2 Împăraţilor 7:1-20
2 Împăraţilor 7:1-20 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci Elisei a spus: Ascultați cuvântul DOMNULUI. Astfel spune DOMNUL: Mâine, pe timpul acesta, se va vinde o măsură de floarea făinii cu un șekel și două măsuri de orz cu un șekel, la poarta Samariei. Atunci un domn, pe mâna căruia împăratul se rezema, a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: Iată, dacă DOMNUL ar face ferestre în cer, ar putea să se întâmple acest lucru? Iar el a spus: Iată, tu vei vedea aceasta cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea. Și erau patru oameni leproși la intrarea porții; și ei au spus unul către altul: De ce să ședem aici până vom muri? Dacă vom spune: Să intrăm în cetate, atunci foametea este în cetate și vom muri acolo; și dacă ședem aici, murim de asemenea. Și acum veniți și să ne aruncăm în oștirea sirienilor, dacă ne lasă în viață, vom trăi; și dacă ne ucid, vom muri. Și s-au ridicat în amurg, pentru a merge la tabăra sirienilor; și au venit la marginea taberei sirienilor; iată, nu era niciun om acolo. Pentru că DOMNUL făcuse tabăra sirienilor să audă un zgomot de care și un zgomot de cai, zgomotul unei mari oștiri; și ei au spus unul către altul: Iată, împăratul lui Israel a angajat împotriva noastră pe împărații hitiților și pe împărații egiptenilor pentru a veni asupra noastră. Și s-au ridicat și au fugit în amurg și și-au lăsat corturile lor și caii lor și măgarii lor, tabăra precum era, și au fugit să își scape viața. Și când acești leproși au venit la marginea taberei, au intrat într-un cort și au mâncat și au băut și au luat de acolo argint și aur și haine și au mers și le-au ascuns; și au venit din nou și au intrat într-un alt cort și au luat de acolo, și au mers și au ascuns și pe acestea. Atunci au spus unul către altul: Nu facem bine; aceasta este o zi de vești bune și noi tăcem, dacă rămânem până la lumina dimineții, vreo ticăloșie va veni asupra noastră; și acum veniți, să mergem și să spunem casei împăratului. Astfel ei au venit și au strigat către portarul cetății; și le-au spus oamenilor cetății, zicând: Am ajuns la tabăra sirienilor și, iată, nu era nimeni acolo, nici voce de om, ci caii legați și măgarii legați și corturile precum erau. Iar el a chemat portarii; și ei au istorisit aceasta înăuntrul casei împăratului. Și împăratul s-a ridicat noaptea și a spus servitorilor săi: Vă voi arăta acum ce ne-au făcut sirienii. Ei știu că noi suntem flămânzi; de aceea au ieșit din tabără pentru a se ascunde în câmp, spunând: Când ei ies din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate. Și unul dintre servitorii lui a răspuns și a zis: Să ia cineva, te rog, cinci din caii rămași, care au rămas în cetate (iată, ei sunt ca toată mulțimea lui Israel care a rămas în ea: iată, spun, ei sunt ca toată mulțimea israeliților care este mistuită); și să îi trimitem și să vedem. Ei au luat de aceea doi cai de la care; și împăratul a trimis după oștirea sirienilor, spunând: Mergeți și vedeți. Și au mers după ei până la Iordan; și, iată, toată calea era plină de hainele și vasele pe care sirienii le aruncaseră în graba lor. Și mesagerii s-au întors și au spus împăratului. Și poporul a ieșit și a prădat corturile sirienilor. Astfel o măsură de floarea făinii s-a vândut cu un șekel și două măsuri de orz pentru un șekel, conform cuvântului DOMNULUI. Și împăratul a rânduit pe domnul pe mâna căruia s-a rezemat, să aibă sarcina porții; și poporul l-a călcat în picioare la poartă și el a murit, precum spusese omul lui Dumnezeu, care vorbise când coborâse împăratul la el. Și s-a întâmplat precum omul lui Dumnezeu vorbise către împărat, spunând: Două măsuri de orz cu un șekel și o măsură de floarea făinii cu un șekel vor fi mâine pe timpul acesta la poarta Samariei. Și acel domn răspunsese omului lui Dumnezeu și zisese: Și, iată, dacă DOMNUL ar face ferestre în cer, ar putea fi acest lucru? Și el a spus: Iată, tu vei vedea aceasta cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea. Și astfel i s-a întâmplat, pentru că poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit.
