2 Corinteni 7:4-16
2 Corinteni 7:4-16 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Mare este cutezanța vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru. Fiindcă și după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiți din toate părțile; dinafară lupte, dinăuntru temeri. Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiți, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus; Și nu doar prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, așa că eu m-am bucurat mai mult. Pentru că deși v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deși m-am pocăit; fiindcă văd că aceeași epistolă v-a întristat, cel puțin pentru un timp. Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință; fiindcă v-ați întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveți pagubă în nimic. Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăință până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte. Căci, iată, același lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguință a lucrat în voi, și ce dezvinovățire, și ce indignare, și ce teamă, și ce dor, și ce zel, și ce răzbunare! În toate v-ați dovedit a fi curați în lucrul acesta. De aceea deși v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguința noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate. Din această cauză am fost mângâiați în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți. Căci dacă m-am fălit înaintea lui cu ceva despre voi, nu mă rușinez; ci așa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar așa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca adevăr. Și simpatia lui lăuntrică este mai abundentă față de voi, când își amintește de ascultarea voastră a tuturor, cum l-ați primit cu teamă și cu tremur. De aceea mă bucur că mă încred în voi în toate.
2 Corinteni 7:4-16 Noua Traducere Românească (NTR)
Mare este îndrăzneala mea față de voi! Mare este lauda mea cu voi! Sunt plin de încurajare, sunt copleșit de bucurie în orice necaz al nostru. Căci și după ce am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost în necaz în toate: conflicte din afară, temeri din interior. Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei descurajați, ne-a încurajat prin venirea lui Titus, și nu doar prin venirea sa, ci și prin încurajarea cu care el a fost încurajat de voi, înștiințându-ne despre dorința voastră puternică, despre durerea voastră adâncă și despre zelul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat și mai mult. Chiar dacă v-am întristat prin scrisoarea mea, nu regret. Și chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, deși numai pentru puțin timp, totuși, acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nicio pierdere din cauza noastră. Căci întristarea după voia lui Dumnezeu produce o pocăință care duce la mântuire, fără regret, dar întristarea lumii produce moarte. Căci iată ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorință, ce zel, ce dorință de dreptate! În toate ați dovedit că sunteți curați în această privință. Astfel, deși v-am scris, n-am făcut-o din cauza celui ce a făcut răul, nici din cauza celui ce a suferit răul, ci ca să vedeți voi înșivă, înaintea lui Dumnezeu, devotamentul pe care-l aveți față de noi. În felul acesta am fost încurajați. Dar, pe lângă încurajarea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți. Căci, dacă m-am lăudat înaintea lui cu ceva despre voi, nu am fost făcut de rușine, ci, așa cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot astfel și lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată. Astfel, simțămintele lui față de voi sunt și mai puternice când își amintește de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l-ați primit cu respect și cu mari emoții. Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.
2 Corinteni 7:4-16 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Am mare încredere în voi şi mă mândresc mult cu voi: am avut parte din plin de mângâiere şi am fost copleşit de bucurie în toate încercările noastre. Căci şi după ce am venit în Macedonia, trupurile noastre nu au găsit nici un pic de odihnă, ci am avut necazuri din toate părţile: din afară lupte, dinăuntru necazuri. Însă Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea pe care a primit-o de la voi; el ne-a făcut cunoscută dorinţa voastră mare, suspinul vostru, râvna voastră pentru mine, ceea ce m-a bucurat şi mai mult. Şi chiar dacă v-am mâhnit cu scrisoarea, nu îmi pare rău. Şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – deşi scrisoarea aceasta v-a întristat doar pentru o scurtă vreme – acum mă bucur, nu fiindcă aţi fost întristaţi, ci fiindcă întristarea v-a dus la căinţă. Căci v-aţi întristat după voinţa lui Dumnezeu, ca să nu suferiţi nimic din partea noastră. Tristeţea după voinţa lui Dumnezeu naşte o căinţă care duce la mântuire şi nimeni nu o regretă; dar întristarea lumii duce la moarte. Căci iată câtă râvnă a născut în voi tocmai această întristare de la Dumnezeu! Dar ce râvnă, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă aprinsă, cât zel, ce pedeapsă! În toate v-aţi dovedit curaţi în această privinţă! Însă dacă v-am scris, nu am făcut-o din cauza celui care a săvârşit nedreptatea, nici a celui care a suferit-o, ci ca să se arate râvna voastră pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceasta am fost mângâiaţi. Pe lângă această bucurie a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, căruia voi toţi i-aţi liniştit sufletul. Căci dacă m-am mândrit cu ceva în privinţa voastră faţă de el, nu m-am făcut de ruşine, ci, după cum în toate v-am spus adevărul, şi mândria noastră în faţa lui Tit a fost adevărată. Iar iubirea lui pentru voi este şi mai mare când îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor şi de felul în care l-aţi primit, cu frică şi cutremur. Mă bucur că pot avea încredere în voi în toate privinţele.
