YouVersion
Pictograma căutare

1 Corinteni 7:1-11

1 Corinteni 7:1-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Referitor la ce mi-ați scris, răspunsul meu este acesta: ar fi (mai) bine pentru un bărbat să nu se căsătorească. Dar având în vedere faptul că în acest caz există pericolul imoralității sexuale, fiecare bărbat să aibă soția lui; și fiecare femeie să aibă soțul ei. Soțul să își îndeplinească față de soția lui datoria referitoare la relațiile intime dintre ei; și soția să aibă aceeași atitudine față de soț. Vă cer acest lucru pentru că (în acest aspect) nu soția este stăpâna corpului ei, ci soțul. În același timp, nici soțul nu este stăpânul corpului lui, ci soția. Să nu vă refuzați unul altuia îndeplinirea datoriei de soț în ce privește relațiile intime, exceptând cazul în care ați decis împreună ca pentru un (scurt) timp să vă dedicați [postului și] rugăciunii. Apoi, ca să evitați ispita Satanei care exploatează lipsa voastră de autocontrol, să aveți din nou relațiile sexuale (normale). Ce v-am spus acum, nu reprezintă o poruncă din partea mea, ci mi-am permis să vă fac o sugestie. De fapt, eu aș vrea ca toți oamenii să fie (fără partener de căsnicie) ca mine. Dar fiecare are darul lui, oferit de Dumnezeu. Astfel, unul are acest dar, iar altul are alt dar. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână necăsătoriți – exact cum sunt eu. Dar dacă nu se pot opune nevoii de a avea relații sexuale cu cineva de sex opus, să se căsătorească! Este mai bine să procedeze așa, decât să fie chinuiți de această necesitate. Pentru cei căsătoriți, nu eu sunt cel care vă poruncește, ci chiar Stăpânul: soția să nu se despartă de soțul ei. Dacă se desparte, să rămână fără bărbat sau să revină la soțul ei și să se împace cu el. Și nici soțul nu trebuie să divorțeze de soția lui.

1 Corinteni 7:1-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Referitor la ce mi-ați scris, Iată ce aș avea de zis: Omul să nu se-atingă-i bine, De o femeie – după mine. Doresc, totuși, ca să se știe, Că doar din pricini de curvie – Ca să nu cadă în păcat – Să aibă oricare bărbat, Nevasta lui. De-asemenea, Orice femeia va avea, Bărbatul ei dar, negreșit. Cel care e căsătorit, Să-și facă a s-a datorie De soț, față de-a lui soție. Soața, apoi, față de el, Trebuie-a face tot la fel. Nevasta, peste trupul ei, Nu stăpânește – dragii mei – Ci stăpânește-al ei bărbat. La fel, cu soțul, s-a-ntâmplat: Nu-i el stăpânul trupului – Stăpână, e nevasta lui. Aminte dar, luați cu toți: De datoriile de soți, Nu vă lipsiți – fără-ndoială – Decât prin bună învoială, Când, postul, vreți să-l împliniți Și-n rugăciune, stăruiți. Apoi, să nu vă separați, Ci, iarăși, să vă-mpreunați, Ca nu cumva să reușească, Satana, să vă ispitească Din pricină că voi – din fire – Lipsiți sunteți, de stăpânire. Lucrul acesta, eu vi-l spun Cu-ngăduință; nu îl pun, Ca pe-o poruncă, pentru voi. Aș vrea, ca toți să fiți, apoi, Exact așa precum sunt eu. Dar știu că, de la Dumnezeu, Un dar, primește fiecare. Astfel, cu darul ce îl are, Unu-ntr-un fel are să fie, Altu-n alt fel o să se ție. Celor ce-s ne-nsurați, la voi – Și văduvelor, mai apoi – Le spun că este foarte bine Dacă rămân, așa, ca mine. De nu pot să se stăpânească, Atunci, să se căsătorească. Mai bine se căsătoresc, Decât să ardă-i sfătuiesc. Celor căsătoriți, nu eu Le poruncesc, ci Dumnezeu, Ca o nevastă, niciodat’, Să nu-și lase, al ei bărbat. (Femeia, care-i despărțită, Să se mărite, e oprită; Sau dacă, singură, nu-i place, Cu al ei soț să se împace.) La fel, bărbatul e oprit Ca, soața, să-și fi părăsit.”

1 Corinteni 7:1-11 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Celor căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.