omorau». Însă El mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe, la neevrei!»“. Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi și-au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu merită să trăiască!“. În timp ce ei țipau, își azvârleau hainele și aruncau cu praf în aer, tribunul a poruncit ca Pavel să fie dus în fort, cerând să fie interogat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau așa împotriva lui. Dar când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n-a fost judecat?“. Auzind aceasta, centurionul s-a dus la tribun și l-a anunțat, zicând: „Ce vrei să faci? Căci omul acesta este roman“. Tribunul a venit și l-a întrebat: ‒ Spune-mi, ești roman? Pavel a zis: ‒ Da. Tribunul a răspuns: ‒ Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Pavel i-a zis: ‒ Eu sunt chiar născut roman. Atunci cei ce urmau să-l interogheze s-au îndepărtat imediat de la el, iar tribunul, aflând că este cetățean roman, s-a temut, pentru că-l legase.