2 Corinteni 7:4-16 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Mare este cutezanța vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru. Fiindcă și după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiți din toate părțile; dinafară lupte, dinăuntru temeri. Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiți, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus; Și nu doar prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, așa că eu m-am bucurat mai mult. Pentru că deși v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deși m-am pocăit; fiindcă văd că aceeași epistolă v-a întristat, cel puțin pentru un timp. Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință; fiindcă v-ați întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveți pagubă în nimic. Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăință până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte. Căci, iată, același lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguință a lucrat în voi, și ce dezvinovățire, și ce indignare, și ce teamă, și ce dor, și ce zel, și ce răzbunare! În toate v-ați dovedit a fi curați în lucrul acesta. De aceea deși v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguința noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate. Din această cauză am fost mângâiați în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți. Căci dacă m-am fălit înaintea lui cu ceva despre voi, nu mă rușinez; ci așa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar așa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca adevăr. Și simpatia lui lăuntrică este mai abundentă față de voi, când își amintește de ascultarea voastră a tuturor, cum l-ați primit cu teamă și cu tremur. De aceea mă bucur că mă încred în voi în toate.
2 Corinteni 7:4-16 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Am o mare încredere în voi. Mă laud cu voi în multe privințe. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n‑a avut nicio odihnă. Am avut tot felul de necazuri: din afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe cei smeriți, ne‑a mângâiat prin venirea lui Tit. Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost el însuși mângâiat la voi. El ne‑a adus vești despre dorința voastră arzătoare, despre mâhnirea voastră și despre râvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. Cu toate că v‑am întristat prin epistola mea, nu‑mi pare rău, dar și dacă mi‑ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v‑a întristat (fie și pentru scurtă vreme) – acum mă bucur, nu pentru că v‑ați întristat, ci pentru că v‑ați întristat spre pocăință. Căci v‑ați întristat după voia lui Dumnezeu, ca să nu aveți nicio pagubă din partea noastră. Într‑adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care nu‑ți pare rău, pe când întristarea lumii aduce moarte. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce însuflețire a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce indignare! Ce frică! Ce dorință arzătoare! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate ați dovedit că sunteți nevinovați în privința aceasta. Așa că, dacă v‑am scris, nu v‑am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea voastră însuflețire pentru noi înaintea lui Dumnezeu. De aceea am fost mângâiați. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne‑am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toți. Și dacă m‑am lăudat cu voi înaintea lui în vreo privință, n‑am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v‑am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit a fost adevărată. El are o și mai mare dragoste pentru voi când își aduce aminte de ascultarea voastră, a tuturor, și de primirea pe care i‑ați făcut‑o cu frică și cutremur. Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privințele.
2 Corinteni 7:4-16 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. Căci, și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe cei smeriți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat și el de voi. El ne-a istorisit despre dorința voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; și chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puțină vreme) –, totuși acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nicio pagubă din partea noastră. Într-adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea. Căci, uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. Așa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. De aceea am fost mângâiați. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toți. Și dacă m-am lăudat puțin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit. El are o și mai mare dragoste pentru voi când își aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor și de primirea pe care i-ați făcut-o, cu frică și cutremur. Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privințele.
