1 Împărați 19:1-8

La soața lui, Ahab s-a dus – La Izabela – și i-a spus Tot ceea ce s-a întâmplat Și cum Ilie i-a tăiat, Cu sabia, pe toți pe care Bal, drept proroci, în slujbă-i are. Femeia-ndată a trimis, Un sol, prin cari astfel a zis, Către Ilie: „Iată, eu Vreau, pedepsită-a fi mereu, Cu toată-asprimea zeilor, Dacă nu am să te omor! Mâine, la ceasul acesta, Voi face eu, cu viața ta, Ceea ce și tu le-ai făcut Prorocilor ce i-a avut Bal, cel pe care îl slujesc! Mâine, am să te nimicesc!” Ilie-ndată a plecat, Să-și scape viața. S-a-ndreptat Către Beer-Șeba, căci voia, Pe slujitorul ce-l avea, Să-l lase într-un loc ferit, Pentru a fi adăpostit, Căci în Beer-Șeba nu putea Să-l prindă-Ahab, fiindcă ea Se află-n țara cea pe care Iuda în stăpânire-o are. De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!” Apoi, Ilie s-a culcat Și a dormit. S-a deșteptat Abia atunci când a venit Un înger cari i-a poruncit: „Te scoală-ndată și mănâncă! Nu este vremea să mori, încă!” El s-a trezit și a văzut Că un ulcior a apărut La capul său – ca din senin – Cu apă, până-n gură plin. Pe niște pietre-ngrămădite Lângă ulcior și încălzite, O turtă coaptă, a văzut. El a mâncat și a băut Și-n urmă, iarăși s-a culcat. Îngerul s-a înfățișat A doua oară, l-a trezit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Ilie, scoală și mănâncă, Pentru că drum lung ai tu, încă! Ilie-atunci s-a ridicat, A băut apă și-a mâncat, Iar cu puterea adunată Din astă hrană căpătată, Făcut-a un drum lung și greu, La muntele lui Dumnezeu, Care, Horeb, este chemat Și este foarte-ndepărtat. În patruzeci de zile, el – Și-n patruzeci de nopți, la fel – A mers, mereu, neobosit, Fără să se mai fi hrănit.