2 Împăraţilor 7:1-20 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Elisei a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: «Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu.»” Călărețul pe brațul căruia se rezema împăratul i-a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „La ce să ședem aici până vom muri? Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete și vom muri; și dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viață, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.” Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Și când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni. Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri; și își ziseseră unul altuia: „Împăratul lui Israel i-a tocmit împotriva noastră pe împărații hitiților și pe împărații egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.” Și s-au sculat și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era, și au fugit ca să-și scape viața. Leproșii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine și s-au dus și le-au ascuns. S-au întors iarăși, au pătruns în alt cort și au luat și de acolo lucruri, pe care s-au dus și le-au ascuns. Apoi și-au zis unul altuia: „Nu facem bine. Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiți. Veniți acum și haidem să dăm de știre casei împăratului!” Au plecat și i-au chemat pe străjerii de la poarta cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra sirienilor și iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legați și măgari legați și corturile așa cum erau.” Străjerii de la poartă au strigat și au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului. Împăratul s-a sculat noaptea și le-a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac sirienii. Fiindcă știu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare și și-au zis: «Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate.»” Unul dintre slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulțimea lui Israel care a mai rămas, toată mulțimea lui Israel care se istovește – și să trimitem să vedem ce se petrece!” Au luat două care cu caii lor, și împăratul a trimis niște soli pe urmele oștirii sirienilor, zicând: „Duceți-vă și vedeți!” S-au dus după ei până la Iordan, și iată că tot drumul era plin cu haine și lucruri pe care le aruncaseră sirienii în goana lor. Solii s-au întors și i-au spus împăratului. Poporul a ieșit și a jefuit tabăra sirienilor. Și s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după cuvântul Domnului. Împăratul încredințase paza porții în mâna călărețului pe brațul căruia se rezemase atunci. Dar călărețul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă și a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu când se coborâse împăratul la el. Omul lui Dumnezeu îi spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu și o măsură de floare de făină cu un siclu.” Iar călărețul îi răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” Într-adevăr, așa i s-a și întâmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor și a murit.
2 Împăraţilor 7:1-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Elisei a zis: „Ascultați ce vă spune Cuvântul lui Iahve! El afirmă: «Mâine, la această oră, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un șechel și două măsuri de orz tot cu un șechel!»” Dar comandantul pe brațul căruia se rezema regele, i-a răspuns omului lui Dumnezeu: „Acest lucru nu s-ar putea întâmpla nici dacă ar face Iahve ferestre în cer!” Elisei i-a răspuns: „Vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei (putea) mânca!” La intrarea orașului, dincolo de poartă, erau patru leproși care au zis unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri? Dacă vom intra în oraș, vom muri din cauza foametei din el. Dar și dacă vom sta aici, (oricum) vom muri. Veniți deci să ne predăm arameilor. Dacă ne vor lăsa să trăim, vom mai trăi; iar dacă ne vor omorî, vom muri.” Astfel, atunci când apunea soarele, ei au plecat și s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo; pentru că Iahve făcuse ca arameii să audă zgomot de cai și de care – exact ca zgomotul pe care-l face o mare armată – și s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiților și pe conducătorii egipteni ca să vină (să