YouVersion
Pictograma căutare

1 Împăraţilor 19:1-8

1 Împăraţilor 19:1-8 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Ahab i-a relatat Izabelei tot ce făcuse Ilie și cum îi omorâse pe toți profeții (lui Baal și ai Astartei) cu sabia. Izabela a trimis un mesager la Ilie, ca să îi transmită (din partea ei): „Zeii să se comporte cu mine cu toată duritatea lor, dacă mâine, la această oră, nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia dintre acești profeți!” Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit imediat ca să își salveze viața. A ajuns la Beer-Șeba, care aparține teritoriului numit Iuda. Și-a lăsat slujitorul acolo; iar el a plecat și a mers prin deșert o zi. A ajuns la o plantă asemănătoare unei verigi, s-a așezat sub ea și s-a rugat dorind să moară. El a zis: „Suficient, Doamne! Ia-mi viața acum; pentru că nu sunt mai bun decât strămoșii mei.” Apoi s-a culcat sub acea plantă și a adormit. A fost surprins de un înger care l-a trezit; și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă!” Uitându-se, Ilie a văzut la capul lui o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un vas cu apă. După ce a mâncat și a băut, s-a culcat din nou. Îngerul lui Iahve a venit a doua oară, l-a trezit și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă, pentru că următoarea călătorie pe care o vei face, este prea lungă pentru tine!” El s-a sculat, a mâncat și a băut. Apoi, cu resursele pe care i le asigurase această mâncare, a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb – la muntele lui Dumnezeu.

1 Împăraţilor 19:1-8 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

La soața lui, Ahab s-a dus – La Izabela – și i-a spus Tot ceea ce s-a întâmplat Și cum Ilie i-a tăiat, Cu sabia, pe toți pe care Bal, drept proroci, în slujbă-i are. Femeia-ndată a trimis, Un sol, prin cari astfel a zis, Către Ilie: „Iată, eu Vreau, pedepsită-a fi mereu, Cu toată-asprimea zeilor, Dacă nu am să te omor! Mâine, la ceasul acesta, Voi face eu, cu viața ta, Ceea ce și tu le-ai făcut Prorocilor ce i-a avut Bal, cel pe care îl slujesc! Mâine, am să te nimicesc!” Ilie-ndată a plecat, Să-și scape viața. S-a-ndreptat Către Beer-Șeba, căci voia, Pe slujitorul ce-l avea, Să-l lase într-un loc ferit, Pentru a fi adăpostit, Căci în Beer-Șeba nu putea Să-l prindă-Ahab, fiindcă ea Se află-n țara cea pe care Iuda în stăpânire-o are. De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!” Apoi, Ilie s-a culcat Și a dormit. S-a deșteptat Abia atunci când a venit Un înger cari i-a poruncit: „Te scoală-ndată și mănâncă! Nu este vremea să mori, încă!” El s-a trezit și a văzut Că un ulcior a apărut La capul său – ca din senin – Cu apă, până-n gură plin. Pe niște pietre-ngrămădite Lângă ulcior și încălzite, O turtă coaptă, a văzut. El a mâncat și a băut Și-n urmă, iarăși s-a culcat. Îngerul s-a înfățișat A doua oară, l-a trezit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Ilie, scoală și mănâncă, Pentru că drum lung ai tu, încă! Ilie-atunci s-a ridicat, A băut apă și-a mâncat, Iar cu puterea adunată Din astă hrană căpătată, Făcut-a un drum lung și greu, La muntele lui Dumnezeu, Care, Horeb, este chemat Și este foarte-ndepărtat. În patruzeci de zile, el – Și-n patruzeci de nopți, la fel – A mers, mereu, neobosit, Fără să se mai fi hrănit.