2 Corinteni 7:4-16 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Am o mare încredere în voi. Sunt chiar mândru de voi! Și în ciuda tuturor necazurilor prin care trecem, sunt încurajat și foarte fericit. Când am ajuns în Macedonia, nu am avut posibilitatea să stăm liniștiți; ci a trebuit să suportăm tot felul de adversități. Unele erau confruntări care veneau din exteriorul nostru, iar altele s-au manifestat sub forma tensiunilor interioare provocate de (anumite) temeri. Dar Dumnezeu care consolează pe cei descurajați, ne-a oferit curaj prin venirea lui Titus. Acest fapt s-a întâmplat nu doar prin apariția lui, ci și din cauza efectului pe care l-a produs relatarea lui despre voi. El ne-a spus despre voința voastră intensă, despre profundul vostru regret și despre devotamentul pe care îl manifestați pentru mine. Am avut astfel un motiv suplimentar de bucurie. Chiar dacă v-am întristat prin trimiterea epistolei mele, nu regret că am scris-o. Deși inițial am regretat scrierea ei, acum constat că ea v-a întristat doar pentru puțin timp. Nu mă bucur pentru întristarea voastră, ci pentru că după ce ați avut această reacție, v-ați schimbat (în bine) concepția și apoi comportamentul. Astfel, întristarea voastră a fost agreată (și) de Dumnezeu; și (constatăm că) nimeni nu a fost afectat negativ de noi. Atunci când întristarea este aceea pe care o dorește și Dumnezeu, ea are ca rezultat schimbarea în bine a modului de gândire și a comportamentului, fapt ce conduce la salvare. Nu există regrete pentru cine a trecut prin acest tip de întristare. Dar întristarea specifică lumii produce moarte. Întristarea agreată de Dumnezeu pe care ați experimentat-o, a produs în voi motivații intense și devotament. Ea v-a adus dorința de a scăpa de vinovăție. Astfel, voi ați fost în același timp indignați și ați manifestat o mare dorință de a face ce este corect, acționând cu teamă și cu o mare pasiune! În tot ce ați făcut, v-ați demonstrat corectitudinea. Eu nu v-am scris (epistola anterioară) din cauza celui care a făcut acea faptă rea sau din cauza celui care a suportat efectul acelui lucru rău; ci am vrut să vă demonstrăm astfel cât de mare este devotamentul nostru față de voi înaintea lui Dumnezeu. Prin toate aceste lucruri (care s-au întâmplat), noi am fost încurajați și ne-am bucurat și mai mult atunci când am constatat satisfacția lui Titus al cărui spirit a fost împrospătat de voi toți. Nu m-ați făcut de rușine în fața lui când m-am lăudat cu voi. Ci s-a confirmat ce i-am spus despre voi, așa cum tot ce v-am spus și vouă a fost adevărat. Astfel, dragostea lui pentru voi se consolidează atunci când își amintește că toți ați fost pregătiți să îl ascultați după ce l-ați primit cu respect și cu reverență. Mă bucur că pot să am o totală încredere în voi.
2 Corinteni 7:4-16 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Astfel, în voi – în fiecare – Încredere am, foarte mare, Și am tot dreptul, mai apoi, De a mă lăuda, cu voi. De mângâiere, plin sunt eu, Și-mi saltă inima, mereu, De-o mare bucurie-aleasă, Chiar când necazuri ne apasă. Vă spun dar, spre știința voastră, Căci chiar după venirea noastră În Macedonia, n-am stat, Și-odihnă, nu a căpătat Al nostru trup – lupte afară, Iar înăuntru, temeri, iară. Dar, numai bunul Dumnezeu, Care îi mângâie, mereu, Pe cei smeriți, ne-a mângâiat, Atunci când Tit s-a-nfățișat. Să știți că n-am fost mângâiați Doar prin venirea lui – dragi frați – Ci și prin mângâierea care I-ați dăruit-o fiecare. Când Tit, la noi, a poposit, În grabă, ne-a istorisit, Despre dorința ce-o purtați, De lacrima ce o vărsați, De râvna voastră, pentru mine. Aceste vești mi-au făcut bine, Astfel încât, când le-am aflat, Cu mult mai mult, m-am bucurat. Cu toate că scrisoarea mea V-a întristat, rău – pentru ea – Să știți că mie nu îmi pare; Și chiar dacă, pentru scrisoare, În urmă, rău mi-ar fi părut, Căci bine văd că v-a făcut Ca să ajungeți întristați (Dar pentru un timp scurt, dragi frați), Totuși, acum sunt bucuros, Că ați fost triști, căci, ne-ndoios, Tristețea doar v-a dat putință Să vă-ndreptați spre pocăință. Prea bine știu, dragii mei frați, Precum că fost-ați întristați, După cum Dumnezeu a vrut, Dar pagubă, nu ați avut, Din parte-ne. Afle oricare, Că dacă este întristare După cum Dumnezeu voiește, Aceasta-ndată se vădește Că v-a aduce pocăință, Cari va-ndrepta, orice ființă, Spre mântuire și, de care, Nimeni, ca să se plângă, n-are. Tristețea lumii, înspre moarte – În schimb – are ca să vă poarte. Căci uite – după cum văd eu – Tristețea, de la Dumnezeu, A scuturat a voastră fire. Și ce mai dezvinovățire! Ce frământare a trezit! Ce frică mare v-a lovit! Și iată ce dorință-aprinsă, Precum și-o râvnă neînvinsă! Și ce pedeapsă, mai apoi! În toate, arătat-ați voi, Că, în astă privință, stați, În fața Domnului, curați. Deci, vorbele ce vi le-am zis, Să știți că eu nu vi le-am scris, Din pricina acelui care Făcutu-v-a ocară mare, Nici pentru cel ce-a suferit Ocara, căci eu m-am gândit, Ca să vedeți că, pentru voi, O grijă mare, avem noi, În fața Domnului, dragi frați. De-aceea, fost-am mângâiați, Dar și mai mult ne-am bucurat, Atuncea când noi am aflat, Ce mare a putut să fie, A fratelui Tit, bucurie, Al cărui duh s-a răcorit, Când, printre voi, a fost primit. Și dacă eu am cutezat, Încât, puțin, m-am lăudat, Atunci, în fața lui, cu voi, N-am fost dat de rușine-apoi; Căci după cum, când am vorbit, Doar adevărul l-am rostit, La fel și-acum, lauda noastră, Cu voi – cu adunarea voastră – Față de Tit, e-ntemeiată Și-i, pe deplin, adevărată. Fratele Tit, pentru voi, are O dragoste, cu mult mai mare, Căci ascultare, voi vădiți Și ați știut ca să-l primiți, Cu frică și cu tremur, mare. Mă bucur că, în fiecare, Mă pot încrede, tot mereu, În orișice privință, eu.”