lupte) împotriva lor. Astfel, la apusul soarelui, arameii au plecat și au fugit, abandonându-și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era; și au fugit ca să își salveze viața. Când au ajuns în tabăra acestora, leproșii au intrat într-un cort. După ce au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine. Apoi s-au dus și au ascuns ce găsiseră acolo. S-au întors și au intrat într-un alt cort. Au luat și din el câteva lucruri. S-au dus și le-au ascuns și pe acelea. Apoi și-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Aceasta este o zi a veștilor bune. Dacă vom tăcea și vom aștepta până când se luminează, vom fi pedepsiți. Să mergem și să anunțăm pe cei care sunt în palat!” S-au dus și au chemat santinelele de la poarta orașului; și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor; și am văzut că nu era nimeni acolo. Nu se auzea nicio voce de om; ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor.” Atunci gărzile au strigat și au anunțat despre aceste lucruri în palat. Regele s-a trezit în mijlocul nopții și le-a zis slujitorilor lui: „Vă spun eu ce vor să ne facă arameii. Știind că suntem înfometați, au plecat din tabără și s-au ascuns în câmpie, zicând: «Când vor ieși din oraș, îi vom prinde vii; și apoi vom intra în el!»” Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: „Permite-ne să luăm cinci cai dintre cei care au mai rămas în oraș. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla același lucru care i se întâmplă acum întregii mulțimi de oameni a lui Israel, adică vor muri așa cum moare tot poporul lui Israel. Deci să trimitem pe cineva acolo, ca să vedem ce s-a întâmplat.” Au luat două care și caii care le tractau. Apoi regele i-a trimis să urmărească armata Aramului, zicându-le: „Duceți-vă și vedeți ce s-a întâmplat.” Au mers pe urma lor până la Iordan; și au observat că tot drumul era plin cu haine și cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în fuga lor. Mesagerii s-au întors și l-au anunțat pe rege despre toate acestea. Apoi poporul (israelian) a venit și a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină s-a vândut cu un șechel, iar două măsuri de orz tot cu un șechel – conform Cuvântului lui Iahve. Regele încredințase paza porții (orașului) comandantului pe mâna căruia se rezema el; dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă – conform mesajului proclamat de omul lui Dumnezeu când venise regele la el. S-a întâmplat exact cum a profețit regelui acel om al lui Dumnezeu, când zisese: „Mâine, la această oră, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un șechel și două măsuri de orz tot cu un șechel!” Atunci comandantul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Iahve ferestre în cer, nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru!” Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi că se va întâmpla așa; dar tu nu vei mânca din ele.” Și exact așa i s-a și întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă; și astfel, el a murit.
2 Împăraţilor 7:1-20 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Atuncea, Elisei s-a dus, În fața tuturor și-a spus: „Așa vorbește Dumnezeu, Al cărui slujitor sunt eu: „La poarta din Samaria, Mâine, cu toții veți vedea – Când ceasu-acesta o să vină – Că o măsură de făină, Cu-n siclu fi-va cumpărată. Și orz se va găsi, căci iată, Două măsuri se vor putea, Tot la un siclu, să se ia.” Când călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are, Aste cuvinte-a auzit, Plin de dispreț, a glăsuit: „Peste putință! Nu cred eu! Chiar de va face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer, cumva, Cum să se-ntâmple-așa ceva?” Prorocul zise-atunci: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți lucrurile-acele, Însă nu vei mânca, din ele.” Tocmai atuncea s-a brodit, Că patru oameni s-au oprit La poarta care străjuia Intrarea în Samaria. Oameni-acei, leproși, erau Și de mâncare căutau. Ei, între ei, s-au sfătuit Și-n felu-acesta au vorbit: „La ce bun oare, să ne-oprim Aici, când tot o să murim? Dacă-n cetate intrăm noi, De foame vom pieri apoi. Aici dacă vom rămânea, O să murim, de-asemenea. Mai bine, haidem fraților, La oastea Sirienilor, Căci cine știe ce-o să iasă. Poate că viața ei ne-o lasă. Dacă ne vor cruța, trăim. Iar dacă nu, o să murim.” Când