Faptele Apostolilor 22:1-29

„Frați și părinți, ascultați-mi acum apărarea față de voi!“. Când au auzit ei că li se adresează în limba ebraică, au făcut și mai multă liniște. Pavel a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta și am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu strictețea Legii noastre părintești, fiind tot atât de plin de zel față de Dumnezeu cum sunteți voi toți astăzi. Am persecutat până la moarte această Cale și am legat și aruncat în închisoare bărbați și femei, după cum îmi sunt martori atât marele preot, cât și tot Sfatul Bătrânilor. De la ei am primit scrisori pentru frații din Damasc, ca să merg și să-i aduc legați la Ierusalim chiar și pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți. În timp ce eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuți?». Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?». El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus nazarineanul, Cel pe Care tu Îl persecuți!». Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înțelegeau cuvintele Celui Care-mi vorbea. Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc, și acolo ți se va spune despre toate lucrurile pe care ai fost desemnat să le faci». Fiindcă n-am mai putut vedea, din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au luat de mână și m-au dus în Damasc. Un anume Ananias, bărbat temător de Dumnezeu, potrivit Legii, care avea o bună mărturie printre toți iudeii care locuiau acolo, a venit la mine și, stând alături de mine, mi-a zis: «Frate Saul, să-ți revină vederea chiar acum!». Chiar în clipa aceea mi-a revenit vederea și m-am uitat la el. Ananias a zis: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales ca să-I cunoști voia, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi un mesaj din gura Lui, pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. Iar acum, ce aștepți? Ridică-te, fii botezat și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!». După ce m-am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească și L-am văzut pe Domnul zicându-mi: «Grăbește-te, ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!». Eu am zis: «Doamne, ei știu că eu îi aruncam în închisoare și îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine, iar când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, dându-mi acordul și păzind hainele celor ce-l omorau». Însă El mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe, la neevrei!»“. Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi și-au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu merită să trăiască!“. În timp ce ei țipau, își azvârleau hainele și aruncau cu praf în aer, tribunul a poruncit ca Pavel să fie dus în fort, cerând să fie interogat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau așa împotriva lui. Dar când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n-a fost judecat?“. Auzind aceasta, centurionul s-a dus la tribun și l-a anunțat, zicând: „Ce vrei să faci? Căci omul acesta este roman“. Tribunul a venit și l-a întrebat: ‒ Spune-mi, ești roman? Pavel a zis: ‒ Da. Tribunul a răspuns: ‒ Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Pavel i-a zis: ‒ Eu sunt chiar născut roman. Atunci cei ce urmau să-l interogheze s-au îndepărtat imediat de la el, iar tribunul, aflând că este cetățean roman, s-a temut, pentru că-l legase.