Acum, cu privire la lucrurile pe care le-ați scris, „este bine ca bărbatul să nu se atingă de femeie“, totuși, având în vedere cazurile de preacurvie, fiecare soț să se culce cu propria sa soție, și fiecare soție să se culce cu propriul său soț. Soțul să-și împlinească datoria față de soție și, de asemenea, și soția față de soț. Soția nu este stăpână pe propriul său trup, ci soțul. Tot astfel, soțul nu este stăpân pe propriul său trup, ci soția. Să nu vă lipsiți unul de altul, decât prin înțelegere, pentru o vreme, pentru a vă dedica postului și rugăciunii, apoi să fiți din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan din cauza nestăpânirii voastre. Însă lucrul acesta îl spun ca pe o îngăduință, nu ca pe o poruncă. Eu doresc ca toți oamenii să fie așa cum sunt eu, însă fiecare are propriul dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alții de alt fel.
Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână așa cum sunt eu. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorință. Celor căsătoriți le poruncesc – nu eu, ci Domnul – ca soția să nu se despartă de soțul ei (dar dacă s-a despărțit deja, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei), iar soțul să nu divorțeze de soția lui.