înserarea s-a lăsat, Spre Sirieni ei au plecat Și-n tabără, apoi, intrară. Pe nimeni, însă, nu aflară, Pentru că Domnul a făcut Să se audă-nentrerupt, Un vuiet de oștire mare, De călărime și de care. Când Sirieni-au auzit Vuietu-acela, s-au gândit: „Mai marele lui Israel Are alăturea de el, Pe cel ce este împărat Peste Hetiți încoronat, Și pe-mpărații cei pe care Țara Egiptului îi are. În contra noastră, împreună, Toți vor veni, să ne răpună.” În felu-acesta au gândit Și-nspăimântați, ei au fugit, Lăsându-și corturile mari Și cai și care și măgari, Zorindu-se să izbutească, Doar viața să și-o izbăvească. Leproși-n tabără-au intrat Și-n primul cort s-au așezat De au mâncat și au băut. Cu-argint și aur, și-au umplut Toți, buzunarele, și-apoi Au mai luat și haine noi. Tot ce au strâns, iute-au ascuns. Apoi, în alt cort au pătruns, Unde au procedat la fel, Luând tot ce era în el. Astfel, ceea ce-au jefuit, Au scos afară și-au pitit. În urmă, ziseră: „Nu-i bine, Ce facem noi! Vede oricine, Că astă zi se dovedește Deosebită. Se vădește A fi o zi de veste bună. Haidem să mergem, împreună, La casa împăratului, Ca vestea să i-o dăm și lui. Dacă-n tăcere noi vom sta Și până-n zori vom aștepta, Atunci încredințați să fim, Că mari pedepse-o să primim.” Cei patru, grabnic, au plecat Și pe străjeri ei i-au chemat, La poarta care străjuia Intrarea în Samaria. Ei ziseră străjerilor: „Tabăra Sirienilor Este pustie. Am intrat Și nici un om nu am aflat, În corturile cele mari. Doar caii lor și mulți măgari – Chiar lângă corturi – sunt legați. Grabnic, veniți și vă uitați, Ca să vedeți că, negreșit, Este precum v-am povestit.” Străjeri-atunci au alergat Să-l înștiințeze, pe-mpărat. Când împăratu-a auzit Lucrul acesta, a vorbit, Cu slujitorii săi, zicând: „Iată dar, ce le-a dat prin gând – Acuma – Sirienilor: Știu bine că al nost’ popor Este flămând. Ei au fugit Și pe ogoare s-au pitit, Spunându-și: „Dacă Israel Iese afară, vai de el! Îl atacăm, pe ne-așteptate, Și vom pătrunde în cetate.” Unul din slujitori s-a dus La împăratul și i-a spus: „Te rog, porunci – acum – să dai, Să-ți fie-aduși, aici, cinci cai – Din cei pe care-i mai avem. Apoi, trimite-i să vedem Ce-o să se-ntâmple. Fă acum, După al meu sfat, căci – oricum – Și caii istoviți se-arată, La fel ca și cetatea toată.” Îndată, marele-mpărat, Poruncă – slugilor – a dat, Să pregătească două care Și caii pentru fiecare. Trimise-apoi, niște oșteni, În tabără la Sirieni, Zicând: „Mergeți și cercetați Și vești – degrabă – să îmi dați!” Pân’ la Iordan s-au repezit Oștenii și-au descoperit Că drumul fost-a presărat Cu haine ce s-au aruncat Când Sirieni-nspăimântați, Prin fugă s-au dorit scăpați. Solii aceia, înapoi, La împărat, veniră-apoi Și-i spuseră ce au găsit. Poporu-atuncea a ieșit Și-a alergat, nerăbdător, La tabăra dușmanilor, S-o jefuiască, de îndată. Astfel, se împlinise – iată – Cuvântul care l-a rostit Domnul, atunci când a vestit Că „o măsură de făină – În ziua ce avea să vină – Cu-un siclu fi-va cumpărată Și-apoi, din orz – de astă dată – Două măsuri se vor putea, Tot cu un siclu să se ia.” La poartă-atunci, a fost chemat, Spre-a fi, de pază, așezat, Chiar călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are. A fost o mare-nvălmășeală – Căci fiecare-a dat năvală – Iar omu-acela a picat Și în picioare-a fost călcat De gloata ce s-a îmbulzit. În felu-acesta, a murit, După cuvântul Domnului, Rostit prin slujitorul Lui, Atunci când a venit la el, Mai marele din Israel. Căci pe-mpărat când îl zărise, Omul lui Dumnezeu vorbise În acest fel: „Chiar de nu crezi, Mâine în zori, tu ai să vezi – Când acest ceas are să vină – Că o măsură de făină, Cu-un siclu fi-va cumpărată Și-apoi din orz – de astă dată – Două măsuri se vor putea, Tot cu un siclu să se ia.” Iar călărețul a murit, Pentru că astfel i-a vorbit, Lui Elise: „N-am să cred eu! Chiar dacă face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer – cumva – N-o să se-ntâmple-așa ceva!” Prorocul i-a răspuns: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți, lucrurile-acele, Însă nu vei mânca din ele.” Într-adevăr, s-a împlinit Totul, așa cum s-a vestit, Căci în învălmășeala mare – Ce se făcuse, la intrare – Omul acela a picat Și în picioare-a fost călcat, De gloata ce s-a îmbulzit, Încât acolo a murit.