2 Corinteni 7:4-16 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Am toată încrederea în voi și mă mândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere și copleșit de bucurie în ciuda tuturor necazurilor noastre. Căci și după ce am ajuns în Macedónia, trupul nostru nu a avut odihnă, ci în toate am avut necazuri: din afară lupte, dinăuntru temeri. Însă Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei umili, ne-a mângâiat și pe noi prin venirea lui Tit; și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care am fost mângâiat de voi, făcându-ne cunoscută dorința voastră aprinsă, suspinul vostru, zelul vostru pentru mine, așa încât m-am bucurat și mai mult. Deși v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rău și chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că scrisoarea aceea v-a întristat pentru o vreme – acum mă bucur nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că, întristându-vă, ați ajuns la convertire. Căci v-ați întristat după [voința] lui Dumnezeu ca să nu suferiți nimic din partea noastră. Într-adevăr, întristarea după [voința lui] Dumnezeu aduce convertirea spre mântuire, fără regrete, pe când întristarea lumii aduce moartea. Iată ce elan v-a adus tocmai această întristare a voastră după [voința lui] Dumnezeu! Ce dezvinovățire! Ce indignare! Ce teamă! Ce dorință aprinsă! Ce zel! Ce pedeapsă! În toate v-ați prezentat pe voi înșivă ca fiind nevinovați față de acest fapt. Acum, dacă v-am scris, nu am făcut-o din cauza celui care a făcut nedreptatea, nici din cauza celui care a suferit nedreptatea, ci ca să fie cunoscut entuziasmul vostru față de noi înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceasta am fost mângâiați. Dar, pe lângă această mângâiere a voastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, căruia voi toți i-ați liniștit sufletul. Căci dacă ne-am mândrit cu ceva în privința voastră față de el, nu ne-am făcut de rușine, ci, așa cum în toate v-am vorbit în adevăr, la fel și mândria noastră în fața lui Tit a fost adevărată. Afecțiunea lui față de voi este și mai mare, când își aduce aminte de ascultarea voastră, a tuturor, cum l-ați primit cu teamă și cutremur. Mă bucur că în toate pot avea încredere în voi.
2 Corinteni 7:4-16 Noua Traducere Românească (NTR)
Mare este îndrăzneala mea față de voi! Mare este lauda mea cu voi! Sunt plin de încurajare, sunt copleșit de bucurie în orice necaz al nostru. Căci și după ce am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost în necaz în toate: conflicte din afară, temeri din interior. Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei descurajați, ne-a încurajat prin venirea lui Titus, și nu doar prin venirea sa, ci și prin încurajarea cu care el a fost încurajat de voi, înștiințându-ne despre dorința voastră puternică, despre durerea voastră adâncă și despre zelul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat și mai mult. Chiar dacă v-am întristat prin scrisoarea mea, nu regret. Și chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, deși numai pentru puțin timp, totuși, acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nicio pierdere din cauza noastră. Căci întristarea după voia lui Dumnezeu produce o pocăință care duce la mântuire, fără regret, dar întristarea lumii produce moarte. Căci iată ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorință, ce zel, ce dorință de dreptate! În toate ați dovedit că sunteți curați în această privință. Astfel, deși v-am scris, n-am făcut-o din cauza celui ce a făcut răul, nici din cauza celui ce a suferit răul, ci ca să vedeți voi înșivă, înaintea lui Dumnezeu, devotamentul pe care-l aveți față de noi. În felul acesta am fost încurajați. Dar, pe lângă încurajarea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți. Căci, dacă m-am lăudat înaintea lui cu ceva despre voi, nu am fost făcut de rușine, ci, așa cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot astfel și lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată. Astfel, simțămintele lui față de voi sunt și mai puternice când își amintește de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l-ați primit cu respect și cu mari emoții. Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.
2 Corinteni 7:4-16 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat și el de voi. El ne-a istorisit despre dorința voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău și chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puțină vreme) – totuși acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nicio pagubă din partea noastră. În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. Așa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. De aceea am fost mângâiați. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toți. Și dacă m-am lăudat puțin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit. El are o și mai mare dragoste pentru voi, când își aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor și de primirea pe care i-ați făcut-o, cu frică și cutremur. Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privințele.