2 Împăraţilor 7:1-20 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Atunci Elizéu a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: «Mâine, pe vremea aceasta, [se va vinde] o sea de făină pe un síclu și două măsuri de grâu pe un síclu la poarta Samaríei»”. Slujitorul de brațul căruia se sprijinea regele a zis către omul lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face niște ferestre în ceruri și se va întâmpla lucrul acesta!”. Dar [Elizéu] a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca de acolo!”. La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „Pentru ce stăm noi aici să murim? Dacă am zice: «Să intrăm în cetate!», este foamete în cetate și vom muri acolo; dacă vom sta aici, [de asemenea] vom muri. Acum, să mergem și să năvălim în tabăra araméilor: dacă ne vor lăsa să trăim, vom trăi; dacă ne vor omorî, vom muri”. S-au ridicat în amurg ca să meargă în tabăra lui Arám. Au ajuns la marginea taberei lui Arám și, iată, nu era nimeni acolo! Domnul a făcut să se audă în tabăra lui Arám vuiet de care, tropot de cai și zgomotul unei armate puternice și și-au zis unul către altul: „Regele lui Israél i-a tocmit împotriva noastră pe regii hetéi și pe regii egipténi ca să vină împotriva noastră”. S-au ridicat și au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii și măgarii în tabără așa cum erau. Și au fugit ca să-și salveze viața. Au venit acești leproși la marginea taberei. Au intrat într-un cort, au mâncat, au bătut și au luat de acolo argint, aur și haine, apoi au plecat și le-au ascuns. După aceea au mers într-un [alt] cort, au luat de acolo [alte lucruri] și au plecat și le-au ascuns. Și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de bun augur. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei [de mâine], vom fi pedepsiți. Să mergem și să dăm de știre casei regelui!”. Au mers, i-au chemat pe străjerii cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra lui Arám și iată că nu este nimeni acolo, nu [se aude] glas de om, ci numai caii și măgarii legați și corturile așa cum sunt”. Străjerii au strigat și au făcut să ajungă vestea în interiorul casei regelui. Regele s-a ridicat noaptea și le-a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac araméii: au ieșit din tabără ca să se ascundă în câmpie, spunând: «Vor ieși din cetate și îi vom prinde vii, apoi vom intra în cetate»”. Unul dintre slujitorii regelui a răspuns: „Să se ia cinci dintre caii care au rămas în cetate – iată, ei sunt ca toată mulțimea lui Israél care a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulțimea lui Israél care a pierit – să-i trimitem și să vedem!”. Au luat două care cu cai, iar regele a trimis în spatele taberei lui Arám, zicând: „Mergeți și vedeți!”. Au mers după ei până la Iordán. Iată, tot drumul era plin de haine și de obiecte pe care le aruncaseră araméii în graba lor. Mesagerii s-au întors și i-au adus la cunoștință regelui. Poporul a ieșit și a prădat tabăra lui Arám. Și [s-a vândut] o sea de făină pe un síclu și două sea de orz pe un síclu, după cuvântul Domnului. Regele îl pusese pe slujitorul de a cărui mână se sprijinea la poartă; iar poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit, după cum spusese omul lui Dumnezeu când regele coborâse la el. Și a fost după cum spusese omul lui Dumnezeu regelui: „Mâine pe vremea aceasta, [se va vinde] două sea de orz pe un síclu și o sea de făină pe un síclu la poarta Samaríei”. Iar slujitorul îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face niște ferestre în ceruri și se va întâmpla lucrul acesta!”, iar [Elizéu] spusese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar de acolo nu vei mânca!”. Și i s-a întâmplat așa: poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit.
2 Împăraţilor 7:1-20 Noua Traducere Românească (NTR)
Elisei a zis: ‒ Ascultați Cuvântul DOMNULUI! Așa vorbește DOMNUL: „Mâine, pe vremea aceasta, la poarta Samariei, o măsură de făină aleasă se va vinde cu un șechel și două măsuri de orz cu un șechel“. Dar ofițerul pe brațul căruia se sprijinea regele i-a răspuns omului lui Dumnezeu, zicând: ‒ Iată, nici dacă ar face DOMNUL ferestre în ceruri, nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru. Elisei a zis: ‒ Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca de acolo. La intrarea porții erau patru leproși care și-au zis unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri? Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniți deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruța, vom trăi, iar dacă ne vor ucide, vom muri“. Astfel, în amurg, ei s-au ridicat și s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, iată că nu mai era nimeni acolo, pentru că Stăpânul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai și de care, întocmai ca vuietul unei mari armate, și fiecare îi zisese fratelui său: „Iată, regele lui Israel i-a plătit pe regii hitiților și pe regii egiptenilor ca să vină împotriva noastră“. Astfel, în amurg, ei s-au ridicat și au fugit, părăsindu-și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața. Când au ajuns la marginea taberei, acești leproși au intrat într-un cort, au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine și s-au dus și le-au ascuns. Apoi s-au întors, au intrat într-un alt cort, au luat și de acolo lucruri și s-au dus și le-au ascuns. Atunci ei și-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veștilor bune. Dacă vom tăcea și vom aștepta până în zori, vom fi pedepsiți. Să mergem și să anunțăm la palat!“. Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetății și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor și iată că nu era nimeni acolo. Nu se auzea niciun glas de om, ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor“. Atunci străjerii au strigat și i-au anunțat pe cei din palat. Regele s-a trezit în toiul nopții și le-a zis slujitorilor săi: ‒ Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Știind că suntem înfometați, au ieșit din tabără și s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate!“. Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: ‒ Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla același lucru care i se întâmplă acum întregii mulțimi a lui Israel, adică vor pieri așa cum piere toată mulțimea lui Israel. Să trimitem deci oameni și să vedem ce s-a întâmplat. Au luat două care cu caii lor, și regele i-a trimis pe urmele armatei Aramului, zicând: „Duceți-vă și vedeți ce s-a întâmplat“. Au mers pe urma lor până la Iordan și iată că tot drumul era plin cu haine și cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors și l-au înștiințat pe rege. Apoi poporul a ieșit și a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină aleasă a ajuns să se vândă cu un șechel, iar două măsuri de orz – cu un șechel, după Cuvântul DOMNULUI. Regele l-a pus responsabil cu paza porții pe ofițerul pe a cărui mână se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când coborâse regele la el. S-a împlinit întocmai cum i-a vorbit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină aleasă cu un șechel și două măsuri de orz cu un șechel“. Atunci, ofițerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, nici dacă ar face DOMNUL ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru“. Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca de acolo“. Și, într-adevăr, așa i s-a și întâmplat. Poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit.
2 Împăraţilor 7:1-20 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Elisei a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: ‘Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu.’” Călărețul pe brațul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „La ce să ședem aici până vom muri? Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete și vom muri și, dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viață, vom trăi, iar, dacă ne vor omorî, vom muri.” Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Și, când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni. Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri, și își ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împărații hetiților și pe împărații egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră.” Și s-au sculat și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața. Leproșii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine și s-au dus și le-au ascuns. S-au întors iarăși, au pătruns într-un alt cort și au luat și de acolo lucruri pe care s-au dus și le-au ascuns. Apoi, și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiți. Veniți acum și haidem să dăm de știre casei împăratului!” Au plecat și au chemat pe străjerii de la poarta cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra sirienilor și iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legați și măgari legați și corturile așa cum erau.” Străjerii de la poartă au strigat și au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului. Împăratul s-a sculat noaptea și a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac sirienii. Fiindcă știu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare și și-au zis: ‘Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate.’” Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulțimea lui Israel care a mai rămas, toată mulțimea lui Israel care se istovește – și să trimitem să vedem ce se petrece.” Au luat două care cu caii lor și împăratul a trimis niște soli pe urmele oștirii sirienilor, zicând: „Duceți-vă și vedeți!” S-au dus după ei până la Iordan și iată că tot drumul era plin cu haine și lucruri pe care le aruncaseră sirienii în goana lor. Solii s-au întors și au spus împăratului. Poporul a ieșit și a jefuit tabăra sirienilor. Și s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după cuvântul Domnului. Împăratul încredințase paza porții în mâna călărețului pe brațul căruia se rezemase atunci. Dar călărețul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă și a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu când se coborâse împăratul la el. Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu și o măsură de floare de făină cu un siclu.” Iar călărețul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” În adevăr, așa i s-a și întâmplat: a fost călcat în picioare, la poartă, de popor și a murit.